Ungaria e gata să accepte România în Grupul de la Vișegrad, la 35 de ani de la constituirea acestui format. Politologul Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH din Elveția, explică, pentru „Adevărul”, care ar fi beneficiile pentru România.
Peter Magyar a invitat România să i se alăture în V4 FOTO: Facebook
La
35 de ani de la înființarea Grupului de la Vișegrad, cunoscut ca
V4, România ar putea deveni membru, cel puțin în formatul extins.
Ideea îi aparține noului premier ungar Péter Magyar, care inițial
a vorbit despre extinderea grupului, dar fără România. Din V4 fac
parte Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia.
România
a încercat în anii 90 să obțină acceptul celor patru state
central-est europene și să fie admisă în acest format, dar s-a
lovit de opoziția fie a Ungariei, fie a celorlalte state.
Acum,
Péter Magyar are însă o cu totul altă părere pe care a făcut-o
publică la finele săptămânii trecute, cu ocazia unei vizite
făcute la Varșovia. Liderul Guvernului de la Budapesta a spus,
într-o conferință de presă comună cu premierul polonez Donald
Tusk, că ar fi dispus să extindă Grupul de la Vișegrad, iar
România ar putea face parte din acesta.
El
a mai explicat că, în viziunea sa, un astfel de format extins ar
putea cuprinde țările nordice, dar și state precum Austria,
Croația, Slovenia și România. Formatul cel nou ar fi deschis și
pentru unele dintre statele din Balcanii de Vest, care nu fac parte
din Uniunea Europeană.
Rolul Grupului de la Vișegrad
Inițial,
în 1991, Grupul de la Vișegrad a fost înființat pentru ca
Ungaria, Polonia și fosta Cehoslovacie să capete mai multă
relevanță și să-și poată coordona politicile pentru a reuși să
se integreze cât mai ușor în Uniunea Europeană. Formatul a
supraviețuit și despărțirii Cehoslovaciei în două state, iar
Cehia și Slovacia au ales să continue în V4. După ce cele patru
state, Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia, au reușit să se
integreze în NATO, iar mai apoi în Uniunea Europeană, V4 a
continuat să existe. Din acel moment, scopul acestui format a fost
să susțină interesele acestor țări într-o Uniune Europeană în
care Franța și Germania au avut permanent prim-planul și au reușit
să-și impună de regulă punctul de vedere.
Politologul
Marius Ghincea este cercetător la Universitatea ETH Zurich, în
Elveția. Expert în politici de securitate, Marius Ghincea explică,
într-o analiză pentru „Adevărul”, de ce invitația premierului
ungar este bine venită pentru România, chiar și după atâta timp.
Ce beneficii ne poate aduce
„Intrarea
României într-un format extins al Grupului de la Vișegrad s-ar
putea să fie o opțiune pentru această țară pentru a-și crește
relevanța și prezența în mecanismele de coordonare și colaborare
la nivel regional. România, de altfel, avea o temere importantă
care a apărut imediat după alegerea lui Péter Magyar, atunci când
acesta a afirmat că dorește revitalizarea cooperării regionale
prin Vișegrad 4 și cu țările din regiune, dar nemenționând
România printre acestea”, spune Marius Ghincea.
Cu
toate acestea, ar fi nevoie de o analiză complexă din partea
autorităților, pentru a înțelege mai exact în ce măsură ar
servi interesele României, dar și dacă prezența Bucureștiului în
sfera lărgită a V4 nu s-ar suprapune cu alte proiecte asemănătoare.
Totuși, în principiu este vorba de un proiect care va asigura
faptul că România nu va fi marginalizată sub nicio formă de alte
state din centrul și estul continentului.
„Exista,
așadar, o temere că România ar fi putut fi marginalizată în
această nouă inițiativă maghiară a lui Péter Magyar. Iar
includerea României în Grupul de la Vișegrad lărgit rezolvă
această temere legată de o potențială marginalizare a României.
Iar din punct de vedere economic și politic, este interesul României
să se integreze mai bine și să activeze mai multe formate de
cooperare regională. Deci, per se, la nivel macro nu există
probleme semnificative pe care eu, cel puțin, să le pot percepe
legate de această propunere pe care Péter Magyar o face legată de
participarea României într-un format Vișegrad extins. Dar trebuie
făcută o analiză legată de nivelul de complementaritate sau de
competiție între diferitele formate în care România este deja
parte și cum se potrivesc acestea. Pentru că nu vrem să fim în
mai multe formate regionale care să se bată cap în cap și care să
fie în contradicție în ceea ce privește obiectivele și misiunile
pe care acestea le urmăresc”, explică Marius Ghincea.
Cât de actual mai este V4 după aproape 4 decenii
El
explică și rațiunile pentru care acest proiect a fost menținut și
rămâne de actualitate la trei decenii și jumătate de când a fost
inițiat.
„Din
punct de vedere tradițional, formatul Vișegrad 4 s-a concentrat pe
țările din Europa Centrală — Ungaria, Slovacia, Republica Cehă,
Polonia — care au un lung parteneriat istoric de la începutul
anilor ’90; la început pentru o asigurare reciprocă pe parcursul
integrării și aderării la UE, iar ulterior de coordonare în
interiorul Uniunii Europene. România a fost destul de sceptică că
ar putea să aibă un rol relevant într-un astfel de format, dar,
având în vedere schimbările regionale semnificative, atât
geopolitice, cât și economice și politice, este important ca
România să devină relevantă prin participarea la multiple formate
relevante, atât pe dimensiune militară, economică, politică, cât
și socioculturală”, mai spune el.
Analiza
care ar trebui făcută de diplomația română ar trebui să
pornească de la ideea că există deja formate similare din care
România deja face parte, crede Marius Ghincea. În același timp,
mai spune el, România trebuie să se asigure și că nu va fi un
simplu pion pe o tablă de șah precum cea a V4, iar alte state s-ar
folosi de acest lucru.
„Din
punctul acesta de vedere, ce propune domnul Magyar este mai degrabă
de interes pentru dimensiunile economice și politice, unde România
are nevoie să crească cooperarea regională. Dar, în același
timp, trebuie să se asigure că nu vine în contradicție cu alte
formate, precum Inițiativa Celor Trei Mări sau alte mecanisme de
coordonare în care România are deja un rol privilegiat sau
important. Și, în același timp, să ne asigurăm că Ungaria nu se
folosește de aceste formate pentru a crește influența maghiară în
regiuni precum Balcanii de Vest, în dauna României”, susține
Marius Ghincea.
Există
de altfel și percepția, în rândul unor analiști de politică
externă, că Grupul de la Vișegrad ar fi nu doar anacronic, ci și
mai puțin funcțional, în condițiile în care două dintre cele
patru state – Slovacia și Republica Cehă – sunt conduse de
politicieni eurosceptici. Marius Ghincea nu este însă de acord cu
acest punct de vedere. El consideră că eșecul lui Viktor Orbán,
care a deținut puterea o bună perioadă în Ungaria și a blocat
V4, ar putea să relanseze acest format.
Cum a supraviețuit V4 lui Viktor Orbán
„Formatul
Vișegrad a fost aproape disfuncțional în ultimii ani din cauza lui
Viktor Orbán în special, dar și a lui Robert Fico. După plecarea
de la putere a lui Viktor Orbán, ne putem aștepta la o reabilitare,
la o reînviere a formatului Vișegrad, mai ales că și Robert Fico,
în Slovacia, și-a mai schimbat direcția și are o poziție mult
mai moderată, atât față de Ucraina, cât și față de Uniunea
Europeană, pentru că nu vrea să fie prins la colț. Pe când
Andrej Babiš, la Praga, a avut de altfel o poziție destul de
pragmatică și, chiar dacă are un discurs mai degrabă eurosceptic
din punct de vedere politic și economic, nu a fost niciodată atât
de radical pe cât a fost Viktor Orbán sau, mai recent, Robert Fico.
Deci, din punctul acesta de vedere, există șanse bune ca formatul
Vișegrad 4 să revină în prim-plan, iar această inițiativă a
lui Péter Magyar poate să fie unul din factorii principali care să
ducă la creșterea, din nou, a relevanței formatului Vișegrad 4,
chiar și într-o formă extinsă”, punctează expertul.
Există
însă și un „dar”, în cazul României, așa cum remarcă
Marius Ghincea.
„Din
nou, trebuie să ne gândim la cum ne afectează interesele noastre
regionale și să ne specificăm de la început care sunt
preferințele noastre și ce vrem, de fapt, în regiune. Pentru că
orice analiză legată de relevanța sau valoarea apartenenței
noastre la un format extins al grupului de la Vișegrad sau orice alt
format regional ține de preferințele și obiectivele noastre. Și
problema noastră, deseori, în România este că nu am știut foarte
bine ce vrem. Și atunci când nu știi ce vrei, e foarte dificil să
decizi dacă ceva este relevant, sau important, sau amenințător”,
consideră Marius Ghincea.
