România dă miliarde pe arme, dar unele ar putea deveni inutile pe termen mediu și lung, avertizează generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO. El explică cine ar fi trebuit să se ocupe de strategia militară a României, care nu există până azi.
Elicopterele multirol H-225M ar urma să înlocuiască elicopterele IAR-330 Puma. FOTO: Airbus
România
vrea să acceseze prin programul SAFE aproape 17 miliarde de euro,
bani împrumutați de la Uniunea Europeană la dobânzi reduse, dar
care vor trebui ulterior restituiți. Cu toate acestea, există
experți care contestă o partea capacităților care vor fi
achiziționate în următorii ani, pentru simplul fapt că printre ele se află și arme care deja riscă să fie depășite în luptă. Unele dintre acestea pot pune chiar în pericol viața
militarilor, într-un prezumtiv război. Fost comandant al Comandamentului Diviziei
Multinaţionale Sud-Est a NATO, generalul (r) Dorin Toma explică,
într-un interviu pentru „Adevărul”, unde se greșește și de
ce România nu este în stare să aibă o strategie militară de 37
de ani.
Adevărul:
Mai mulți analiști militari insistă că României îi lipsește
încă o strategie militară și că s-ar impune și o redefinire a
cadrului doctrinar? Ce înseamnă acest cadru doctrinar?
Generalul
Dorin Toma: Cadrul
doctrinar include
strategii de apărare, doctrine operaționale și tactice aprobate la
nivel de stat sau la nivelul NATO. În esență, definește modul în
care forțele armate se organizează, se instruiesc și luptă. În
zilele noastre, din cauza noilor provocări geopolitice la nivel
strategic până la schimbarea de paradigmă în planificarea și
desfășurarea acțiunilor militare la nivel tactic datorată
apariției noilor tehnologii pe câmpul de luptă, se impune
revederea cadrului doctrinar. Primul
pas în revederea acestui cadru doctrinar, putem spune, a fost făcut
odată cu aprobarea noii Strategii Naționale de Apărare a României,
anul trecut.
Strategia Militară a României e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire
De
ce nu are Armata Română o strategie militară, la 37 de ani de la
Revoluție, și cine ar fi trebuit să o elaboreze?
Următorul
pas ar fi trebuit să fie promovarea de către Guvern, la șase luni
de la investire, a Cartei Albe a Apărării, ceea ce nu s-a
întâmplat. Prin acest document se
stabilesc obiectivele politicii de apărare, resursele alocate,
prioritățile de înzestrare etc., pe termen mediu. Ulterior, MApN
avea obligația să redacteze Strategia Militară a României, lucru
care, de asemenea, nu s-a întâmplat. Prin strategia militară,
armata trebuie să stabilească modul concret în care forțele
armate vor acționa pe timp de pace, în situații de criză sau la
război, să stabilească prioritățile de înzestrare și
restructurare a structurilor etc. Ulterior, doctrinele la nivel
operativ și tactic ar trebui să intre în acest proces de
revizuire.
Cine
a decis până acum ce fel de capabilități sunt necesare și cum e
posibil să se stabilească acest lucru fără a avea o strategie și
un cadru doctrinar clar?
După
cum se poate observa, guvernul și armata au stabilit prioritățile
de înzestrare, alocarea fondurilor, inclusiv prin programul SAFE,
fără a avea acest cadru doctrinar definit. În concluzie, nimeni nu
poate să spună de ce s-a pus accent pe inițierea unor programe de
înzestrare, pe achiziția unor anumite tipuri de platforme,
echipamente atâta timp cât doctrinar nu este clar în ce direcție
trebuie să se îndrepte armata din perspectiva organizării,
înzestrării, instruirii astfel încât să își poată îndeplini
misiunea.
Printre
capabilitățile militare pe care România urmărește să le
dezvolte se numără și unele care ar putea să nu ne mai fie de
folos peste 10-20 de ani. Unde credeți că ar fi putut fi mai bine gândit programul de achiziții, inclusiv SAFE?
În
opinia mea personală consider că asistăm la o schimbare de
paradigmă în modul de planificare și desfășurare a acțiunilor
militare la nivel operativ, dar în special la nivel tactic. Este
cert că efortul principal trebuie să îl reprezinte dotarea armatei
cu noile sisteme, de la posibilitatea de a lovi în adâncime cu
drone sau rachete de croazieră până la utilizarea diferitelor
drone la nivel tactic, așa numite FPV sau muniție loitering, a
mijloacelor de combatere a acestor tipuri de muniții sau a
inteligenței artificiale. Din cauza unei subfinanțări cronice a
armatei în ultimii 20 de ani, a apărut nevoia de a continua
procesul de achiziție a unor platforme, să le spunem standard,
grele specifice războiului anterior conflictului din Ucraina.
Fondurile fiind limitate, este clar că nu au putut fi alocate, cel
puțin deocamdată, toate resursele necesare pentru dezvoltarea și
achiziția de noi tehnologii. Așa cum am mai spus intervine și
lipsa actualizării cadrului doctrinar, cum vei lupta pentru a-ți
îndeplini misiunea, apărarea teritoriului național, peste 5, 10
ani.
Generalul Dorin Toma
Lecțiile
învățate din Războiul din Ucraina, în special dacă ne uităm la
armata ucraineană pentru că aceasta se află în defensivă, ne pot
arăta că relevanța unor platforme de luptă cum ar fi tancul,
elicopterul de atac, mașina de luptă a infanteriei, sistemele de
artilerie nu foarte mobile s-a redus. În schimb, așa cum am mai
spus, sisteme de rachete, platforme ISR, drone, muniție loitering au
devenit esențiale pe câmpul de luptă. Sprijinul logistic trebuie
să facă față unor provocări deosebite. A devenit aproape
imposibil, folosind mijloace clasice – camioane de transport – să
îți aprovizionezi soldații din prima linie. De asemenea, evacuarea
răniților folosind platforme standard MEDEVAC este aproape
imposibilă. Astăzi, în Ucraina pentru aprovizionări sau evacuări
se folosesc tot mai mult drone terestre, așa numitele UGV sau chiar
drone aeriene.
Războiul evoluează
Care
credeți că va fi pe viitor rolul militarului, al infanteristului
simplu și în ce măsură se va diminua acesta în favoarea
roboților și a tehnologiilor AI?
Întotdeauna
rolul militarului, infanteristului va fi esențial pentru ocuparea
sau menținerea unui aliniament, unei poziții de apărare. Numărul
de militari de pe aliniamentul de contact, putem observa și în
Ucraina, este mult mai redus decât în trecut. Problema se pune cum
se vor integra, cum vor coopera militarii cu toate aceste tehnologii
autonome de pe câmpul de luptă care funcționează conform unor
algoritmi, factorul uman jucând un rol tot mai redus. Cu alte
cuvinte, ieri soldatul știa că se bazează pe camaradul de lângă
el, astăzi trebuie să coopereze cu un astfel de sistem autonom
(robot) pentru a-și îndeplini misiunea.
Există
un „manual al soldatului” în Armata Română, poate un ghid de
instruire prin care să fie crescute șansele de supraviețuire ale
militarilor, în condițiile unor situații de criză?
Întotdeauna
a existat un manual al luptătorului, indiferent de specializarea
acestuia. Și la nivel individ, soldat sunt transformări radicale.
De exemplu, măsurile individuale de protecție împotriva dronelor,
echipamentul individual din dotare, capacitatea de a acorda primul
ajutor pe câmpul de luptă camaradului de lângă tine, toate
acestea pentru a crește rata de supraviețuire, trebuie să fie
definite altfel. Inclusiv capacitatea de a dirija drone ar trebui să
devină o regulă pentru fiecare militar, nu o excepție.
Există
voci care spun că chiar și avioanele militare, fie ele F-16 din
dotarea armatei sau chiar F-35 pe care urmează să le luăm, își
vor pierde relevanța și vor deveni tot mai vulnerabile în fața
dronelor. Ce e de făcut?
Pentru
orice tip de platformă, aeriană, terestră sau maritimă, trebuie
realizată o analiză operațională, probabil rolul unora, așa cum
spuneam, se va reduce, pentru altele vor fi formulate alte cerințe
operaționale. Sunt exemple numeroase în acest sens. Armata
americană a renunțat la un upgrade al tancului Abrams, în schimb
dezvoltă o nouă generație de tancuri mai ușoare, cu echipaj
redus, turela automată, cu propulsie
hibridă diesel-electrică.
Elicopterele care „expiră”
Cu
atât mai mult ar fi de discutat și despre elicopterele pe care le
vom achiziționa prin SAFE, un contract de aproape un miliard de
euro. Ce șanse ar avea și cât de expuse ar fi fața dronelor și
rachetelor unui ipotetic inamic?
Pentru
elicopterele de atac sau multirol misiunea principală este aceea de
a distruge blindatele adversarului. Acum se utilizează muniție
loitering sau drone pentru o astfel de misiune, dacă aceste blindate
mai sunt în raza de acțiune. Mai nou se încearcă, folosind și
experiența din Ucraina, să fie folosite ca platforme pentru
combaterea dronelor tip Shaded / Geran. Așa cum spuneam, vorbim de
eventuala redefinire a cerințelor operaționale. Elicopterele
folosite ca platforme de evacuare medicală în trecut, de exemplu,
și-au pierdut utilitatea de asemenea. Pentru aceeași misiune sunt
soluții alternative, mai ieftine, fără echipaj uman la bord.
Pentru elicoptere, exista un mare risc și anterior odată cu
perfecționarea sistemelor de rachete antiaeriene cu bătaie
apropiată sau MANPAD.
Dar
elicopterele de atac?
De
fapt, elicopterele de atac care acționează la contact și a căror
misiune este de a sprijini forțele luptătoare care sunt efectiv în
contact cu inamicul, nu mai au succes la ora actuală. Sunt
vulnerabile. Sunt platforme în primul rând cu personal la bord, cu
echipaj la bord și, în afară de faptul că sunt foarte
costisitoare și pot fi doborâte cu o dronă interceptoare sau
ieftină, cu un cost redus, este vorba și de echipajul uman de la
bord.
Nu ținem pasul cu evoluțiile
Cum
ar trebui să privim per ansamblu programul SAFE al României,
reprezintă sau nu un succes?
Așa
cum spuneam anterior nu știm care sunt aceste obiective, atâta timp
cât documente strategice foarte importante nu au fost elaborate nici
până astăzi. Putem avea opinii personale. Așa cum am mai spus,
cel puțin deocamdată, nu se fac eforturi suficiente pentru
introducerea noilor tehnologii care redefinesc spațiul de luptă. Și
nu este vorba numai de achiziția de noi echipamente, este vorba și
de reorganizarea structurilor, instruirea militarilor, pregătirea
liderilor. Dacă la începutul războiului din Ucraina, armatele NATO
pregăteau militari ucraineni, astăzi instructori ucraineni
participă la activități de instruire a militarilor din diferite
armate NATO.
Referindu-ne
tot la SAFE, considerați că raportul armelor fabricate în România
comparativ cu cele din import e unul rezonabil? Cum credeți că ar
fi trebuit procedat?
Se
vorbește foarte mult de procente, când se discută integrarea în
industria națională a acestor programe de înzestrare. Sunt
importante procentele, deși și aici nu este clar care va fi gradul
de integrare. Ultima variantă este de 50%, personal cred că va fi
mai puțin. Este important să facem și distincția între producție
și asamblare. Trebuie să ținem cont că pentru orice platformă
complexă vor fi furnizori internaționali dar important este ca, pe
termen lung, industria națională de apărare să devină parte a
unui ecosistem european. Altfel, la sfârșitul programului, în anul
2031, aceste fabrici de asamblare se vor închide și, eventual, vor
rămâne facilități de asigurare a mentenanței.
Forțele Navale Române, cele mai descoperite
Câte
dintre platformele militare pe care le vom achiziționa cu cele 17
miliarde de euro prin SAFE ne vor fi cu adevărat de folos?
Ne
putem raporta la diferite strategii pe care alte state europene le-au
dezvoltat pentru a-și dezvolta noile capabilități militare pe
termen scurt sau pe termen mediu. Modelul britanic „20-40-40”
reprezintă inovația noii doctrine și a strategiei de achiziții a
armatei având scopul de a crește exponențial letalitatea
sistemelor de armament fără a crește substanțial numărul de
militari.
Astfel,
20%
din resurse sunt alocate achiziției de platforme tradiționale
grele, cu echipaj uman (tancuri, mașini de luptă, artilerie
autopropulsată etc.), 40% pentru sisteme autonome și tehnologie
reutilizabilă sau reconfigurabilă
(sisteme de culegere de informații, supraveghere, pentru executarea
loviturilor în adâncime etc.). 40%
pentru sisteme de unică folosință (consumabile), la preț redus
(roiuri de drone, muniții kamikaze etc.).
Care
sunt forțele armate cele mai dezvantajate în acest moment și ce ar
mai fi de făcut?
Se
pare că Forțele Navale vor continua să aibă un deficit
semnificativ de capabilități iar modalitatea prin care vor fi
construite noile nave de patrulare, prin programul SAFE, este încă
neclară. Despre corvete, submarine nu se mai discută iar despre
drone maritime se discută prea puțin. Sisteme de apărare
antiaeriană IRIS-T sunt prevăzute în SAFE dar pentru sistemele
antiaeriene Spyder nu a fost încă semnat contractul. În ceea ce
privește apărarea anti-dronă, nu sunt foarte multe date, se fac
tot felul de testări, dar nu este clar care este strategia MApN.
