Gândacul japonez, unul dintre cei mai periculoși dăunători agricoli din lume, se extinde în Europa și reprezintă o amenințare serioasă pentru culturi, livezi și pășuni. Considerat de Uniunea Europeană un dăunător prioritar de carantină, insecta poate ataca între 300 și 400 de specii de plante.
Gândacul japonez, unul dintre cei mai periculoși dăunători Foto: shuterstock
Ce culturi sunt cele mai expuse
Gândacul japonez este extrem de lacom și afectează atât plantele agricole, cât și cele horticole. Printre culturile cele mai vulnerabile se numără porumbul, soia, cartofii și sparanghelul.
În cazul porumbului, adulții consumă frecvent mătasea știuletelui, ceea ce împiedică polenizarea și poate reduce semnificativ producția.
Dăunătorul atacă, de asemenea, vița-de-vie, pomii fructiferi și culturile de fructe de pădure. În pășuni, cele mai mari pagube sunt produse de larve, care se hrănesc cu rădăcinile ierbii și pot distruge suprafețe întinse de gazon și pajiști.
Autoritățile europene estimează că pagubele economice pe care le-ar putea produce se ridică la aproximativ 2,4 miliarde de euro anual.
Cum poate fi recunoscut
Gândacul japonez este adesea confundat cu gândacul de mai sau cu gândacul de trandafir, însă are câteva caracteristici care îl diferențiază.
„Adultul măsoară aproximativ un centimetru, are capul și toracele de culoare verde metalizat, iar elitrele sunt maro-cupru. Cel mai ușor poate fi identificat după cele cinci smocuri albe de peri de pe fiecare parte a abdomenului și alte două smocuri la capătul acestuia, semn distinctiv al speciei”, potrivit unei publicații de specialitate.
Ce trebuie făcut dacă este observat
Deoarece este încadrat ca dăunător prioritar de carantină în Uniunea Europeană, identificarea unui exemplar trebuie raportată imediat autorităților fitosanitare.
Specialiștii recomandă ca insecta să fie capturată și păstrată într-un recipient închis ermetic, după care să fie anunțat serviciul fitosanitar competent.
În zonele unde dăunătorul este confirmat pot fi impuse restricții privind transportul solului, al resturilor vegetale și al deșeurilor verzi, pentru a limita răspândirea accidentală a insectei.
Controlul gândacului japonez este complicat deoarece adulții se hrănesc la suprafață, în timp ce larvele trăiesc în sol. Astfel, tratamentele aplicate împotriva insectelor adulte nu elimină generațiile care continuă să apară din pământ.
Deși specialiștii arată că, în culturile de câmp, cele mai grave pierderi apar de regulă atunci când atacul este combinat cu perioade de secetă sau temperaturi ridicate, obiectivul Uniunii Europene rămâne eradicarea dăunătorului.
Fermierii sunt sfătuiți să monitorizeze periodic culturile și să acorde atenție caracteristicilor specifice ale insectei, în special smocurilor albe de peri de pe abdomen. Raportarea rapidă a oricărei suspiciuni este considerată esențială pentru limitarea răspândirii gândacului japonez și protejarea culturilor agricole.
