Locuri de vizitat în Cehia: 10 zile cu trenul

Zece zile de străbătut Cehia, într-o vacanță central-europeană cu trenuri, tramvaie, găluște cehești, orașe și castele. Plus natură, căci țara are multe trasee de drumeție, cu acces facil cu transportul public.

Traseu complet cu locuri de vizitat în Cehia: Praga · Karlovy Vary · Loket · Křivoklát · Adršpach · Český Krumlov · Kutná Hora · Boemia Elvețiană (Pravčická Brána și Cheile Kamenice) · Konopiště · Karlštejn · Brno.

De ce să alegi Cehia pentru o vacanță?

De multe ori când spui Cehia, spui Praga, eventual Karlovy Vary, poate și Český Krumlov. Dar sunt mult mai multe locuri decât astea și multe dintre ele au în principal turiști cehi, fără aglomerația greu de suportat din centrul Pragăi.

Țara nu e foarte mare, rețeaua feroviară e densă și ieftină, iar Praga stă exact în mijlocul ei, așa că țara se poate vizita ușor fără mașină. De la Praha hl.n. ajungi în două ore la munți de gresie, la castele, la orașe medievale, și te întorci seara la aceeași cazare, dacă nu vrei să faci un circuit în care să te muți zilnic.

Infrastructura ajută, iar densitatea locurilor de vizitat este mare. Cehia are peste două mii de castele și ruine, cea mai mare concentrare din Europa, toate fiind împrăștiate la o oră sau două de capitală. Într-o singură zi poți vizita două castele, ca de exemplu Konopiště și Karlštejn, chiar dacă pentru asta trebuie să treci iar prin Praga.

Pentru o țară fără munți adevărați, Cehia are un sistem de marcaje turistice vechi de peste o sută treizeci de ani, cu peste patruzeci de mii de kilometri de poteci semnalizate, care leagă gările de sate, de stânci, de mănăstiri. Cobori din tren și traseul începe chiar acolo.

Cum arată un traseu de zece zile în Cehia cu baza în Praga?

Ca să vizitezi Cehia, poți să îți stabilești baza în Praga, cum am făcut eu, sau să te muți cu bagajul din loc în loc. Ambele variante funcționează și, dacă te muți, economisești timpul de transport, dar nu economisești bani. Praga are cea mai mare ofertă de cazare și acolo am găsit cel mai bun preț pentru mine. În plus, mutarea presupune iar check-in, check-out, iar dacă ai un bagaj mai voluminos, vei pierde timp cu asta.

Praga e nod feroviar, nu doar capitală. Aproape orice tren important din Cehia pleacă sau trece pe acolo, iar zona în care le ai pe toate e Florenc: gara principală Praha hl.n. și Florenc, autogara la mică distanță una de alta. Am avut o vacanță cu multe excursii, așa că am avut frecvent tren sau autobuz la 6, 7 sau 8 dimineața. Dar în general pe la 7, dacă era un drum mai lung de 2-3 ore.

Două zile au fost mai lungi, dar fără să creeze probleme deosebite. Český Krumlov cere plecare devreme și întoarcere târziu, iar Adršpach aproape la fel, cu diferența că Adršpach îl poți face și pe jumătate, dacă nu vrei să faci drumeția completă. Restul se fac lejer, cu trenuri dimineața care pot avea plecare la 6, 7 sau 8 a.m. și întoarcere înainte de cină.

Traseul nu a fost bătut în cuie de la început. Kutná Hora și Brno nu fuseseră în planul inițial, dar au fost o alegere foarte bună, iar Karlštejn se poate vedea și în jumătate de zi după alt castel, dacă nu vrei să îi dedici o zi întreagă. Am renunțat la Olomouc și am ales Brno, care e diferit de alte orașe vizitate și are mai multe de făcut într-o singură zi. A fost o decizie bună.

Locuri de vizitat în Cehia

Cehia are o suprafață cam cât o treime din România, dar suficientă variație cât să nu te plictisești. Stânci de gresie în nord, la Adršpach, unde umbli printre coridoare de piatră înalte de șaptezeci de metri, și în parcul național Boemia Elvețiană. Păduri și văi în centru, pe valea Berounkăi, unde potecile pleacă de lângă gară. Și, între ele, orașele care nu au fost bombardate, Český Krumlov, Kutná Hora, Telč, care arată cam la fel ca acum trei sute de ani, ceea ce în Europa Centrală e o raritate.

Planul meu pentru Cehia a pornit de la castele. Țara are peste două mii, de la ruine pe stânci până la reședințe cu mobilier intact, iar cele mai bune nu sunt neapărat cele mai celebre. Karlštejn e cel mai fotografiat, dar Konopiště e mai interesant pentru că a fost casa lui Franz Ferdinand și a rămas exact cum a lăsat-o în 1914, cu tot cu colecția lui de vânătoare. Dacă nu vrei castele, sunt osuare, mumii și labirinturi. Dar mai ales osuare. La Kutná Hora, Sedlec Ossuary e o capelă decorată cu oasele a patruzeci de mii de oameni, iar în Brno sunt capucini mumificați acum câteva sute de ani (accidental). Cehia are o preferință pentru așa ceva, în afară de Egipt nu îmi amintesc să fi văzut mumii.

Pe lângă toate astea mai e și mâncarea, în jurul ei îți poți construi un întreg traseu. E o mâncare grea, potrivită pentru zilele când muncești pe câmp, iarna, la -10°C: găluște din pâine, carne grasă, aproape zero legume (sunt mari fani ai verzei, mai ales aia roșie). Mâncarea e însoțită de bere cehească, cehii fiind cei mai mari consumatori de bere din lume. Dacă nu ești atent(ă), o să te întorci de acolo cu câteva kilograme în plus și cu o nostalgie față de găluștele lor desert, umplute cu dulceață de afine.

Ce poți vedea în Praga în două zile?

Am fost în Praga de două ori înainte de călătoria asta, așa că am avut timp să o vizitez pe îndelete cu alte ocazii. Dacă ești la prima ta vizită, n-o să vrei să ratezi Podul Carol, Castelul Praga cu Catedrala Sfântul Vitus și Zlatá ulička, Piața Orașului Vechi cu ceasul astronomic Orloj și biserica Týn, cartierul evreiesc Josefov și cimitirul evreiesc vechi, Malá Strana sau dealul Petřín.

Praga

Am găsit Praga mult prea aglomerată la a treia mea vizită și asta mi-a tăiat din bucuria vizitei. Dacă Praga e ținta ta, e de preferat un extrasezon lunilor de vacanță europene, ca iulie sau august.

Caută și locuri mai ciudate, Cehia le are din plin, ca Speculum Alchemiae, Muzeul alchimiei, un laborator subteran descoperit sub o casă din Orașul Vechi după inundațiile din 2002, cu alambicuri, cuptoare și un tunel care duce spre castel.

Karlovy Vary și Loket

Karlovy Vary e celebru încă de pe vremea lui Goethe, e un oraș balnear întins pe o vale îngustă, cu clădiri pastelate și colonade prin care oamenii se plimbă bând apă termală din cești cu cioc. Apa e oribilă, experiența vizitei e drăguță, cu multă istorie, inclusiv una cu James Bond (Casino Royale s-a filmat acolo).

Orașul se vede în trei ore, și dacă vrei să mai faci ceva în restul zilei, iei trenul până la Loket, oraș mic cu un castel din secolul al doisprezecelea, cocoțat pe stâncă, deasupra caselor.

Křivoklát și traseul spre Branov

Křivoklát e un castel de vânătoare regal din secolul al treisprezecelea, ridicat pe un pinten de stâncă deasupra pădurii, și e printre puținele din Cehia care nu au fost transformate în reședință de lux.

Se vizitează în 2-3 ore cu tot cu un tur în interiorul castelului, apoi poți face ce fac toți cehii: îți iei rucsacul și pleci în pădure.

Din sat pleacă un traseu marcat de-a lungul râului Berounka spre Branov, vreo doisprezece kilometri prin pădurile din Křivoklátsko, cu poteca lipită de apă aproape tot drumul și oameni peste tot, la baie pe marginea râului, ocazional pe traseu. La capăt, în Luh, găsești casa scriitorului Ota Pavel, dacă ajungi acolo până la închidere (eu nu am ajuns).

Stâncile de la Adršpach

Adršpach e un oraș de piatră în nordul Cehiei, aproape de granița cu Polonia și e unul din locurile neașteptate la o vizită în Cehia. Stânci de gresie înalte de șaptezeci-optzeci de metri care stau atât de aproape una de alta încât între ele se formează străzi, piețe și coridoare. Alături, la doi kilometri, e sora ei mai sălbatică, stâncile de la Teplice, legate de aceeași potecă.

Poți vizita doar prima parte – stâncile de la Adršpach, mai populară și mai aglomerată, pe care vezi o mulțime de familii, inclusiv cu copii mici, sau tot traseul care începe în Adršpach și se termină la Teplice, de unde iei alt tren. E una din puținele atracții cehești pentru care trebuie să îți faci rezervare din timp, mai ales în sezonul de vară.

Český Krumlov

Český Krumlov e cel mai frumos loc pe care îl poți vedea în Cehia și probabil în Europa Centrală. E un oraș medieval prins într-o buclă strânsă a râului Vltava, în sudul Boemiei. Orașul e foarte cochet, iar castelul, al doilea ca mărime din țară după cel din Praga, are un turn pictat în culori și un teatru baroc din secolul al optsprezecelea care se rotește.

Zona centrală e mai aglomerată, dar nu atât de tare cum mă temeam eu, iar o dată ce ieși de acolo și o iei spre atelierul lui Egon Schiele, te mai întâlnești cu câțiva oameni și atât. Český Krumlov e la două ore și jumătate cu autobuzul din Praga, dar drumul se face repede și o zi îți ajunge ca să vizitezi tot.

Kutná Hora

Kutná Hora a fost o surpriză plăcută pentru mine, după ce inițial o scosesem de pe listă. Are o atmosferă mai provincială decât Český Krumlov și mi-a plăcut asta la oraș, plus câteva locuri pe care le găsești doar acolo: osuarul de la Sedlec, în care oasele a vreo patruzeci de mii de oameni au fost aranjate în candelabre, ghirlande, potire și un blazon nobiliar, munca unui sculptor în lemn angajat în secolul al nouăsprezecelea să facă ordine într-o grămadă de morminte desființate. Omul a fost creativ și, surprinzător, a fost lăsat să fie.

O fostă mină de argint în care poți coborî echipat cu cască și halat, dacă nu suferi de claustrofobie. Și o biserică gotică uriașă ridicată de mineri pentru sfânta lor protectoare, cu bolți în formă de stea și fresce în care apar oameni lucrând în mină, nu sfinți, Catedrala Sfânta Barbara.

Kutná Hora e la o oră de Praga, așa că se vizitează ușor cu trenul.

Elveția Boemiei: Pravčická brána și Cheile Kamenice

Numele de Elveția Boemiei sună a împrumut și chiar așa e: doi pictori elvețieni care au lucrat în zonă în secolul al optsprezecelea au spus că peisajul le aduce aminte de casă, iar denumirea a rămas. În realitate, peisajele nu seamănă deloc cu Elveția. Sunt stânci de gresie tocite de apă și vânt, păduri de conifere care cresc direct din piatră și chei înguste prin care curge râul Kamenice.

Pravčická brána e cea mai mare arcadă naturală de piatră din Europa, un pod de treizeci de metri suspendat deasupra pădurii, cu un mic castel de vânătoare alături, acum bază pentru turiști unde poți mânca găluștele desert cu dulceață de afine.

La mică distanță cu autobuzul sunt Cheile Kamenice, unde te plimbi cu o barcă plată prin niște chei verzi și liniștite. Plimbarea e scurtă și treptele până jos nenumărate, dar completează ziua bine.

Konopiște și Karlštejn

Konopiște a fost casa arhiducelui Franz Ferdinand, cel a cărui asasinare la Sarajevo a declanșat Primul Război Mondial, și a rămas exact așa cum a lăsat-o când a plecat spre Bosnia în 1914. Nu e un castel-muzeu cu mobilă adunată de aiurea, ci o locuință înghețată în timp, cu mii de trofee, cu camerele familiei, primul lift și primele dușuri instalate într-un castel din Boemia.

Dacă îți organizezi ziua bine, ai timp și de Karlštejn: o fortăreață gotică ridicată de Carol al IV-lea în secolul al paisprezecelea ca să adăpostească însemnele imperiale și moaștele colecționate.

Cele două castele sunt pe linii diferite de tren, așa că de la Konopiște m-am întors la Praga și am luat alt tren spre Karlštejn, dar legăturile sunt dese.

Brno

Brno e capitala istorică a Moraviei și e o alegere diferită de restul Cehiei. Mai puțin baroc, mai mulți studenți, mai mult vin în loc de bere. L-am ales pentru că e altfel și am găsit acolo o colecție de locuri macabre: călugări capucini mumificați, un osuar cu oasele a 50.000 de oameni, o piață de varză fără varză.

Sunt mai multe povești care se leagă în Brno, pornind de la vila Tugendhat până la mazărea lui Gregor Mendel și descoperirea geneticii sau ceasul astronomic din care cade o bilă la ora 11. Ajungi la Brno din Praga în două ore și jumătate cu trenul.

Informații practice

Cum ajungi la Praga

Din București e zbor direct la Praga, cu Wizz Air, cum am zburat eu, dar și cu Tarom, Smartwings și Animawings, în funcție de perioadă. Durata e de aproximativ două ore și zece minute și, dacă iei biletul din timp, se găsește frecvent sub 40 de euro dus. Din Cluj situația e mai proastă: zborul direct spre Praga apare și dispare, așa că trebuie verificat. Ofertele de zboruri sunt pe Skyscanner sau Kiwi.

Cu trenul nu există legătură directă din România, dar îl poți face în două etape: București sau Cluj până la Budapesta, apoi Budapesta până la Praga, cu EuroCity ziua sau cu trenul de noapte. Din Budapesta drumul durează în jur de șapte ore și e ieftin dacă rezervi din timp la RegioJet. Am trecut prin Praga când am mers cu trenul București–Budapesta–Berlin.

Cu mașina sunt în jur de 1.400 de kilometri din București și 1.000 din Cluj, adică o zi întreagă de condus prin Ungaria și Slovacia. Ai nevoie de vinietă în toate cele trei țări, iar în Cehia e electronică și se cumpără de pe edalnice.gov.cz, unde varianta de zece zile costă 300 CZK în 2026. Odată ce ai ajuns în Cehia, mașina e mai mult povară: centrul Pragăi e în mare parte pietonal sau cu parcare rezidențială, iar între orașe trenul te duce oriunde.

Transfer de la aeroport

Aeroportul Václav Havel e la vreo 17 kilometri de centrul Pragăi și nu are legătură feroviară sau metrou, dar poți face transferul ușor cu transportul public. Din fața terminalelor pleacă troleibuzul 59, care te duce la Nádraží Veleslavín, de unde iei metroul A. A doua variantă e autobuzul 100 până la Zličín, pe linia B a metroului, care are sens doar dacă stai undeva pe traseul acelei linii.

Transportul în Cehia e super ușor de folosit. Toate liniile de care am avut nevoie în Cehia aveau aparat cu plată contactless în mașină, o singură dată nu a mers plata cu cardul și am plătit cash. Poți lua un bilet de 30 de minute (39 CZK), 90 de minute (50 CZK), 24 de ore (150 CZK), 72 de ore (350 CZK) și să îl folosești pe linii diferite: metrou, tramvai, autobuz. Biletele luate cu plata contactless sunt deja validate. Validezi biletul doar dacă îl cumperi din aplicația Lítačka sau de la aparatele din stațiile de metrou – atunci trebuie validat la intrare.

Autobuzele nu circulă noaptea, așa că la sosire a trebuit să iau un Bolt până în oraș. Uber e partenerul oficial de taxi al aeroportului, dar operează și Bolt, uneori cu prețuri mai bune. Atenție, Uber și Bolt au puncte de preluare diferite: Uber e la nivelul inferior, Bolt e deasupra, la nivelul doi. În cazul meu, Bolt a avut un preț mai mic decât îmi oferea Uber, așa că merită să le verificați pe amândouă. O cursă de la aeroport până în zona Florenc a costat 589 CZK, aproximativ 25 de euro.

Există și taxiuri tradiționale și unii șoferi încearcă să te agațe la sosire. Comparați prețul cu cel de la Bolt sau Uber, ca să nu fiți păcăliți.

Transport local

În toate orașele prin care am trecut, de la Praga și Brno până la Karlovy Vary sau Děčín, am plătit transportul cu cardul contactless, direct la validatorul din tramvai, autobuz sau de la intrarea în metrou. Nu ai nevoie de aplicație, de numerar și nici de bilet de hârtie: apropii cardul, ți se emite automat un bilet deja validat. Dacă schimbi mijlocul de transport în intervalul de valabilitate, nu mai validezi a doua oară. Praga încă are tramvaie clasice, roșii, e o plăcere să circuli cu tramvaiul acolo.

Google Maps are integrat transportul public ceh și îți arată orarele corect, dar ruta pe care ți-o propune nu e întotdeauna cea bună. Aplicația cehă mai exactă e IDOS. Pentru orașe mici și sate, unde autobuzul vine de patru ori pe zi, verifică ce e afișat în stație, altfel riști să rămâi blocat pe undeva. În Branov am ajuns pe la 4 într-o zi de duminică și când m-am uitat la autobuzele din stație, ultimul pe ziua aia era în câteva minute, după care, dacă îl pierdeam, trebuia să mă întorc pe jos până la gară, cale de cinci kilometri.

Transport regional

Între orașe, trenul e aproape întotdeauna cea mai bună soluție. Rețeaua e foarte bună și găsești pe www.cd.cz toate opțiunile și tot acolo îți poți cumpăra biletele. De multe ori le luam de pe drum, dar în unele cazuri e bine să îți cumperi biletele în avans, în special la trenuri rapide cum sunt cele pentru Brno.

Autobuzul e o opțiune mai bună pentru Český Krumlov și Karlovy Vary. Sunt și trenuri până acolo, dar legătura a fost mai bună cu FlixBus. Am cumpărat biletele de pe Omio.

Unde găsești cazare bună în Cehia

La Praga am stat la un hostel din Florenc, ca să fiu cât mai aproape de Praha hl.n. și de autogara Florenc. Dacă îți construiești o vacanță cu drumuri cu trenul, caută cazare între Florenc, Karlín și Žižkov. Dacă vrei să te plimbi seara prin oraș, atunci mai bine Vinohrady sau Holešovice, care au și viață de cartier, nu doar turiști. Găsești oferte de cazare pe Booking.

Praga are oferta de cazare cea mai mare din Cehia și uneori bate la preț alte cazări din orașele mici. Un pat la hostel costă între 15 și 35 de euro, o cameră privată într-o pensiune modestă între 40 și 60, iar o cameră dublă la un hotel de trei sau patru stele între 80 și 160 de euro. De la 250 în sus intri în zona hotelurilor de cinci stele din Malá Strana și Staré Město, unde plătești mai mult vederea spre castel.

Brno, Olomouc, Plzeň sau České Budějovice au prețuri mai mici decât Praga, iar orașe foarte populare, ca Český Krumlov și Karlovy Vary, au prețuri mari în sezon.

Sezonul contează la fel de mult ca zona. Din ianuarie până în martie cazarea e cu 20-40% mai ieftină, în timp ce din mai până în august și în jurul sărbătorilor de iarnă prețurile urcă cu 30-50%. Pentru vară, rezervă cu una sau două luni în avans, altfel rămâi doar cu ce e scump sau prost plasat.

Praga are o taxă de oraș de 50 CZK de persoană pe noapte, care se plătește separat, la check-in, dar, uneori, e integrată în preț. Am avut o rezervare pe Booking și nu am plătit nimic la check-in.

Bani și costuri

Cehia folosește coroana cehă, CZK, nu euro, deși prețurile în zonele turistice sunt uneori afișate în ambele. Un euro face în jur de 24 de coroane, așa că e suficient să împarți la 24 ca să ai o idee cât costă.

Am plătit cu cardul aproape tot, de la biletele de tren și transportul urban până la toaletele din gări, unde validatorul contactless a devenit standard. Din zece zile am avut nevoie de numerar de două ori: la Muzeul Alchimiei din Praga și pentru un autobuz local la Konopiště. În rest am plătit peste tot cu cardul.

Dacă scoateți cash, aveți grijă de la ce bancomat. Singurul pe care l-am găsit fără comision a fost Oberbank, la cardul Wise nu mi-a luat nicio taxă. Toate celelalte cereau între 169 și 180 CZK taxă pentru o singură retragere, adică 7 euro pe operațiune (Erste plus încă unul). Pentru 400 de coroane, cât mi-au trebuit în total, taxa ar fi însemnat aproape jumătate din sumă. Nu acceptați conversia făcută de bancomate, e mai proastă decât cea din aplicație (Revolut, Wise, altele).

Zece zile în Cehia, cu excursii zilnice în afara Pragăi, m-au costat cam 900 euro. Din ei, 74 zborul, 155 cazarea și 672 tot ce am cheltuit efectiv acolo, adică în jur de 67 de euro pe zi. Nu e o țară nici ieftină, nici foarte scumpă, ca cele din Scandinavia. Ce m-a indus în eroare e coroana: plăteam deseori cam 200 CZK intrare la ceva sau 200 CZK o cafea cu ceva, 200 CZK fiind 43 de lei, și treptat toate s-au adunat.

De abia când am pus cheltuielile pe categorii, am văzut cât de mult a costat mâncarea. Restaurantele și cafenelele au însemnat 231 de euro, iar supermarketurile încă 102, deci mai mult de o treime din tot bugetul s-a dus pe mâncare. Transportul, cu tot cu trenuri lungi și zilnice, a costat 185 de euro. Intrările la muzee și obiective, în schimb, doar 113, adică vreo 12 la sută din total, și asta cu castele, osuare și muzee vizitate aproape zilnic.

Concluzia e că în Cehia cultura e ieftină și mâncatul în oraș nu. La Český Krumlov, intrarea la castel m-a costat 280 CZK, iar prânzul de după, la o crâșmă din centru, 525. La Křivoklát, biletul 360 și masa 339. Peste tot, mâncatul cântărește cât obiectivul sau mai mult. Dacă vrei să tai din buget, tai de la restaurant, nu de la muzee. Pe de altă parte, ar fi păcat să faci o călătorie acolo și să nu încerci deloc mâncarea lor, cel puțin cu asta m-am amăgit (consolat) eu. Sunt și foarte (foarte!) multe tentații gurmande peste tot, de la dulciuri de tot felul la fructe de pădure la cafea bună. Fiind în vacanță, stai mai puțin cu ochii pe cheltuieli, până observi că se duc repede banii.

La transport, un tren de trei ore și jumătate din Praga până la Adršpach a costat 285 CZK pe sens, unul de o oră până la Kutná Hora, 166 CZK, iar Brno dus-întors, cu trenul rapid, 684 CZK. Cu alte cuvinte, o zi întreagă de călătorie prin țară rareori ajunge la 30 de euro.

În Praga, biletul de 30 de minute costă 39 CZK și e valabil pe metrou, tramvai și autobuz. Iar o cursă cu Bolt de la aeroport până în Florenc, noaptea, când nu mai circulă nimic, a costat 589 CZK, adică vreo 25 de euro.

La intrări, castelele sunt ieftine, mai ales pentru turul inclus. Păcat că peste tot am nimerit tururi în cehă, cu explicații în engleză tipărite, la care am făcut poze cu telefonul. Unele locuri au și tururi în engleză, dar mai rar, altele nu au deloc și nici ghidul nu prea știe engleza.

Konopiště a costat 460 CZK, Křivoklát 360 CZK, iar urcarea în turnul din Český Krumlov 280 CZK. Mai ieftine au fost Osuarul de la Sedlec, 230 CZK, Muzeul Argintului din Kutná Hora, 200 CZK, Osuarul de la Sfântul Iacob din Brno, 180 CZK, și Cripta Capucinilor, 140 CZK. La Adršpach am plătit 60 CZK, la fel și la Pravčická brána, unde am luat din greșeală biletul redus; în realitate, intrarea costă 125 CZK. Muzeul Alchimiei din Praga a fost 200 CZK, plătiți cash, fiindcă nu acceptă card.

La mâncare se schimbă raportul. Un prânz cu bere într-o crâșmă a costat între 300 și 525 CZK, adică între 12 și 22 de euro, iar o cafea cu ceva dulce, între 85 și 200 CZK. Alternativa mai ieftină e supermarketul: cu 200-250 CZK la Albert sau Billa îți faci proviziile pentru o zi întreagă de drum.

Și toaleta publică, pe care ajungi s-o plătești de câteva ori pe zi când umbli cu trenul, costă de obicei 20 CZK, cu card peste tot. O singură dată am plătit 10 CZK, în Brno, dar acolo plata era doar cash.

Ce se mănâncă în Cehia?

Mâncarea cehească se bazează pe carne, găluște și bere. Nu vă așteptați la salate și mâncare ușoară, cel mult la capitolul legume veți primi varză. Două feluri de varză.

Felul de mâncare care merită încercat e svíčková na smetaně: carne de vită înăbușită, într-un sos gros din rădăcinoase pasate cu smântână, servită cu knedlíky, un fel de pâine fiartă, tăiată felii, plus o lingură de dulceață de merișoare și frișcă bătută deasupra.

Knedlíky sunt peste tot: vin cu gulaș, cu rață și cu alte tipuri de carne. Ceva mai ușor e peștele, de regulă păstrăv sau crap. Cehii au multe crescătorii, iar peștele apare frecvent în meniu.

Berea e băutura de zi cu zi. Cehii au cel mai mare consum de bere pe cap de locuitor din lume de vreo treizeci de ani încoace și, când mergi cu trenul prin Cehia, vezi deseori plantații întregi de hamei. Nu sunt fană a berii, așa că nu am ce recomanda aici.

Din tot ce am mâncat, cea mai bună mâncare a fost în Kutná Hora, la Restaurace V Ruthardce, piept de rață la grătar, cu sos de vin roșu, merișoare sălbatice și piure de cartofi cu mac.

În Boemia Elvețiană mi-au plăcut borůvkové knedlíky, găluștele din aluat de cartofi cu gem de afine în mijloc, fierte în apă și servite calde, cu zahăr pudră și unt topit. Porția a fost uriașă, dar după un urcuș de 40 de minute a mers bine.

În Český Krumlov am luat un desert medieval, cașă cu miere și fructe, că nu aveau zahăr în Evul Mediu, și cafea algeriană, cafea fierbinte cu lichior de ou, turnat în straturi, cu frișcă deasupra. Cafeaua algeriană n-are nicio treabă cu Algeria, spre dezamăgirea mea, e invenție cehească de pe vremea comunismului.

La Adršpach am luat zmeură caldă cu înghețată de vanilie și frișcă. Se mănâncă repede, fără a sta pe gânduri! (de ce ai face-o?!)

În Loket, lângă Karlovy Vary, a fost carne gătită în bere cu varză roșie și knedlíky (găluște).

În Brno, frankfurter cu muștar și hrean într-un restaurant cu decor fain, Lokál U Caipla.

În Praga, rață cu varză. Am umblat destul de mult până am găsit un loc neaglomerat, fără prețuri de țeapă turistică – în centrul istoric e plin de prețuri ridicole.

Și, în general, au fost cam multe cafele peste tot, Cehia are o multitudine de cafenele bune peste tot.

Siguranță

Cehia e o țară sigură, inclusiv pentru o femeie care călătorește singură și care se întoarce la cazare pe la unsprezece noaptea. Atenție în gara din Praga, acolo am văzut mereu câțiva vagabonzi inofensivi care vin la tine să cerșească.

Se practică și buzunăritul în zonele aglomerate sau în tramvaie. E bine să îți reamintești lucruri de bun-simț, ca telefonul se ține bine, nu oferit pentru smulgere, iar lucrurile de valoare nu se lasă la vedere. În rest, nimic special.

Vremea

Am plecat din București pe caniculă, cu 36°C sau chiar mai mult în unele locuri din țară, și am ajuns în Cehia la 25-26°C, în august. Doar două zile au fost cu temperaturi mai mari, de 32-33°C, în rest am avut dimineți foarte devreme când îmi era frig în rochie și am regretat că nu mi-am luat o jachetă.

Cehia are climat continental temperat, cu veri blânde față de sudul Europei și ierni reci. Media lunii august la Praga e undeva la 24 de grade ziua și 13 noaptea, deci ce am prins eu a fost puțin peste normal, dar fără extremele care au lovit alte părți ale continentului.

Ce trebuie luat în calcul nu e căldura, ci ploaia. August e printre lunile cu cele mai multe precipitații din an acolo, iar ploile vin sub formă de averse scurte de după-amiază, nu de ploi lungi. Nu am prins decât o ploaie scurtă în Praga, atât, dar e bine să luați în calcul și o pelerină de ploaie.

Mai și septembrie sunt mai bune decât august: aceeași vreme, mai puțină lume, prețuri mai mici la cazare. August rămâne varianta pentru cine e legat de concediul de vară, cu avantajul că zilele sunt mai lungi, se luminează pe la cinci și jumătate dimineața și ai lumină până spre nouă seara, ceea ce îți permite excursii de o zi întreagă fără să te întorci pe întuneric.

Cu animalul de companie

Cehia e una dintre cele mai relaxate țări din Europa în privința câinilor. Intră în crâșme, cafenele și în majoritatea restaurantelor fără să ceară nimeni voie. În transport, un animal mic, într-o cușcă închisă, călătorește gratuit, iar unul mare are nevoie de bilet propriu, de tip bagaj, plus lesă și botniță în tramvai și metrou.

Am văzut o grămadă de călători cu căței și multe vase cu apă, în localuri sau chiar pe marginea drumului.

Pentru zbor, ai nevoie doar de pașaportul european pentru animale de companie, microcip și vaccinul antirabic valabil, dar companii low-cost precum Wizz Air nu permit animale în cabină. În interiorul castelelor și al muzeelor, animalele nu au voie, ceea ce înseamnă că cineva trebuie să rămână cu ele afară.

Întrebări frecvente despre Cehia

Intru în Cehia cu buletinul sau am nevoie de pașaport?

Cartea de identitate e suficientă. Cehia e în Uniunea Europeană și în spațiul Schengen, deci nu mai există control la frontieră nici pe cale aeriană, nici terestră. Pașaportul rămâne util doar dacă vrei să îl folosești ca act de identitate la cazare sau la schimb valutar.

Pot plăti în euro în Cehia?

Uneori da, dar nu e varianta bună. Cehia nu face parte din zona euro și nu are un termen asumat de aderare, iar magazinele și restaurantele din zonele turistice care acceptă euro folosesc un curs propriu, mult mai prost decât cel al băncii. Cardul contactless e mai bun – dacă folosești Revolut sau Wise poți face conversia în coroane în aplicație.

Se poate bea apa de la robinet?

Da, peste tot, inclusiv în sate și în pensiunile de la munte. Apa e potabilă și bună, dacă vrei să cumperi, fă-o din supermarket, nu de la restaurant.

Cât bacșiș se lasă în Cehia?

În jur de zece la sută, de obicei prin rotunjire în sus la plată. Nu e obligatoriu, nu apare automat pe notă și nimeni nu se supără dacă nu lași. Bacșișul la POS se cere în unele locuri, nu peste tot.

Se descurcă lumea în engleză?

În Praga și Brno, da, mai ales la generațiile tinere și în orice loc legat de turism. În sate, în trenurile regionale și în magazinele mici, mai puțin, dar semnalizarea din gări e clară, iar aparatele de bilete au meniu în engleză. Impresia mea e că engleza nu e foarte vorbită, probabil la fel e și în România, pentru străini.

Merită cardul turistic pentru Praga?

Depinde de ritm. Se amortizează doar dacă bifezi trei sau patru obiective pe zi, exclusiv în Praga. Dacă îți faci baza acolo și pleci în excursii de o zi, cum am făcut eu, nu are sens: în zece zile am cheltuit 113 euro pe toate intrările la un loc, castele și osuare incluse, adică mai puțin decât costă cardul pe câteva zile.

Trebuie rezervare la obiective?

La stâncile de la Adršpach, da, e obligatorie în sezonul de vară. La vila Tugendhat din Brno trebuie să rezervi cu 1-2 luni în avans. La castele, în general nu, dar turul se face în grup, la ore fixe, iar cel în limba engleză are mai puține plecări pe zi decât cel în cehă, așa că merită să verifici programul înainte.

Câte zile îți trebuie pentru Cehia?

Zece zile acoperă confortabil Praga plus șapte sau opt excursii de o zi, fără să te muți cu bagajul. Pentru o primă vizită, patru sau cinci zile ajung pentru Praga și două ieșiri scurte, de exemplu Kutná Hora și Karlštejn. Sub trei zile ai timp doar de capitală.