Există o plantă cu un miros magnific din care se extrage unul dintre cele mai scumpe și exclusiviste uleiuri naturale. Este vorba despre rosa damascena, un soi de trandafir originar din Iran al cărui extract poartă numele de „aurul lichid” datorită valorii sale economice extraordinare.
Trandafirul de Damasc recoltat FOTO wikipedia
De obicei, atunci când ne gândim la ceva extrem de valoros, la o substanță sau un obiect care valorează foarte mult din punct de vedere economic, automat ne vin în minte metalele prețioase, în special aurul, sau pietrele prețioase, precum diamantul sau rubinul. Ei bine, în văile Bulgariei crește o plantă care produce un ulei mai prețios decât aurul. Este vorba despre uleiul de trandafir de Damasc, poreclit și „aurul lichid”, o substanță atât de prețioasă și atât de cerută pe piața de lux a parfumurilor, încât poate îmbogăți pe oricine știe să cultive trandafirii de Damasc și să extragă prețiosul ulei.
De altfel, „aurul lichid” al trandafirilor de Damasc, după secole de tradiție, a devenit un adevărat brand național al Bulgariei și un bun economic extraordinar. Și asta în condițiile în care țara vecină produce mai bine de jumătate din uleiul de trandafir premium la nivel mondial. În plus, Bulgaria este singura țară care are un climat ideal pentru dezvoltarea, într-un mod unic, a trandafirilor de Damasc, ceea ce duce la obținerea unui ulei de trandafir cu o calitate mult superioară oricărei alte zone de cultură.
O spectaculoasă creație a omului și a naturii, cu origini iraniene și siriene
Trandafirul de Damasc sau Rosa damascena, cum este cunoscut din punct de vedere științific, nu este o plantă care se găsește în stare naturală, în sălbăticie. Este un hibrid realizat acum mai bine de trei milenii de grădinarii din Asia Centrală. Adică este o încrucișare între mai multe soiuri de trandafiri. Să fim mai exacți, o hibridizare între Rosa moschata și Rosa gallica, urmată de polenizarea cu Rosa fedtschenkoana.
Se presupune că această hibridizare a avut loc prima dată la poalele munților din Asia Centrală sau din Iran și a fost rafinată în zona Siriei. Mai ales în condițiile în care noile cercetări arată, ca ipoteză de lucru, că la construcția hibridului a stat și Rosa phoenicia, un trandafir de pe coastele Siriei și Libanului de astăzi.
Prima dată, trandafirul de Damasc a fost crescut în Iran, Siria, Liban și Afganistanul de astăzi. De altfel, există o tradiție îndelungată de producere a parfumurilor din ulei de trandafir de Damasc în zona Kabul. Totodată, este cunoscut faptul că trandafirul de Damasc este o floare națională a Iranului. În anul 2019, tradiția privind cultivarea trandafirului de Damasc a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO, ca parte a moștenirii culturale siriene.
Trandafirul de Damasc FOTO wikipedia
Cert este că acest soi de trandafir, născocit de ingeniozitatea și priceperea omului în materie de grădinărit, a cucerit lumea. Referințele privind frumusețea, gingășia, dar mai ales parfumul său abundă în textele vechi. În vechile texte indiene, trandafirul de Damasc este pomenit ca sursă principală pentru obținerea uleiurilor sacre. Mai apoi, în Egiptul Antic, a înlocuit simbolul lotusului, fiind un indicator al luxului și opulenței.
La rândul ei, poeta Sappho a numit trandafirul „regina florilor”. Semn că trandafirul de Damasc a început să circule pe rutele comerciale, inițial sub forma uleiurilor și extractelor aduse de corăbiile feniciene și, mai apoi, a butașilor care urmau să fie cultivați în grădinile extravagante ale aristocraților sau împăraților.
Trandafirul devenise floarea preferată a regilor lui Israel, mai ales a lui David, dar, ulterior, și a împăraților persani, dar și a marilor șahi musulmani. „Trandafirul este un dar al lui Allah însuși. Toate plantele s-au înfățișat odată înaintea Lui, cerând un nou conducător în locul lotusului somnoros. Lotusul era frumos, dar noaptea își uita îndatoririle. Atunci Allah le-a dăruit cu bunăvoință un nou stăpân — trandafirul fecior, cu spinii săi ascuțiți pentru apărare”, scriau poeții persani medievali.
Din Siria și Iran, către Europa
Trandafirul din Damasc, datorită aromei și frumuseții sale, dar mai ales a uleiului parfumat care se extrage din petalele sale, a fost important inclusiv pe continentul european. Se presupune că au existat două mari perioade de import.
Primul val a venit odată cu expansiunea Imperiului Roman. Trandafirul de Damasc a fost adus în provinciile imperiale și s-a încercat naturalizarea sa, până și în Insulele Britanice.
Al doilea val a venit odată cu acele campanii cruciate în Orient. Regii și seniorii cruciați ai Europei au descoperit frumusețea și mai ales valoarea economică a uleiului de trandafir de Damasc și automat l-au adus în Europa.
Unii istorici consideră că un cruciat francez din secolul al XIII-lea, seniorul Robert de Brie, a adus trandafirul oleaginos în Europa, din Siria, între anii 1254 și 1276. Alte relatări susțin că, de fapt, cel care a adus adevărații trandafiri de Damasc în Europa a fost medicul regelui Henry VIII, Thomas Linacre, care i-ar fi oferit un exemplar în jurul anului 1540.
Totuși, această ultimă afirmație este considerată îndoielnică, deoarece Thomas Linacre a murit în 1524, cu 16 ani înainte de presupusa introducere a trandafirului în grădina regală. În plus, aceștia sunt atestați pe continentul european mult mai devreme.
Adevăratul trandafir de Damasc este un arbust foios care poate ajunge la aproximativ 2,2 metri înălțime. Tulpinile sale sunt acoperite dens cu spini puternici, curbați și peri rigizi. Frunzele sunt compuse, penate, având de obicei cinci foliole (mai rar șapte).
Este recunoscut după florile cu nuanțe de la roz deschis până la roșu deschis, care sunt relativ mici și cresc în grupuri. Tufa are o formă naturală, mai puțin ordonată. Trandafirul de Damasc este considerat unul dintre cele mai importante tipuri de trandafiri vechi și ocupă un loc esențial în genealogia multor alte soiuri de trandafiri, dar mai ales are o valoare economică foarte mare.
Soluția banală din bucătărie care ajută trandafirii să reziste mai mult timp și să nu se ofilească
Trandafirul de Damasc are două varietăți principale: trandafirii de Damasc de vară (cu o perioadă scurtă de înflorire, o singură dată pe an, doar în timpul verii) și trandafirii de Damasc de toamnă.
Bulgaria, paradisul trandafirului de Damasc
Trandafirul de Damasc este un simbol național al Bulgariei și, totodată, unul dintre cele mai importante bunuri și branduri economice ale țării. În mod paradoxal, este o plantă originară din Iran și Siria, așa cum am văzut mai sus. Cu toate acestea, în Bulgaria, trandafirul de Damasc s-a desăvârșit, țara vecină nouă devenind cel mai important centru mondial de cultivare și producție a uleiului de trandafir de Damasc.
Dar să începem cu începutul. Cum au ajuns trandafirii de Damasc tocmai în Bulgaria? Ei bine, sunt mai multe ipoteze. Cea mai acceptată este aceea că primii trandafiri de Damasc au fost aduși în Bulgaria cu trei secole înainte de Hristos. Mai precis, de mercenarii traci care au participat la campaniile lui Alexandru cel Mare în Asia. Aceștia ar fi luat butașii din Persia, impresionați de parfumul și frumusețea florilor, și i-au adus acasă în Tracia. Uleiul de trandafir ar fi făcut parte din anumite ritualuri religioase ale tracilor.
Bulgari culegând trandafiri, secolul al XVII lea FOTO wikipedia
Cert este că, ulterior, trandafirii de Damasc au călătorit în Bulgaria de astăzi pe drumurile romane. Pe atunci, teritoriul de astăzi al Bulgariei era inclus parțial în provincia romană Moesia. Și atunci este posibil să se fi înmulțit culturile deja plantate de traci.
Ulterior, otomanii, după cucerirea țărilor bulgare în secolul al XIV-lea, familiarizați deja și în Anatolia cu pătrunderea acestui soi de trandafir, au încurajat cultura acestuia. De altfel, majoritatea opiniilor indică faptul că adevăratele culturi de trandafir de Damasc au fost organizate în timpul stăpânirii otomane.
Există numeroase documente care atestă cultivarea trandafirilor de Damasc în regiunea Kazanlak, cunoscută astăzi drept „Valea Trandafirilor”, din anul 1652. Se indică faptul că cei mai mulți trandafiri au ajuns aici prin Damasc, aduși de un judecător otoman.
Alte documente indică faptul că această preocupare pentru cultivarea trandafirilor de Damasc în zona Kazanlak, în Bulgaria, datează și mai devreme, din secolul al XVI-lea și era coordonată direct de sultan. Mai precis, în 1593, sultanul Murad al III-lea a ordonat oficialilor otomani din Bulgaria să înceapă cultivarea trandafirilor pentru nevoile palatului imperial.
„Kazanlak este gülistanul turcesc. Acolo trandafirii cresc pe câmpuri, în brazde, asemenea cartofilor”, mărturisea Helmuth von Moltke, mareșal prusac aflat în serviciul Imperiului Otoman între 1835 și 1840.
Poate mulți se întreabă de ce ținea morțiș sultanul ca trandafirii să fie cultivați tocmai în Bulgaria, la Kazanlak. Ei bine, fiindcă aici este habitatul perfect pentru acești trandafiri de Damasc. Nicăieri în lume nu sunt întrunite condițiile optime de creștere și înflorire ca la Kazanlak. Mai precis, în regiunea istorică și geografică situată în centrul Bulgariei, chiar la sud de Munții Balcani și la nord de Munții Sredna Gora, între orașele Kazanlak și Klisura, se întinde o uriașă câmpie numită astăzi „Valea Trandafirilor”.
Zona este efectiv plină de trandafiri, aici fiind unul dintre cele mai importante centre la nivel mondial pentru cultivarea soiului de Damasc. Și asta fiindcă în „Valea Trandafirilor” există un microclimat aparte. Practic, este o combinație ideală de temperatură, sol nisipos și umiditate ridicată. Acest mediu specific întârzie înflorirea, permițând petalelor delicate să dezvolte o complexitate aromatică maximă.
Cum au reușit trei mici producători să nu-și mai vândă munca pe nimic. „Acum nu fac față comenzilor”
„Aurul lichid” și un centru mondial al culturii trandafirului de Damasc
Ei bine, această complexitate aromatică maximă face ca un produs rezultat din petalele de trandafir să fie o adevărată comoară pentru cultivatori. Este vorba despre uleiul de trandafir de Damasc. În momentul de față, Bulgaria este cel mai important centru mondial pentru cultivarea sa și pentru producția de ulei de trandafir, datorită condițiilor excepționale din Valea Trandafirilor și tradiției dezvoltate de-a lungul mai multor secole.
Acest ulei de trandafir este utilizat în producția de parfumuri, dar și pentru producerea apei de trandafiri și a unei substanțe parfumate numite „rose concrete”.
Petalele sunt, de asemenea, comestibile. Ele sunt folosite pentru aromatizarea alimentelor, ca decor culinar, pentru prepararea ceaiurilor din plante și sunt conservate în zahăr, sub forma unui preparat tradițional numit gulkand.
Dar uleiul de trandafir rămâne un veritabil „aur lichid”. Pentru a produce doar un kilogram de ulei de trandafir sunt necesare aproximativ 3.000–4.000 de kilograme de petale culese manual. Această cantitate uriașă de muncă, împreună cu calitatea excepțională a uleiului, îl face extrem de valoros, fiind considerat în trecut la fel de prețios ca aurul.
Culegătoarele de trandafiri din Valea Rozelor FOTO bhfieldschool.org
„Uleiul bulgăresc de trandafir, cunoscut și sub numele de „aur lichid”, este unul dintre cele mai căutate uleiuri esențiale din lume (…). Uleiul bulgăresc de trandafir este utilizat pe scară largă în parfumerie datorită profilului său aromatic unic și sofisticat. Acesta conține peste 300 de compuși chimici diferiți, care îi conferă o profunzime și o complexitate deosebite, considerate neegalate de alte extracte de trandafir. Datorită calității sale excepționale, a procesului laborios de producție și a cantității uriașe de petale necesare pentru obținerea unei cantități mici de ulei, uleiul bulgăresc de trandafir este considerat unul dintre cele mai valoroase produse naturale din industria parfumurilor și a cosmeticelor de lux”, precizează cei de la Taste Atlas.
Tocmai datorită calității sale unice, uleiul bulgăresc de trandafir obținut din Rosa damascena este unul dintre cele mai scumpe uleiuri esențiale din lume. Mai precis, costă între 10.000 și 14.000 de dolari pe kilogram.
