Budapesta
ține pe loc integrarea europeană a Ucrainei, iar în acest fel
blochează și Moldova, care e legată la pachet cu Ucraina.
Politologul Ana Maria Albulescu (University of Tartu) explică ce
soluții ar avea România pentru a forța mâna Ungariei.
Péter Magyar blochează aderarea Ucrainei la UE, iar asta ține și Rep. Moldova pe loc. FOTO: AFP
Adevărul:
Ungaria lui Péter Magyar nu renunță la decizia de a bloca aderarea
Ucrainei la UE, iar în acest fel lovește indirect și în Republica
Moldova, și în interesele României. Ce soluții are România în
afară de ceea ce deja se spune că a încercat, „decuplarea”
Moldovei de Ucraina?
Ana
Maria Albulescu: Cred că România face destul de mult pentru
Republica Moldova, de la nivel declarativ până la nivel
economic-financiar, de susținere. Și cred că, în mod clar, faptul
că am putea fi un actor de lobby în Uniunea Europeană este cel mai
bun lucru pe care îl poate face România pentru Republica Moldova.
Acum, nu știu dacă suntem încă în momentul de a discuta despre
clipa în care am ajunge efectiv la această integrare a Republicii
Moldova și a Ucrainei, iar aici mă refer mai mult la Ucraina. Și
spun asta pentru că au existat și în trecut țări care au început
aceste procese de aderare și le-au terminat fără succes.
Să
fie un semn de rău augur pentru Ucraina anunțul cancelarului
Friedrich Merz că Germania ar prefera, cel puțin în prima fază, o
aderare cumva parțială a Kievului?
Dacă
este să ne referim la faptul că pentru Ucraina se propune un alt
statut, într-adevăr, se poate ajunge la un moment dat în punctul
în care Ucraina ar putea să primească un alt statut decât
Republica Moldova, pentru că războiul va dura mult mai mult decât
se preconiza. Eu cam așa văd lucrurile din punctul de vedere al
viitorului: un statut diferit pentru Ucraina, cel puțin temporar, și
încheierea mai rapidă a procesului de integrare pentru Republica
Moldova.
Negocierile politice cu Ungaria: Soluții pentru deblocarea dosarului Chișinău
Dacă
totuși Ungaria va continua să blocheze indirect și Republica
Moldova, care e posibil să nu poată fi totuși decuplată de
Ucraina, ce soluții ar avea Bucureștiul și ce ar putea da la
schimb pentru a îmbuna Budapesta?
În
mod clar nu cred că este vorba de schimburi. Cred că ce ar putea fi
făcut în acest moment ar fi să beneficiem de faptul că Ungaria
are un lider nou, așa cum și România are un lider relativ nou. Și
cred că resetarea relațiilor româno-maghiare ar fi ceva de dorit.
Nu doar din perspectiva Republicii Moldova, ci din perspectiva
României.
Ana Maria Albulescu este cercetătoare în Studii ale Conflictelor. FOTO: Arhivă personală
Acum,
dacă este să vorbim despre România un pic și de felul în care ar
putea să negocieze cu Ungaria pentru Republica Moldova, aș spune că
în situația în care noi încă nu avem un guvern stabil și suntem
în situația de fapt cu acest guvern care nu mai trece de Parlament,
este foarte dificil să ai o politică externă coerentă. Eu am mai
criticat în trecut pozițiile lui Nicușor Dan în ceea ce privește
politica externă și aș spune în felul următor: am văzut o
singură situație în care ministrul de Externe român a luat o
poziție foarte bună, și anume în privința dronei care a căzut
la Galați. Nu știu cine a sfătuit-o pe Oana Țoiu să meargă la
Națiunile Unite, dar cred că a fost foarte bine că a avut această inițiativă, iar România s-a
afișat în felul în care s-a afișat. A procedat exact așa cum se impunea. Din păcate, doar în acest caz. Și cred că, din perspectiva
asta, faptul că nu avem un guvern stabil afectează foarte mult ce
se va întâmpla. Dacă este să ne gândim la ce se poate face
momentan cu guvernul pe care îl avem: luări de poziție în cadrul
Uniunii Europene, chiar față de Ungaria, chiar întâlniri
bilaterale cu Ungaria. Adică se pot porni niște procese, chiar dacă
nu va fi același ministru de externe care le va duce la bun sfârșit.
Diplomația energetică: Neptun Deep ca pârghie în relația cu Budapesta
Ungaria
și-a manifestat în repetate rânduri intenția de a achiziționa
gaze de la România, în momentul în care Neptun Deep va fi complet
funcțional. Am putea fi ceva mai tranzacționali și să le cerem
cumva ungurilor la schimb și o poziție mai binevoitoare față de
Republica Moldova?
Bineînțeles. Aș spune că în spatele ușilor închise, orice fel de pârghie, de leverage,
contează. Și contează chiar foarte mult. Și cred că partea economică este în avantajul nostru.
Ar trebui insistat pe partea economică și pe tot ce avem de oferit din
punct de vedere economic. Și nu numai în cazul acesta, ci în
foarte, foarte multe alte cazuri, o diplomație economică serioasă
ar putea duce la rezultate excelente. Dar nu știu dacă noi suntem,
ca oameni, pregătiți să facem acest lucru. Din păcate, este
foarte, foarte dificil pentru noi să facem ceva în acest sens. Nu
avem oamenii potriviți, avem probleme serioase când vine vorba
despre acest lucru.
De
unde vin aceste probleme și de ce nu are și România o politică
externă și o capacitate mai bună de negociere?
Pentru
că politica externă nu este tratată cu suficientă seriozitate în
România. Ne uităm și ce politicieni avem, cum performează. E
valabil pentru președinte, valabil pentru toți ultimii premieri. De
fapt, în România nici nu se discută despre politica externă, nu
este o preocupare. Din păcate. În celelalte țări există
preocupări serioase pentru asta, însă la noi cel mult se mai discută
câte puțin, dar și în presă sunt puține informații externe. Dacă ne uităm la țările baltice, lucrurile stau cu totul altfel. Și nu întâmplător Kaja Kallas a ajuns unde a ajuns, iar balticii au o imagine cu mult mai bună peste tot. Pentru că eu cred că e important să apară și în presa din
România aceste discuții despre politica externă. Înțeleg și că,
zi cu zi, în România suntem preocupați de nivelul de trai, de
economie, și atunci uităm că ne afectează și chestiunile de
afară și ceea ce se întâmplă în exterior. Este cumva de
înțeles, dar totuși nu putem neglija total politica externă.
Vedem că avem și premieri care nu vorbesc limbi străine, avem un
președinte…
De ce lipsește interesul pentru politica externă în România
Unii
ar zice că se putea mai rău, că în loc de președinții Klaus
Iohannis și Nicușor Dan puteam avea lideri care să schimbe
orientarea României, că în locul premierilor Marcel Ciolacu și
Ilie Bolojan, care nici măcar nu vorbesc o limbă străină, puteam
avea premieri și mai slabi și o orientare cumva diferită.
Da,
în această privință așa este. Este bine că România este un
stat cu orientare pro-occidentală, era foarte rău dacă s-ar fi
schimbat asta. Totuși, vreau să vă spun că în privința asta, a
faptului că nu ne interesează în România politica externă, sunt
foarte nemulțumită. Permanent am spus că aș vota cu mâna pe
inimă pe cineva care are un discurs extern foarte bun. Și au
existat câțiva candidați în trecut care, să zicem, mai încercau
să ducă această discuție în campaniile pentru alegerile
prezidențiale. Dar, cel puțin în ultima vreme, nu vedem așa ceva,
nu mai vedem pe nimeni care să fie interesat măcar de politica
externă. Nu. Totul e axat pe ce se întâmplă în plan intern.
Problema este că, din cauza lipsei acestui interes față de
politica externă, nu avem performanță. Sau și din cauza asta.
Cine este Ana Maria Albulescu
Ana Maria Albulescu este cercetătoare în Studii ale Conflictelor la Universitatea din Tartu. Și-a susținut doctoratul în Studii de Război (Kings College London, 2019). Cercetările sale se concentrează pe dinamica conflictelor înghețate în spațiul post-sovietic, statele de facto, democratizarea și eforturile internaționale de construire a păcii.
