Datele anunţate vineri de INS, care anunţă stagnare economică
în primul trimestru din 2026 după ce anterior estimau o scădere economică de
0,2%, vin să confirme ceea ce anticipam, că economia s-a descurcat mult mai
bine decât estimările catastrofale ale politicienilor. În esenţă, din punct de
vedere tehnic, România nu se află în recesiune.
Se întâmplă ceea ce estimam încă din martie, că marea
majoritate a companiilor de impact din economie şi-a restructurat activitatea
şi că, având în vedere sezonalitatea, rezultatul din primul trimestru este
nesperat de bun. În T1, de obicei, avem cea mai mica activitate economică de
peste an.
Altfel spus, România se află în prezent într-o zonă de
stagflaţie păguboasă, din care ne va fi greu să ieşim fără măsuri de stimulare
calibrate pe această realitate.
Consumul, productia industriala, serviciile – toate sunt pe
minus, blocajul financiar este infiorator, dobanzile sunt uriase, iar inflatia
este cea mai mare din UE, de aprox. 11% in luna mai.
Că va fi dl. Tomac, că vom avea un alt premier, indiferent
cine se va afla la Palatul Victoria va trebui să insiste pe măsuri menite să
reducă inflaţia şi să relanseze consumul.
Discursul de nominalizare al dl. Tomac nu m-a convins că are
capacitatea de a reda încrederea investitorilor în România, de a reclădi
speranţa românilor căzuţi într-o zonă de pesimism cum n-am mai văzut în ultimii
15 ani.
Sper ca noul premier va fi capabil să comunice pe înţelesul
oamenilor situaţia în care ne aflăm şi ce va face pentru a depăşi această
perioadă de stagflaţie. Va fi foarte interesant de văzut cum va arăta programul
de guvernare, dacă va fi ceva diferit faţă de ce am văzut până acum, dacă va
ceda presiunilor politicienilor, dacă va fi însoţit de un timeline concret de
decizii economice menit să repună economia pe un trend crescător.
Altfel spus, ieșirea din această zonă de umbră economică va
necesita politici guvernamentale extrem de fine și bine calibrate în lunile
următoare. Noul guvern va trebui să găsească un echilibru fragil pentru a
stimula producția internă și investițiile majore fără a reaprinde focul
inflației. Până când aceste reforme structurale vor da roade vizibile,
realitatea de pe teren rămâne una de așteptare tensionată, în care economia
stagnează, iar prețurile refuză să scadă.
