Primarul a spus ceva foarte simplu, dar greu de digerat pentru unii: există 45.000 de locuri de parcare cu plată și aproximativ 90.000 de mașini hibride și electrice care beneficiază de gratuitate – deci matematica nu iese deloc. Iar de aici vine opinia mea nepopulară: locurile de parcare nu ar trebui să fie gratis nici pentru electrice, nici pentru hibride.
Da, sunt posesor de mașini cu motor pe combustie, ambele fiind diesel și nu stau în București. Deci îmi asum comentarii de genul: ce știi tu din Timișoara, ți-e ciudă pe cei cu mașini eco-friendly sau nu înțelegi nimic!
Scopul inițial al facilității a fost corect. Bucureștiul, la fel ca alte orașe, printre care și capitala Banatului, a oferit parcarea gratuită ca să încurajeze oamenii să treacă de la diesel și benzină la o propulsie mai curată. Și știți ce? A funcționat: numărul de mașini hibride și electrice a explodat, cererile de înregistrare în registrul municipal au crescut puternic, iar acum avem de două ori mai multe mașini „eco” decât locuri de parcare cu plată în administrarea Primăriei. Cu alte cuvinte, politica publică și-a atins scopul. Continuarea gratuității, însă, nu mai este stimulent, ci pur și simplu un cadou permanent plătit de restul șoferilor și de locuitorii orașului.
Apropo, pentru hateri, ăsta e exemplul perfect pentru a demonstra cum se fac politicile publice cu cap și cu rezultate.
Realitatea este ănsă alta, una urâtă: nu poți să promiți parcare gratis la nesfârșit pentru o categorie de mașini când spațiul este limitat și cererea continuă să crească. Când 90.000 de mașini concurează pentru 45.000 de locuri moca, rezultatul este haos, nu politică verde. Șoferii cu mașini cu propulsie clasică plătesc, șoferii cu hibride și electrice se simt îndreptățiți să ocupe orice loc fără să scoată un leu, iar mesajul transmis este clar: dacă ai bani de mașină mai scumpă, spațiul public îți aparține.
Să nu credeți că am descoperit noi apa caldă! Și alte orașe au trecut prin același tip de situație. În Danemarca, Copenhaga a renunțat complet la parcarea gratuită pentru electrice și hidrogen în 2024, iar Aalborg a făcut asta încă din 2023. Alte orașe daneze au redus facilitățile la câteva ore de gratuitate sau la tarife reduse, tocmai pentru că numărul de mașini electrice a crescut și nu mai putea fi susținut un regim de privilegii generalizat. În Tartu, Estonia, s-a oferit parcare gratuită pentru electrice și hibride din 2009, dar ulterior s-au ridicat tarifele generale și s-a mutat accentul pe parcări la marginea centrului, nu pe gratuitate nelimitată în buricul târgului. Tendința europeană este clară: stimulentele masive sunt temporare, nu drepturi pe viață.
Da, știu, nu avem salariile ălora sunt mult mai mari, noi suntem cocoșați de taxe, ne-au călcat tot felul de cuceritori și nici nu ne-au mulțumit că am fost pavăza creștinătății. Dar să trecem peste toate astea, că aerul poluat noi îl respirăm, nu alții. Sau, mai rău, îl vor respira copii noștri. Și, să nu uităm ce am scris aici: mașina și carnetul nu sunt drepturi garantate de constituție sau de vreo altă lege.
În timp ce noi ne certăm pe „mi se cuvine, am mașină verde”, alte țări discută deja nu dacă să mai dea parcare gratis, ci ce alte perks să inventeze: acces la benzi de autobuz, reduceri de taxe sau sprijin pentru piața de second-hand, tocmai pentru că parcarea este recunoscută ca resursă limitată. În România ne prefacem că spațiul de parcare este infinit, de parcă am putea să-l multiplicăm la nesfârșit doar bifând că mașina e hibridă. Chiar, nu i-a trecut niciunui român inventiv prin cap asta: să măsluiască tipul de combustie, ca să poată oricine să aibă loc de parcare gratis?
Din punctul meu de vedere, controversa adevărată nu este dacă hibridele sau electricele „merită” ceva în plus, ci de ce credem că spațiul public ar trebui să fie bonusul nostru privat doar pentru că am făcut o alegere de cumpărături mai verde (de multe ori subvenționată masiv de stat prin Rabla Plus). Politicile de mediu trebuie să încurajeze schimbarea, nu să creeze o castă de privilegiați pe termen nelimitat.
Dacă vrem într-adevăr un oraș mai respirabil, următorul pas logic nu este să ținem parcarea gratis pentru o mână de șoferi „aleși”, ci să taxăm corect ocuparea spațiului public pentru toți, indiferent de tipul de motor – și să folosim banii pentru transport public decent, piste de biciclete și parcări de tip park&ride. Altfel, tot ce facem este să schimbăm traficul de la benzină la curent, păstrând exact aceeași aglomerație, dar cu o conștiință fals liniștită.
Iar la final, am o întrebare pentru tine: ce fel de sistem ți s-ar părea ție mai corect – tarif mai mic pentru electrice, dar pentru toți, sau aceeași taxă de parcare indiferent de mașină?
