O idee lansată de cancelarul german a declanșat alarma la București și Kiev. Planul Germaniei oferă o falsă integrare Ucrainei, iar în spate poate fi o capcană și pentru țări ca România. Doi experți de top explică, pentru „Adevărul”, scenariul de care ne temem cel mai mult.
Friedrich Merz și Nicușor Dan la Berlin. FOTO: Captură video
Tema extinderii Uniunii Europene va ocupa un loc central pe agenda summitului european care va avea loc la Bruxelles în perioada 18–19 iunie. Germania a tulburat apele: insistă înaintea summitului că Ucraina ar trebui să primească într-o primă fază statut de „membru asociat”, ceea ce ar însemna o integrare europeană limitată a Kievului.
Planul Germaniei care lovește prin ricoșeu România
Pentru România, o amânare a aderării Ucrainei nu are cum să reprezinte o veste bună, iar asta din mai multe motive. O integrare a Ucrainei ar aduce anumite avantaje, inclusiv prin faptul că Kievul ar fi obligat să se alinieze legislației europene și să permită mai multe drepturi minorității române din această țară. Alte avantaje pentru România țin de securitate.
Însă poate cel mai important este faptul că o amânare a integrării Ucrainei ar însemna același lucru și pentru Republica Moldova. La fel cum România a fost asociată cu Bulgaria încă din momentul în care a început negocierile pentru aderare, iar apoi și pentru Schengen, Ucraina și Republica Moldova au fost invitate împreună să deschidă negocierile cu Bruxelles-ul. Acest lucru înseamnă că o blocare a integrării Ucrainei ar presupune același deznodământ și pentru Republica Moldova.
Din acest motiv, România încearcă, prin mijloace diplomatice, să asocieze acum Republica Moldova cu țările din Balcanii de Vest, care candidează la rândul lor pentru integrarea în Uniunea Europeană. În acest demers, România ar avea sprijinul Franței și chiar pe cel al Germaniei, potrivit unor surse.
Analistul politic internațional Ștefan Popescu și europarlamentarul Siegfried Mureșan au confirmat dificultățile cu care se confruntă Ucraina în acest proces de aderare, aflat deocamdată doar la început, iar primul avertizează că planul Germaniei lovește prin ricoșeu România.
Extindere Uniunea Europeană: De ce este periculoasă aderarea parțială
Siegfried Mureșan consideră că varianta propusă de cancelarul Friedrich Merz nu este corectă față de Ucraina.
„Nu sunt de acord cu declarația cancelarului Germaniei care propune o aderare parțială a Ucrainei la Uniunea Europeană. Ceea ce oamenii din Ucraina și din Republica Moldova își doresc este să devină state membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Pentru asta Republica Moldova face eforturi majore de reformare și pentru asta oamenii din Ucraina luptă de peste 10 ani de zile. Pentru asta au luptat la protestele din piața EuroMaidan în 2014, care au fost atacate în mod violent de președintele pro-rus de atunci al Ucrainei, dar oamenii au arătat atunci că doresc o Ucraină modernă, pro-europeană. Au reușit să înlăture președintele pro-rus și vedem acum cum au o guvernare autentic pro-europeană”, a spus Siegfried Mureșan, pentru „Adevărul”.
În opinia sa, este datoria Uniunii Europene să faciliteze integrarea Ucrainei și a Republicii Moldova, iar cele două state trebuie să devină membre cu drepturi depline.
„Vedem cum fac eforturi, vedem cum fac sacrificii și este datoria noastră, a Uniunii Europene, să oferim o perspectivă europeană. Asta înseamnă că Republica Moldova și Ucraina în următorii ani să devină state membre ale Uniunii Europene fără jumătăți de măsură și fără niciun stadiu intermediar de aderare”, a mai afirmat Siegfried Mureșan.
Capcana unei Europe cu mai multe viteze
Analistul politic internațional Ștefan Popescu este rezervat în privința șanselor pe care le au ucrainenii. Tratativele se anunță dificile, în special în privința agriculturii, în condițiile în care Ucraina este un mare producător agricol, amintește expertul. Țări ca Franța și Polonia, care se arată la nivel declarativ favorabile dosarului ucrainean, nu văd cu ochi buni concurența pe care ar aduce-o fermierii ucraineni. De altfel, în ultimii ani au existat probleme majore, iar fermierii europeni din cele două state, dar și din alte țări membre UE, au contestat facilitățile acordate de Comisia Europeană Ucrainei, prin care această țară își putea vinde produsele agricole fără taxe în Uniune.
Însă Ștefan Popescu crede că România nu ar fi afectată doar indirect în cazul în care Ucraina și Republica Moldova ar fi ținute la porțile Bruxelles-ului ani buni, iar apoi ar primi un statut incert. Expertul face legătura cu „Europa cu mai multe viteze” sau „Europa cercurilor concentrice”, concepte care descriu un model de integrare diferit al statelor membre, cu o elită, un nucleu dur, și mai multe cercuri de țări, în funcție de integrarea lor.
„Acesta este un mare pericol și aici nu ar trebui să privim doar spre Moldova. Faptul că în momentul în care unii membri intră în Uniunea Europeană cu mai puține drepturi, ideea unei Europe cu grade diferite de integrare reprezintă un pericol și pentru România. România nu poate accepta așa ceva. Am văzut că Ucraina a respins o astfel de propunere de la bun început, ceea ce într-adevăr este periculos nu doar pentru Ucraina sau Moldova, ci și pentru România și Bulgaria. Fără îndoială trebuie să existe unele soluții pentru a îmbunătăți guvernanța Uniunii Europene, capacitatea de a lua decizii, dar o integrare în care nu participi, în care nu ai toate drepturile de care se bucură ceilalți, o integrare parțială nu este o integrare”, spune expertul.
Poate fi Chișinăul decuplat de Kiev?
Ștefan Popescu vorbește și despre piedicile în calea celor două state. Analistul nu crede în capacitatea României de a reuși să „mute” dosarul Republicii Moldova, decuplând astfel Chișinăul de Kiev pentru a-i oferi șanse în plus la o integrare mai rapidă.
„În pofida sprijinului Franței, nu cred în capacitatea și în voința reală de a decupla Moldova de Ucraina. Moldova este un caz aproape la fel de complex și în orice caz foarte diferit de Balcanii de Vest. E un caz mai complex deoarece Moldova este un stat cu o suveranitate parțială, o suveranitate afectată de Rusia. Nu este la fel ca în cazul Kosovo-Serbia, adus de unii în discuție. În cazul Moldovei e puțin diferit, pentru că atunci când ai Rusia acolo, este mult mai complicat. Desigur, mi-aș dori și este o idee mai veche a României de a include Moldova în Balcanii de Vest, dar cred că nu aceasta este opțiunea reală care se află pe masă”, adaugă specialistul.
Chiar dacă România, cu sprijinul Franței și al Germaniei, ar decupla Republica Moldova de Ucraina, piedicile ar continua să fie dintre cele mai diverse și complicate.
Precedentul blocajului cu Turcia: Cât durează negocierile de aderare
„Așa-numitul proces de negociere este într-adevăr istoric, dar să nu uităm că a fost la fel de istoric în octombrie 2005, când s-au deschis negocierile cu Turcia, iar negocierea s-a pierdut pe drum. Sunt surprins că nicio știre din România nu a menționat cazul Turciei, care a fost un caz complex. Dar spre deosebire de Ucraina, Turcia nu avea un război, avea granițe sigure, era un stat, să spunem, un partener inevitabil al UE cu interese strategice foarte mari. Și totuși, în 2005 nu apăruseră încă derapajele regimului Erdoğan. Cu toate acestea, în iunie 2018, după 13 ani – atenție la ce înseamnă extinderea unui proces -procesul de aderare s-a blocat. Processul de aderare se poate prelungi cu ușurință timp de 10-15 ani”, este comparația lui Ștefan Popescu.
Comparativ cu perioada în care au avut loc valurile anterioare de admitere a statelor din Estul Europei în Uniunea Europeană, întregul context s-a schimbat, iar pentru statele candidate precum Ucraina și Republica Moldova, lucrurile au mers înspre mai rău.
„Într-o lume în schimbare, prioritățile se modifică foarte repede. Lumea de acum, în care încep negocierile, nu mai este lumea de la sfârșitul anilor ’90, când a început parcursul european al țărilor din Europa Centrală și de Est. Atunci era o altă lume, mult mai așezată, fără războiul din Ucraina, cu Rusia în altă fază spre deosebire de etapa actuală, și cu Statele Unite complet angajate în securitatea europeană”, punctează Popescu.
Nu în ultimul rând, el amintește și un alt aspect important adesea trecut cu vederea: în anii în care Uniunea Europeană a acceptat statele candidate în valuri, Statele Unite erau implicate mult mai adânc în problema securității continentale.
„Există o mare greșeală în a nu sublinia suficient legătura organică dintre angajamentul american în securitatea europeană, desigur prin NATO, dar și bilateral, și procesul de extindere al Uniunii Europene. Acestea sunt două lucruri care s-au condiționat și s-au împletit. Uniunea Europeană, comunitatea europeană, a avut ca bază piatra de temelie a Tratatului Atlanticului de Nord din 1949”, încheie Ștefan Popescu.
Ce prevede statutul de „membru asociat” propus de Friedrich Merz
Ideea ca Ucraina să devină un membru asociat, fără drepturi depline, îi aparține cancelarului Friedrich Merz. Acesta a făcut-o publică într-o scrisoare trimisă liderilor Uniunii Europene, document publicat de AFP și citat de Agerpres.
„Evident că nu vom fi în măsură să ducem la bun sfârșit procesul de aderare într-un viitor apropiat, având în vedere nenumăratele obstacole, precum și complexitățile politice ale procedurilor de ratificare”, a scris, printre altele, Merz, justificându-și propunerea.
El a mai afirmat că asocierea ar presupune participarea la unele reuniuni ale Consiliului European, la nivel de șefi de stat și de guvern, dar și desemnarea din partea Ucrainei a unui comisar european asociat, fără portofoliu. La fel de important este că Ucraina nu ar avea practic drept de vot, chiar dacă ar trimite simbolic primii săi europarlamentari, care însă nu ar avea nicio putere reală de decizie.
Deși Merz a încercat să îndulcească planul și a spus că acesta ar funcționa pe o perioadă limitată, Kievul l-a respins categoric. Președintele Volodimir Zelenski a vorbit despre o nedreptate, solicitând ca Ucraina să poată obține o aderare completă până în 2027.
Dacă Ucraina, Republica Moldova și statele din Balcanii de Vest speră într-o integrare cât mai rapidă și cu drepturi depline, dar piedicile de la Bruxelles rămân notabile. Deși la nivel declarativ toate statele membre susțin extinderea, în realitate interesele divergente blochează procesul.
Ucraina, spre exemplu, nu se lovește doar de reticența Germaniei, ci și de cea a Franței și a altor state. În plus, se opun, deși nu o spun explicit, și alte state contributoare nete la bugetul Uniunii Europene. Țări ca Danemarca, Austria și Suedia refuză să suporte costuri și mai mari, în condițiile în care Ucraina, țară devastată de război, va avea nevoie de peste 600 de miliarde de euro doar pentru reconstrucție.
