Producția daneză The Last Viking a generat atât râsete, cât și o liniște dramatică în timpul proiecției sale din cadrul evenimentului TIFF.25.
TIFF vine de la Transilvania International Film Festival și este cel mai mare festival de film organizat în România, cu a 25-a ediție având loc anul acesta. The Last Viking urmează să fie distribuit în cinematografele din țară chiar din această săptămână, iar eu îl aveam pe watchlist de ceva vreme, fiind familiar cu munca regizorului și mare fan Mads Mikkelsen (sau Le Chiffre din Casino Royale). Deși îmi plac elementele-surpriză și mă mai duc din când în când la câte un film orbește – adică fără să știu nimic despre el – în unele cazuri cred că puțină pregătire nu ar strica. Ca să te bucuri de cel de față, spre exemplu, e bine să știi că este o comedie neagră, cu un umor aparte, care e posibil să nu fie „înghițit” de oricine. Umorul este construit inteligent, dar cu siguranță vor fi și persoane care se vor simți ofensate. E greu să fii pe placul tuturor, dar mă simt responsabil să menționez aspectul ăsta. Eu, de exemplu, nu sunt fan horror.
Deși titlul face trimitere la un film posibil istoric, acțiunea are loc în viața modernă, în timpul prezent. Anker și Manfred sunt frați. În urmă cu 15 ani, Anker a jefuit o bancă și a fost prins. Însă, înainte de a fi prins, a reușit să ascundă banii prin intermediul fratelui său, Manfred, care suferă de tulburare de identitate disociativă. Proaspăt ieșit din închisoare, Anker dorește să recupereze banii, așa că merge la fratele său pentru a afla unde i-a ascuns. Însă Manfred se crede acum John Lennon. John nu știe unde a ascuns Manfred banii, iar Anker trebuie să găsească o metodă care să-l ajute pe Manfred să-și revină.
Filmul este plin de surprize, fiecare scenă este executată cu mare profesionalism și niciun detaliu nu este întâmplător. Fiecare actor își joacă rolul cu mult talent, iar cei doi actori principali, Nikolaj Lie Kaas (Anker) și Mads Mikkelsen (Manfred), sunt absolut fantastici. În timp ce Nikolaj reușește să transmită disperare, furie și energie negativă prin gesturi, tonalitate și mimica feței, Mikkelsen interpretează foarte credibil o persoană care suferă de tulburare de identitate disociativă.
Regizorul Anders Thomas Jensen oferă un echilibru perfect între comedie și dramă. Filmul se joacă neîncetat cu trăirile spectatorului: acum îți oferă un moment amuzant, urmat de unul dramatic și serios și tot așa. A reușit să le cântărească eficient, astfel încât te simți ca într-un rollercoaster. Nu este obositor sau exagerat: este ca mâncarea perfect condimentată, la care nu mai simți că trebuie să-i adaugi absolut nimic.
Dincolo de găsirea banilor, filmul ascunde niște mesaje foarte importante legate de familie și traume, care, în mod indirect, leagă și filmul de titlul său.
The Last Viking este un film bun, construit inteligent, cu un balans atent dozat între comedie și dramă/traumă. Un film care îți va da și de gândit, dar care te va face și să râzi. Asta dacă apreciezi umorul negru. Are de la mine un 8.5/10.
