Linia strategică de orașe cunoscută drept „centura de fortărețe” a devenit principalul obstacol în calea ofensivei ruse din Donbas, iar apărarea acesteia oferă Ucrainei un avantaj important, în ciuda atacurilor intense și a costurilor umane ridicate.
FOTO: Profimedia
Jurnaliștii The Guardian au scris în analiză despre orașul ucrainean Lîman, aflat în nordul așa-numitei „centuri de fortărețe” din Donbas, care continuă să fie ținta atacurilor rusești.
Cei aproximativ 1.000 de civili rămași în oraș trăiesc în condiții extrem de dificile, fără utilități, în timp ce infrastructura este grav afectată de bombardamente și de războiul cu drone.
Strategia defensivă a Ucrainei transformă Lîman într-un punct-cheie pentru încetinirea înaintării trupelor ruse, însă costul uman rămâne ridicat, după cum arată și povestea unui localnic care și-a pierdut mama într-un atac și a fost nevoit să fugă din oraș.
„Orașul este devastat. Trebuie să mergi până în parcul central ca să ai o șansă să prinzi semnal la telefon. Iar afară dronele sunt peste tot. Ne era teamă să ieșim. Dar după ce mama a murit, mi-a fost și mai frică să rămân singur”, a povestit un localnic.
Unele orașe din Donbas, precum Pokrovsk și Bahmut, au căzut deja după asedii sângeroase care le-au șters practic de pe hartă. Altele au fost foarte aproape de aceeași soartă.
Atacurile cu drone ale Ucrainei au afectat tot mai puternic liniile lungi de aprovizionare ale Rusiei din Donbas și spre Crimeea, iar apărarea tenace a „centurii de fortărețe” a consumat resurse și un număr mare de militari ruși.
Zona reprezintă aproximativ 10% din Donbas care nu se află sub controlul Moscovei, teritoriu pe care Rusia îl revendică în cadrul oricărui posibil acord de pace. Ucraina se teme că pierderea acestei linii defensive ar lăsa orașele aflate mai la vest, inclusiv Dnipro și Kiev, vulnerabile în fața unei viitoare invazii.
„Centura de fortărețe”, concepută după anexarea Crimeei
„Centura de fortărețe” a fost concepută în 2015, după anexarea Crimeei de către Rusia, ca o linie defensivă formată din patru orașe importante din regiunea Donețk și localitățile din jurul acestora.
Potrivit unei analize publicate de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), configurația geografică a zonei oferă Ucrainei un avantaj defensiv semnificativ și face ca o eventuală cucerire de către Rusia să fie extrem de costisitoare.
Potrivit ISW, „costurile pe care Rusia le-a plătit în bătălia pentru Bahmut sau în campania pentru Pokrovsk vor părea nesemnificative în comparație cu cele necesare pentru cucerirea centurii de fortărețe, presupunând că forțele ruse vor reuși măcar acest lucru”.
Deși ritmul atacurilor rusești a crescut considerabil în ultimele săptămâni, trupele Moscovei au înregistrat, cel puțin deocamdată, puține câștiguri teritoriale concrete, în timp ce tot mai mulți soldați sunt trimiși în ceea ce criticii Kremlinului numesc „mașina de tocat carne” a războiului.
Modul în care se poartă războiul s-a schimbat de la începutul invaziei ruse
Modul în care se poartă războiul s-a transformat complet de la începutul invaziei ruse pe scară largă din februarie 2022, conflict care durează deja mai mult decât Primul Război Mondial.
Brigăzile ucrainene care au participat la contraofensiva din 2023 se deplasau inițial în convoaie de autoturisme civile camuflate în grabă.
Astăzi, vehiculele sunt acoperite cu țepi metalici și structuri din cabluri groase, concepute pentru a declanșa prematur explozia dronelor rusești de atac, sau protejate de grilaje din plasă metalică.
„Războiul s-a schimbat față de 2022”, a declarat locotenent-colonelul Șamil Krutkov, comandant în Brigada 93 a Ucrainei și veteran al luptelor din Donbas, intervievat de The Guardian la Kramatorsk.
Acesta a recunoscut că apărarea „centurii de fortărețe” și a localităților din jur a fost privită cu scepticism de mulți dintre militarii implicați în lupte, însă consideră că strategia a oferit Ucrainei timpul necesar pentru a se adapta unui nou tip de război, dominat de drone, roboți de luptă și sisteme de supraveghere la distanță.
„Tehnologia a răsturnat totul. Am avut lupte extrem de grele în Donbas, dar tocmai acele momente dificile ne-au obligat să gândim diferit și să fim creativi”, a spus Krutkov. El a adăugat că războiul de manevră, cu forțe numeroase, este astăzi mult mai greu de desfășurat.
„Ambele tabere dispun de tehnologii similare. Nu sunt convins că vreuna dintre ele mai are posibilitatea să lanseze o ofensivă de amploare”, a afirmat comandantul.
Potrivit acestuia, acest lucru reprezintă o problemă pentru generalii ruși, care promit noi victorii pe front, dar este mai puțin îngrijorător pentru forțele aflate în defensivă.
„Situația s-a schimbat radical de-a lungul anilor. La început puteam avea în față un regiment rusesc, iar acum vedem câte doi soldați care încearcă să se infiltreze. Glumesc spunând că am trecut de la lupte pentru sate, orașe și cartiere, apoi pentru păduri, la lupte pentru gropile individuale în care soldații ruși încearcă să se ascundă”, a explicat Krutkov.
„Diferența se simte. Lucrurile funcționează mai bine”
Vadîm, ofițer în Brigada 63, care luptă în zona orașului Lîman, consideră că succesul apărării „centurii de fortărețe” se datorează reformelor militare introduse în 2024, care au îmbunătățit coordonarea între unitățile armatei ucrainene.
„În trecut, fiecare brigadă își apăra singură poziția și încerca să reziste, după care era ocolită de ruși pe flancuri. Nu exista coordonare, iar inamicul căuta mereu spațiile dintre brigăzi. Acum diferența se simte. Lucrurile funcționează mai bine”, a declarat acesta.
Ofițerul a precizat că armata ucraineană a început să creeze adevărate „zone de distrugere”, prin defrișarea pădurilor, săparea de șanțuri antitanc și amplasarea de obstacole din sârmă și trunchiuri de copaci.
„Când inamicul se deplasează, este expus în totalitate. În sectorul nostru, în ultimele șase luni, nu le-am cedat rușilor nici măcar un metru de teren”, a spus Vadîm.
Acest lucru nu înseamnă însă că trupele ruse nu au avansat în anumite zone. La Kostîantînivka, cel mai sudic punct al „centurii de fortărețe”, forțele ruse controlează în prezent partea estică a orașului, însă acest avans a fost obținut cu pierderi foarte mari.
În același timp, Sloviansk și Kramatorsk continuă să fie lovite aproape zilnic de atacuri cu drone și rachete, iar populația civilă trăiește sub amenințarea constantă a bombardamentelor, în ciuda măsurilor de protecție instalate în orașe.
În ansamblu, autoritățile ucrainene consideră că „centura de fortărețe” rezistă în fața atacurilor rusești și le permite să respingă cererile Moscovei privind cedarea unor teritorii în schimbul unei încetări a focului considerate nesigure.
Kievul se teme că un astfel de acord i-ar permite Rusiei să transforme Donbasul într-o bază pentru o nouă ofensivă în viitor.
„Acum doi ani lumea întreba de ce mai rezistăm în anumite locuri”
Vadîm adaugă că Rusia continuă să încerce cucerirea orașului Lîman, însă termenele stabilite pentru ocuparea acestuia au fost amânate în repetate rânduri.
Militarul a subliniat că apărarea fiecărui oraș este esențială pentru menținerea întregii linii defensive și că, în prezent, strategia este privită în Ucraina mult mai favorabil decât în urmă cu doi ani.
„Îmi amintesc că acum doi ani lumea întreba de ce mai rezistăm în anumite locuri, deși răspunsul era evident. Acum este complet diferit. Atunci întrebarea era «De ce să mai ținem această poziție?». Astăzi întrebarea este opusă: cum ne întărim suficient încât să obținem un avantaj tactic?”
În ciuda rezistenței armatei ucrainene, războiul continuă să provoace tragedii în rândul civililor. La un centru de evacuare din Sloviansk, o femeie de 68 de ani a povestit că și-a pierdut soțul într-un atac cu o bombă ghidată rusească și că a fost nevoită să își părăsească locuința, după doi ani petrecuți în adăposturi.
