O întârziere de cel puțin două-trei săptămâni înregistrează fermierii din sudul țării care produc cei mai căutați pepeni verzi de pe piață. Între timp, supermarketurile și piețele s-au umplut de pepeni din Grecia.
Lubenița din zona Călărași-Dăbuleni, județul Dolj, încă nu s-a copt FOTO: Ionelia Nucă
Pepenii de Dăbuleni, în care fermierii din „Sahara Olteniei” își pun an de an speranța să facă profit, vor fi pe piață de-abia din a doua jumătate a lunii iunie sau chiar începutul lunii iulie. Primăvara rece a întârziat foarte mult producția, iar fermierii, deși au făcut tot ce le-a stat în putință, nu au avut cum să compenseze nopțile reci.
„Mai are nevoie de două săptămâni, chiar trei. Spre sfârșitul lunii se coace. Bine, s-ar putea la alții să fie ceva mai aproape. Ei le-au pus din martie, eu le-am pus prin aprilie”, spune un fermier din Călărași, din județul Dolj, localitatea cu cea mai mare suprafață cultivată cu pepeni, în timp ce taie un pepene pentru a arăta că încă nu s-a copt. Anul trecut, la începutul lunii iunie, primii producători erau deja cu pepenii pe piață.
„Fiecare a pus pe ele pânză protectoare, s-a descurcat cum a putut. Ne-a mai dat și vânturile și toate legăturile le-a frecat de nisip și au căzut. Au legat altele și acum așteptăm să crească. Au fost temperaturi scăzute. Am avut cheltuieli mari, zeci de milioane (n. red. – lei vechi). Și când te duci cu ele pe piață li se pare scump. Te duci pe piață – e un preț, tu estimezi de acasă alt preț. Anul trecut am prins 2 lei, 2 lei jumate, pe la Pucheni, pe unde am putut. Noi sperăm să fie bine, dar întârzierea asta ne afectează foarte mult”, a adăugat fermierul.
Fermierii se așteaptă al o producție bună, însă prețul ar putea fi problema FOTO: Ionelia Nucă
O întârziere de aproape o lună înseamnă și că vor vinde la prețuri mult mai mici decât sperau, pentru că deja piețele și supermarketurile vând pepeni aduși din Grecia. Prețul a scăzut deja la 5 – 5.5 lei/kg și chiar și sub 5 lei, iar producătorilor le e și teamă să-și mai facă vreo socoteală, pentru că de scăzut vor mai scădea, dar de crescut e aproape imposibil.
Pe de altă parte, pentru ei cheltuielile au fost considerabil mai mari, de la costul motorinei și până la tratamentele fitosanitare, totul fiind mai scump în anul agricol 2026. Doar ploile ce i-au mai ajutat și n-a mai fost nevoie să ude atât de des.
„Din punct de vedere climatic, primăvara a fost deosebită, temperaturile au fost ceva mai scăzute, în special noaptea, iar regimul de precipitații a fost mai bogat”, a explicat dr. ing. Ștefan Nanu, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni. Există o mai mare presiune în privința apariției bolilor și dăunătorilor, iar cultivatorii va trebui să fie mai atenți, să investească mai mult în partea de asigurare a sănătății plantei, a adăugat Nanu.
„Va exista o oarecare întârziere în maturarea pepenilor. Primii pepeni de Dăbuleni care vor apărea pe piețe vor fi după data de 20 iunie, urmând ca marea masă să apară undeva în jur de 1 iulie, cu diferențe de la cultivator la cultivator, în funcție de tehnologia aplicată”, a mai precizat șeful stațiunii de cercetare.
„Mai bine pleacă-n Spania, stau trei-patru luni și vin cu bani mai mulți”
„De la 1 iulie sperăm să ieșim și noi pe piață. Anul acesta a fost foarte frig și s-au făcut greu. Cheltuim, băgăm bani în ele, apă tratamente, ne străduim și noi să le facem, dar vremea… A fost frig, au fost vânturi. Acum, când au legat și ele, erau cât degetul, s-au pus vânturile, ni le-a întors pe dos, au căzut toate legăturile, au rămas foarte puține care sunt mai mărișoare, la 4-5 kilograme. Și au legat din nou, acum așteptăm să crească. A fost o primăvară foarte-foarte dificilă. Le-am protejat, am avut folie termică, am avut și pâslă pe ele, dar când le-am dat afară s-au pus vânturile. Ne-a prins vântul exact când le-am scos din tunel. Lor le trebuie apă și căldură să se dezvolte, să crească, să fie dulci și roșii”, a explicat o doamnă fermier din aceeași zonă.
Nu s-au așteptat la o primăvară așa de dificilă. Ploile, mai spune femeia, au fost curate: „De obicei făceau mană după ce ploua. Acum nu e mană în ele, sunt frumoase, dar ne-au căzut legăturile atunci, de vânturi. Ni le-a întors pe dos, ni le-a făcut… Trei zile ne-a terminat. Noi le dirijam, a doua zi bătea vântul și le dădea la loc. În comparație cu anul trecut eu cred că producția e bunicică, dar mai târzie, anul trecut am fost la 1 iunie cu ele pe piață”.
În piețe și în supermarket-uri se vând pepeni de import FOTO: Alina Mitran
Cea mai mare teamă a fermierilor este că s-ar putea ca încasările să nu le ajungă să-și acopere cheltuielile. „Prețurile bune se duc. Samsarii ăștia iau de la greci, aduc marfă, și când ieșim noi sunt prețurile mici și profitul nostru e… De fapt, noi sperăm să fie. Și asta că ne gândim doar la cheltuielile cu ce-am băgat, nu socotim niciodată munca noastră, munca ne e tot timpul neplătită”, a mai spus femeia.
Printre cultivatori mai sunt și oameni care renunță, de când costurile au tot crescut și profitul fie stă pe loc, fie scade. „Mai bine pleacă în Spania, stau trei-patru luni acolo, vin cu bani mai mulți. În Spania nu mai cheltui. Trece ziua, ai luat banii. Dar aici, până îi strângi pe-ai tăi de i-ai băgat, și de-abia după te uiți să fie ceva peste…”, spune un fermier doljean.
În județul Dolj, potrivit datelor centralizate la nivelul Direcției Județene de Agricultură Dolj, suprafața cultivată cu pepeni se apropie, ca și anul trecut, de 2.500 hectare.
Cea mai mare suprafață se regăsește în localitatea Călărași – 900 hectare, urmată de Dăbuleni – 700 hectare. Suprafețe mari se regăsesc și în Daneți – 300 hectare, Sadova – 300 hectare, Cîrna – 300 hectare, Moțăței – 110 hectare etc.. La cele aproape 2.500 hectare cultivate în 2025 cu pepeni verzi s-au adăugat și alte aproape 500 cultivate cu pepeni galbeni. În sudul Olteniei se obțin cei mai timpurii pepeni, la o săptămână-două distanță începând recoltarea și în alte zone de câmpie.
Lubenița de Dăbuleni mai are nevoie de cel puțin 14 zile însorite să se coacă FOTO: Ionelia Nucă
Problema fermierilor rămâne în continuare valorificarea producției la un preț satisfăcător, pentru că încă nu lucrează pe comenzi ferme, ci an de an așteaptă să vadă „cum merge piața”, fără să știe dacă va fi profit sau pierdere.
