În sfârșit, am ajuns și eu în Tatacoa Desert! Deșertul Roșu, Deșertul Gri, plimbare cu calul și pe jos – am reușit să le fac pe toate cu transportul public (și a fost foarte ușor!).
Obiective turistice în Neiva, Columbia
Tatacoa Desert
Deșertul Tatacoa nu e, de fapt, un deșert. E o pădure tropicală uscată care a decis, la un moment dat, să renunțe la copaci și să rămână doar cu oasele pe dinafară. Și arată exact așa: roșu cărămiziu într-o parte, gri-lunar în alta, cu cactuși înalți care par că fac de pază.
Ajungi ușor din Neiva, cu autobuzul până în Villavieja și apoi cu mototaxi sau tuktuk în interior.
Deșertul Roșu
Tatacoa Desert are două zone principale: Cuzco, cea roșie, dramatică, și Los Hoyos, cea gri, mai tăcută, aproape selenară. În Cuzco mergi prin labirinturi de argilă sculptate de apă și vânt. Locul chiar e un labirint, când am fost eu se rătăcise un grup acolo. Poți să mergi un kilometru sau toată distanța (sunt vreo opt), dar la un moment dat peisajele se repetă și e prea cald.
Deșertul Tatacoa nu e un deșert clasic cu nisip și dune. Ce vezi acolo sunt în principal argile, gresii și depozite sedimentare care s-au acumulat în urmă cu aproximativ 2 până la 15 milioane de ani, în Miocen. Zona făcea parte dintr-o câmpie tropicală joasă, cu râuri lente, mlaștini și păduri dense. Practic, unde azi vezi ravene roșii și crăpături, cândva era junglă umedă.
Culoarea roșie din zona Cuzco vine din oxidarea fierului din sedimente. Exact ca rugina. Fierul din roci reacționează cu oxigenul și apa, iar în timp capătă nuanța aceea intensă de cărămidă arsă. De asta, la apus, totul pare și mai dramatic: lumina caldă amplifică roșul deja existent.
Pentru fotografii, locul e minunat. Și nici nu e obligatoriu să mergi mult prin el, poți să îl vezi foarte bine de la acest prim mirador. Sunt și câteva cafenele/restaurante, un loc de închiriat cai și o parcare prin care trec mototaxi și tuktukuri. Acolo am băut pentru prima dată suc de cactus, răcoritor și bun.
Lucruri utile: nu se plătește intrare pentru Tatacoa Desert, dar să aveți o pălărie, apă și protecție solară, te deshidratezi foarte repede. În canion nu este semnal, hărțile offline sunt obligatorii.
Tur cu calul
Nu mă plimbasem demult cu calul, așa că am luat un tur de 40 de minute acolo. Moro a fost muy tranquilo și imediat ce calul din față se îndepărta un pic, Moro o lua iute la trap să stea lângă coada celuilalt.
Traseul e drăguț, cu opriri la câteva miradoare și o pădure de cactuși. Contează mai mult experiența decât peisajele.
Lucruri utile: turul a costat 35.000 COP.
Deșertul Gri – Los Hoyos
La Deșertul Roșu am intrat în vorbă cu o columbiancă, ea voia să viziteze și Deșertul Gri, eu căutam transport înapoi la Villavieja. Pentru că șoferul de tuktuk ne-a făcut o ofertă bună pentru Deșertul Gri și retur la Villavieja, ne-am dus acolo împreună.
Zona gri din Tatacoa Desert, Los Hoyos, e complet diferită de partea roșie. Dacă în Cuzco ai dramatism, aici ai liniște și forme aproape absurde. Pare un peisaj lunar, dar unul care a stat prea mult la soare.
Formele ciudate, rotunjite, tăiate ca niște prăjituri imperfecte, vin din eroziune selectivă. Argilele de acolo sunt mai moi și se spală rapid la ploi. Apa nu sapă canioane adânci, ci modelează suprafața în valuri, cocoașe, mici creste și depresiuni. Unele arată ca niște coloane scurte, altele ca un castel. Te uiți la ele și ai impresia că natura s-a jucat fără plan.
La Deșertul Gri se face un circuit prin canioane de vreo 30-40 de minute. Nu e dificil tehnic, nu ai urcări abrupte, dar te va copleși soarele la un moment dat. La finalul traseului e o piscină în care aș fi dat orice să fac o baie, dacă aș fi știut de ea și m-aș fi pregătit mai bine. Așa, șoferul de tuktuk ne aștepta în parcare și n-a fost timp de baie.
Lucruri utile: la Deșertul Gri se plătește o taxă modică de 2000 COP pentru intrare. Dacă vrei să faci baie în piscină se plătește alt bilet separat. Tuktukul a costat 40.000 COP de persoană (deci 80.000 COP) pentru un drum de la Deșertul Roșu la Deșertul Gri și înapoi în Villavieja. Drumul de la Deșertul Roșu la cel gri e destul de lung, de 15–20 kilometri, depinde exact din ce punct pleci și unde cobori la Los Hoyos.
Observatorul astronomic
În Tatacoa Desert există un observator astronomic mic, local, Observatorio Astronómico de la Tatacoa. Nu e ceva high-tech ca în Atacama, Chile, nu vorbim de cupole gigantice și cercetători în halate albe. E mai degrabă un proiect educațional, cu telescoape bune și explicații simple despre planete, constelații și mișcarea cerului.
Cerul din deșert e incredibil de clar și sunt niște cazări de lux chiar în deșert, ca să poți admira cerul noaptea. Fiind o zonă aridă, cu puțină umiditate și aproape zero poluare luminoasă, noaptea se vede mult mai mult decât te-ai aștepta la altitudinea relativ joasă de acolo.
Cum vizitezi Tatacoa Desert Colombia cu transportul public
Ai nevoie de o zi întreagă ca să vizitezi Tatacoa Desert.
1. Neiva
Ca să vizitezi Deșertul Tatacoa trebuie să ajungi întâi în Neiva – fie cu autobuzul (eu am mers vreo șapte ore din Pereira), fie cu avionul.
2. Autobuz Neiva–Villavieja–Deșertul Roșu
A doua zi, cât mai de dimineață, mergi la terminalul din Neiva și iei autobuzul din Neiva care merge la Villavieja (12.000 COP). Uneori autobuzul e o mașină obișnuită, alteori e un microbuz. Autobuzul (sau mașina) continuă drumul până în deșert la primul mirador pentru o taxă suplimentară de 10.000 COP.
Când am fost eu a fost o mașină obișnuită cu trei locuri, plus banchete în spate. Am plecat eu și un cuplu în vârstă din Neiva și șoferul ne-a întrebat imediat unde mergem, așa am aflat că mașina ajunge și în deșert. Ai fi zis că e tur organizat, dar de fapt era autobuzul local al companiei Cootranshuila.
La întoarcere iei alt autobuz din Villavieja spre Neiva, ultima cursă e la cinci, cel târziu cinci și jumătate.
3. Deșertul Roșu–Deșertul Gri–Villavieja
Dacă vrei să vezi doar Deșertul Roșu (și merită!), poți lua alt transport până la Deșertul Gri:
Calul face ture în apropiere de Deșertul Roșu, nu știu dacă poți ajunge cu el până la Deșertul Gri, care e destul de departe.
Și așa am vizitat mai multe locuri fără mașină proprie, fără agenție și mult mai ieftin 🙂
Villavieja
Villavieja e poarta de intrare în Deșertul Tatacoa. E un pueblo mic, un centru cu piață, o biserică albă, străzi prăfuite și case joase, colorate, cu uși larg deschise.
Toată lumea care merge în deșert trece pe acolo. De asta are mai multă viață decât te-ai aștepta: mici restaurante, câteva hostaluri, mototaxiuri aliniate la colțuri, agenții locale care vând tururi la observator sau în deșert.
E foarte simpatic, am luat masa acolo după plimbarea în deșert și mi-a plăcut atmosfera locului. Mi se pare un loc mult mai fain pentru cazare decât Neiva.
Neiva
Neiva nu e genul de oraș pentru care iei bilet special. E capitala departamentului Huila, mare, fierbinte și funcțională. Ajungi acolo pentru că e punctul logic de plecare spre Tatacoa Desert. Și cam asta e rolul ei.
E așezată pe malul râului Magdalena, același râu care ajunge până în Barranquilla și se varsă în Marea Caraibilor. Destul de impresionant ce drum face!
După Tatacoa Desert, am trecut un pic pe malecon, locul unde lumea iese seara la plimbare, când temperatura devine umană. În apropiere e catedrala. Dacă le-ai văzut pe amândouă, ai văzut tot.
Orașul are însă un detaliu interesant: e cunoscut pentru festivalul San Pedro, unul dintre cele mai importante din sudul Columbiei. Multă muzică tradițională, dansuri, costume, energie. În perioada aia, orașul capătă altă vibrație.
Informații practice
Cum ajungi acolo
În Neiva ajungi cel mai simplu cu avionul din Bogotá. Zborul durează aproximativ o oră și aterizezi pe aeroportul Benito Salas. De acolo până în centru faci cam 10–15 minute cu taxiul.
Dacă faci drumul terestru, sunt autobuze frecvente din Bogotá, drumul durează între 5 și 6 ore, în funcție de trafic și opriri. E o rută folosită des, deci ai variante la mai multe ore din zi. Eu am făcut ruta Pereira – Neiva, un pic peste 7 ore.
Transfer de la aeroport
La plecarea din Neiva, am luat avionul. În Neiva nu funcționează Uber, trebuie să iei taxiurile oficiale, dar acolo toate taxiurile folosesc taximetrul, nu e cu șmecherii și prețuri mai mari pentru străini.
Cazare
Am stat la Casa Hotel Mi Huila, e un pic mai departe de autogară, dar băiatul de acolo e foarte comunicativ și amabil. E o cazare în casa unor localnici, camerele sunt destul de simple.
Vremea
Neiva e una dintre cele mai fierbinți zone urbane din Columbia. Temperatura medie pe timpul zilei e frecvent între 32 și 38 de grade tot anul. Nu prea există iarnă sau vară clasică, există doar mai cald și foarte cald. Fiind în valea râului Magdalena, aerul poate fi și ușor umed, ceea ce face căldura mai apăsătoare.
Tatacoa e și mai intensă. Pentru că e zonă aridă, fără umbră și cu sol deschis la culoare care reflectă lumina, la prânz simți căldura din toate direcțiile. 35–40 de grade nu sunt exagerare în sezon uscat. Diferența e că aici aerul e mai uscat decât în Neiva, deci transpiri mai puțin vizibil, dar te deshidratezi mai repede. E genul de loc unde bei apă constant fără să-ți dai seama cât pierzi.
Climat și peisaj
Tatacoa Desert e o anomalie, o pată aridă într-o mare de verde. Tatacoa în sine e aridă, dar împrejurimile sunt surprinzător de verzi.
Zona strictă de badlands, cu argilă roșie și gri, e uscată și plină de cactuși, tufișuri spinoase și vegetație adaptată la secetă. Dar imediat ce ieși din formațiunile erodate și te apropii de câmpii sau de râul Magdalena, peisajul se schimbă complet.
În jurul Villavieja și pe drumul spre Neiva vezi câmpuri agricole, inclusiv de orez! Și nu puțin. Huila e un departament agricol important, iar sistemele de irigație fac posibilă agricultura chiar într-o regiune cu temperaturi foarte mari. E straniu să mergi pe un drum înconjurat de verdeață și să ajungi într-un deșert izolat, ca Tatacoa.
