După ce a reușit să provoace căderea guvernului condus de Ilie Bolojan, Partidul Social Democrat se află acum în situația de a-l susține pentru funcția de prim-ministru pe Eugen Tomac, un apropiat al fostului președinte Traian Băsescu, și, totodată, de a renunța la portofoliile pe care le deținea în cadrul Executivului. Privind retrospectiv această succesiune de evenimente, se ridică în mod firesc întrebarea dacă beneficiile politice obținute de PSD justifică costurile și riscurile generate de acest conflict politic. Politologul Cristian Pîrvulescu analizează pentru „Adevărul” acest subiect.
Sorin Grindeanu, Marian Neacșu și Claudiu Manda. FOTO: Inquam Photos
Îndepărtarea lui Ilie Bolojan din fruntea Executivului a reprezentat principalul obiectiv al social-democraților, însă costul acestei victorii politice riscă să fie instalarea unei perioade prelungite de instabilitate. În opinia politologului Cristian Pîrvulescu, nominalizarea lui Eugen Tomac și opțiunea unui cabinet tehnocrat reprezintă o soluție de compromis improvizată, care complică semnificativ procesul de guvernare și relația dintre Executiv și Parlament.
„PSD iese la fel de slăbit ca și ceilalți, pentru că nu mai participă la guvern, dar totuși au reușit să înlăture primul ministru. Au reușit să înlăture primul ministru care crea foarte mari probleme și a cărui plan de eradicare a PSD a devenit vizibil pentru toată lumea, pe care și-l revendică de altfel cât se poate de clar și glorios. Deci, din punctul acesta de vedere, cred că PSD și-a atins obiectivul (…) PSD nu are o alternativă rezonabilă în acest moment. Obiectivul său a fost înlăturarea lui Ilie Bolojan și, pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să accepte situația dată. Nu are altă posibilitate. Știu că pare o ironie și că mulți cred că, dacă ar fi discutat despre chestiunea asta acum câteva luni, ar fi părut imposibil. Dar asta este situația în acest moment”, spune Cristian Pîrvulescu.
„A fost o eroare de calcul”
În opinia politologului Cristian Pîrvulescu, una dintre principalele erori strategice ale social-democraților a fost refuzul de a aștepta expirarea termenului de 45 de zile prevăzut pentru exercitarea mandatelor miniștrilor interimari. Dezbaterea a fost alimentată și de interpretările divergente în rândul constituționaliștilor. În timp ce o parte dintre aceștia consideră că, după expirarea perioadei de interimat, guvernul ar trebui să solicite un nou vot de încredere în Parlament, alții susțin că aprobarea legislativului ar fi necesară doar pentru desemnarea noilor miniștri interimari, fără a afecta mandatul întregului Executiv.
„Eroarea pe care a făcut-o PSD a fost metoda prin care l-a înlăturat pe primul ministru, strategică, nu doar tactică. PSD a mizat pe faptul că va reuși să producă o debarcare rapidă a primului ministru, ceea ce nu s-a întâmplat. E o eroare de calcul. Dacă ar fi avut răbdare și ar fi așteptat cele 45 de zile din momentul în care și-au dat demisia miniștrii PSD din guvern, săptămâna viitoare s-ar fi împlinit cele 45 de zile și ar fi putut pune guvernul în situația de a depinde de votul de încredere, datorită schimbării compoziției politice. A fost o eroare de calcul. Nu știu cine i-a convins că nu s-ar vota la Curtea Constituțională și n-au avut răbdare să aștepte acest lucru. Cert este că, pentru ei, situația poate că nu este cea mai bună, dar în orice caz este mai bună decât cea care era în momentul în care domnul Bolojan era prim-ministru, pentru că domnia sa a creat enorm de multe probleme pentru ei”, explică Cristian Pîrvulescu.
Creșterea încrederii în Ilie Bolojan, un „efect pervers” al acțiunii PSD
O altă consecință a demiterii guvernului condus de Ilie Bolojan, pe care și-a asumat-o Partidul Social Democrat, a fost creșterea semnificativă a încrederii publice în actualul premier interimar, care a reușit să se poziționeze ca principal exponent al opoziției față de PSD. În opinia politologului Cristian Pîrvulescu, valul de simpatie acumulat în ultimele săptămâni de Ilie Bolojan are un caracter conjunctural și este de așteptat să se estompeze treptat odată cu trecerea timpului.
„O să scadă la fel de repede cum a crescut. Opinia publică se schimbă foarte mult. Ilie Bolojan nu este câștigătorul acestei strategii de comunicare, ultra-cunoscută, în primul rând celebra TINA, „There Is No Alternative”, folosită de Margaret Thatcher, de altfel, care pare să fie modelul său politic. Sugerând că nu există alternativă la politicile pe care le-a susținut. Ori întotdeauna există alternativă, mai bună sau mai rea, dar alternativă există. Și această susținere este riscantă. Iertați-mă, dar când vorbiți despre susținere, vă referiți la 30%, nu? Cât înseamnă 30% în contextul susținerii publice din România? În România, oamenii politici nu sunt de încredere. Dacă comparați cu cifrele președintelui Iohannis la început de mandat, erau cifre de 70%. În momentul de față, situația este dramatică. Politicienii români nu beneficiază de încredere. Domnul Bolojan mizează și pe strategia antisistem, devenind luptător împotriva „sistemului corupt” pe care PSD l-a construit”, a explicat politologul.
