Revoluțiile industriale au avut până acum un numitor comun: au înlocuit, în primul rând, munca fizică și activitățile repetitive cu mașinării mai rapide, mai precise și mai ieftine. Prima Revoluție Industrială, începută în Marea Britanie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a adus mecanizarea industriei textile și utilizarea pe scară tot mai largă a energiei cu abur. Cea de-a doua, desfășurată aproximativ între 1870 și 1914, a fost marcată de electricitate, dezvoltarea industriei oțelului și a producției de masă, culminând, printre altele, cu introducerea liniei de asamblare de către Ford în 1913. Ulterior, electronica, computerele și roboții industriali au automatizat o parte tot mai mare din producție și din activitățile repetitive.
În cazul inteligenței artificiale, lucrurile stau însă diferit. Pentru prima dată avem o tehnologie capabilă să automatizeze la scară largă nu doar activități manuale sau repetitive, ci și sarcini cognitive complexe. OECD arată că tocmai profesiile care necesită studii superioare sunt printre cele mai expuse la AI, iar această schimbare diferă de valurile precedente de automatizare, care loveau în special joburile slab calificate.
Cu alte cuvinte, de această dată nu mai vorbim doar despre robotul care înlocuiește un muncitor de pe linia de producție, ci despre o tehnologie care poate scrie cod, analiza documente, redacta contracte, traduce, genera materiale publicitare, prelucra date, realiza prezentări, răspunde clienților sau crea imagini în câteva secunde. Iar asta reprezintă o problemă uriașă pentru sistemul universitar, pentru că exact pentru astfel de activități pregătim în momentul de față milioane de tineri.
Și nu vorbim despre o ipoteză îndepărtată. În experimente și implementări reale, instrumentele AI au crescut deja semnificativ productivitatea. Un studiu realizat pe angajați din customer support a găsit o creștere medie a productivității de aproximativ 14%, iar în cazul angajaților mai puțin experimentați beneficiul a ajuns la aproximativ 34%. În alte experimente, programatorii care au folosit instrumente de tip GitHub Copilot au terminat anumite sarcini mult mai repede, iar utilizarea ChatGPT pentru activități de redactare profesională a redus timpul de lucru și a crescut calitatea rezultatelor.
Iar aici apare o schimbare extrem de importantă: AI-ul reduce diferența dintre un începător și un profesionist cu experiență. Evident, nu o elimină complet, însă un junior care știe să folosească foarte bine aceste instrumente poate produce într-o oră ceea ce în urmă cu doar câțiva ani ar fi necesitat câteva zile de muncă. În consecință, o companie care avea nevoie de zece oameni pentru o anumită activitate s-ar putea descurca în viitor cu doar trei sau patru. Nu este necesar ca inteligența artificială să înlocuiască complet o profesie pentru a avea un efect devastator asupra pieței muncii, ci este suficient să reducă drastic numărul de angajați necesari.
World Economic Forum include deja printre profesiile aflate în declin asistenții administrativi, secretarii executivi, casierii și inclusiv contabilii și auditorii. Graphic Designers și Legal Secretaries au ajuns și ele foarte aproape de primele zece poziții ale clasamentului ocupațiilor cu cel mai rapid declin, WEF indicând explicit capacitățile inteligenței artificiale drept unul dintre motive. Lista poate continua: contabilitate, traduceri, copywriting, grafică simplă, procesarea documentelor, suport clienți, analiză de date la nivel de bază, activități administrative, o parte din programare și chiar anumite sarcini juridice sunt exact tipurile de activități la care modelele AI devin din ce în ce mai bune. Nu înseamnă însă că în viitorul apropiat nu vom mai avea contabili, programatori sau juriști, ci că vom avea nevoie de mult mai puțini oameni pentru aceeași cantitate de muncă.
Problema este că universitățile pregătesc în continuare studenții după un model construit pentru o lume în care informația era greu accesibilă, iar capacitatea de a memora și reproduce această informație avea o valoare economică reală. În România fenomenul este și mai evident. O bună parte din parcursul școlar continuă să recompenseze memorarea, reproducerea informației și identificarea răspunsului considerat corect. Înveți un capitol, îl reproduci la test, primești o notă și treci mai departe. Gândirea independentă, capacitatea de a pune sub semnul întrebării informația, de a lega idei din domenii diferite și de a găsi soluții proprii rămân mult mai greu de evaluat și, implicit, mult mai puțin importante în practică.
Rezultatele PISA oferă un indiciu în această direcție. E drept, PISA nu măsoară tocmai gândirea critică, ci gândirea creativă, adică capacitatea elevilor de a genera, evalua și îmbunătăți idei. România a obținut 26 de puncte din 60, față de media OECD de 33 de puncte. Doar 58% dintre elevii români au atins nivelul de bază, comparativ cu 78% la nivelul OECD. Exact această educație bazată pe acumularea și reproducerea informației este cea pe care AI-ul o face cel mai puțin valoroasă. Nu mai are aproape niciun sens economic să petreci ani întregi memorând informații pe care un model le poate găsi, sintetiza, compara și explica în câteva secunde.
Astfel, pe viitor, nu va mai conta atât de mult cine deține informația, ci cine știe să o folosească: să înțeleagă problema, să pună întrebările potrivite și să evalueze corect răspunsurile primite. Iar piața muncii începe deja să reflecte această schimbare. OECD vorbește tot mai mult despre o trecere către recrutarea bazată pe competențe, nu exclusiv pe diplome. În cazul joburilor white collar din Marea Britanie, de exemplu, ponderea anunțurilor care solicitau competențe AI a crescut puternic din 2023, în timp ce menționarea unei diplome universitare în cerințe a scăzut cu aproximativ 15%. În Statele Unite, companii precum IBM au eliminat deja cerința unei diplome universitare pentru o mare parte dintre pozițiile publicate.
Elon Musk vorbește despre lucrurile acestea de ani buni. În 2020 spunea că nu ai nevoie de facultate pentru a învăța, deoarece informația necesară este deja disponibilă aproape gratuit, iar într-un anunț pentru recrutarea echipei AI de la Tesla preciza că nu îl interesează dacă un candidat are doctorat sau dacă a terminat măcar liceul, atât timp cât înțelege profund domeniul și poate demonstra că știe să facă treaba. Între timp, poziția lui a devenit și mai radicală. Într-un interviu din 2025, Musk a descris combinația dintre AI și robotică drept un tsunami supersonic și a spus că într-un interval de aproximativ 10-20 de ani munca ar putea deveni opțională. A povestit inclusiv că le-a spus propriilor copii că AI-ul ar putea face inutile competențele pe care le dobândesc în prezent. În privința facultății, Musk consideră că aceasta poate avea în continuare o valoare socială și poate fi o perioadă în care un tânăr explorează diverse domenii, dar nu o vede drept o condiție obligatorie pentru a învăța sau pentru a avea o carieră.
Nu cred că școala va deveni complet inutilă. Un copil trebuie să învețe să citească, să scrie, să înțeleagă concepte științifice elementare și, poate mai important decât oricând, să fie capabil să judece dacă informația pe care o primește este corectă. Logica, cultura generală, capacitatea de argumentare și gândirea critică vor deveni probabil mai importante, nu mai puțin importante. Ce devine însă din ce în ce mai greu de justificat este modelul în care petreci trei sau patru ani într-o facultate pentru a dobândi competențe standardizate necesare unui job de birou, iar la absolvire descoperi că o bună parte dintre ele pot fi executate deja de un algoritm AI.
Nu cred nici că învățarea va deveni irelevantă. Din contră. Probabil vom fi obligați să învățăm permanent, pentru că instrumentele și meseriile se vor schimba mult mai repede. Ceea ce riscă să devină aproape irelevant este modelul actual al educației universitare: înveți timp de trei, patru ani, primești o diplomă, după care folosești aproximativ aceleași cunoștințe într-o carieră de câteva decenii. Inteligența artificială nu va elimina nevoia de oameni inteligenți. Va elimina însă o bună parte din valoarea economică a informației memorate și a muncii intelectuale repetitive. Iar dacă școala și universitățile continuă să pregătească oamenii exact pentru aceste lucruri, atunci nu AI-ul va trebui să se adapteze sistemului de educație, ci sistemul de educație va trebui să se adapteze unei lumi în care diploma nu mai garantează că cineva are competențe pe care o mașină nu le poate reproduce.