Mulți așteaptă cu nerăbdare ca bula AI să se spargă. Poate din oboseală după valul nesfârșit de reclame și produse AI, poate din scepticism sau poate chiar din frică. Și sincer, există argumente valide în acest sens. Evaluările unor companii sunt greu de justificat, startup-uri fără un produs real primesc finanțări uriașe doar pentru că au AI în prezentări, iar promisiunile unor CEO devin uneori aproape mesianice. Însă, din punctul meu de vedere, mulți confundă bula financiară din jurul tehnologiei cu relevanța tehnologiei în sine.
Chiar dacă actualul val investițional din jurul inteligenței artificiale se va reduce sau chiar se va prăbuși, asta nu înseamnă că AI-ul va dispărea. Din contră, tehnologia va continua să crească și să schimbe profund societatea, exact cum s-a întâmplat cu internetul după spargerea bulei dotcom. Iar aici merită să ne uităm puțin în trecut. La finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000, internetul era the next big thing. Companiile listate pe bursă ajungeau la evaluări absurde doar pentru că aveau un site web și un domeniu .com. Investitorii aruncau cu bani în orice părea legat de online, fără să conteze dacă exista un model de business viabil. Când bula s-a spart, multe dintre acele companii au dispărut peste noapte, însă internetul nu a dispărut odată cu ele. Infrastructura construită în perioada aceea a rămas și a devenit fundația economiei digitale moderne. Au rămas centrele de date, rețelele, cablurile de fibră optică, experiența acumulată și, poate cel mai important, ideea că internetul va deveni o componentă centrală a vieții moderne. Amazon și Google au supraviețuit acelui haos și au devenit coloși globali. E-commerce-ul nu a murit odată cu spargerea bulei. Streaming-ul nu a dispărut. Cloud computing-ul nu a dispărut. Internetul pur și simplu a continuat să evolueze.
Exact asta cred eu că se va întâmpla și cu inteligența artificială. Da, există hype, mult hype, probabil prea mult. Există companii care forțează integrarea AI, există prezentări exagerate și promisiuni imposibil de respectat. Uneori pare că orice aplicație care adaugă un chatbot AI primește instant o nouă rundă de finanțare venture capital. Și este foarte posibil ca piața să corecteze brutal aceste excese în următorii ani. Dar tehnologia de bază funcționează deja, asta este diferența esențială. În cazul multor bule speculative din trecut, produsul final fie nu exista, fie nu era suficient de matur pentru a justifica entuziasmul. În cazul AI-ului generativ, avem deja milioane de oameni care îl folosesc zilnic pentru muncă reală. Nu vorbim doar despre demonstrații tehnologice pe scene la conferințe, ci despre programatori care generează cod, avocați care sintetizează documente, marketeri care produc conținut, cercetători care rezumă lucrări științifice și angajați care automatizează task-uri repetitive. McKinsey estima încă din 2023 că AI-ul generativ ar putea adăuga între 2.6 și 4.4 trilioane de dolari anual economiei globale, în special prin creșterea productivității în domenii precum customer support, marketing, software engineering și cercetare. Și sincer, asta se vede deja.
La cum văd eu lucrurile, mulți subestimează cât de mult va lovi inteligența artificială în zona de white collar work (joburi de birou). În trecut, automatizarea afecta în principal munca fizică și procesele industriale repetitive. AI-ul influențează exact tipul de muncă despre care se credea că va fi cel mai greu de automatizat: redactare, analiză, programare, organizare de informații, documentație, suport decizional etc. Nu spun că AI-ul va înlocui complet aceste joburi. Cred însă că va schimba dramatic modul în care acestea sunt desfășurate. Deja vedem companii care folosesc AI pentru a crește productivitatea angajaților existenți. Anthropic a afirmat în urmă cu câteva zile că AI-ul generează peste 90% din codul companiei, iar rolul programatorilor se mută tot mai mult spre supervizare și validare. Chiar dacă procentul respectiv poate fi discutabil, direcția este clară: oamenii nu mai produc fiecare detaliu manual, ci coordonează sisteme automate care generează rezultate. Practic, AI-ul devine un multiplicator de productivitate.
Și aici apare o paralelă interesantă cu internetul. La început, mulți vedeau internetul ca pe un moft sau o curiozitate pentru pasionați de calculatoare. Astăzi este imposibil să funcționezi normal fără el. Cred că vom ajunge într-un punct similar și cu AI-ul: poate nu sub forma exagerată promisă acum de unele companii, dar integrat discret în aproape orice activitate digitală. Iar semnele sunt deja peste tot. Motoarele de căutare integrează AI. Suitele office integrează AI. Software-ul enterprise integrează AI. Platformele de design integrează AI. Sistemele de customer support folosesc AI. Chiar și dezvoltarea software modernă începe să depindă masiv de instrumente asistate de LLM-uri. Asta nu mai este doar teorie. Inclusiv criticii fenomenului recunosc că există o diferență majoră față de perioada dotcom: companiile dominante din prezent au deja produse profitabile și infrastructură reală. Microsoft, Google, Meta sau Amazon nu sunt startup-uri care ard bani fără niciun model economic. Sunt companii extrem de mari care folosesc AI pentru a-și extinde ecosistemele existente.
Desigur, asta nu înseamnă că totul va fi bine și că vom avea cu toții de câștigat din asta. Cred că urmează și probleme serioase. Piața muncii va trece prin transformări incomode. Unele joburi se vor schimba radical, altele vor dispărea, iar anumite competențe vor deveni mai puțin valoroase. Mai există și problema faptului că productivitatea reală generată de AI este încă greu de măsurat în economie. Unele studii arată că angajații economisesc timp folosind AI, însă nu întotdeauna transformă acel timp în productivitate crescută. Dar chiar și asta spune ceva important: tehnologia produce deja efecte suficient de mari încât să schimbe modul în care oamenii lucrează. Iar asta se întâmplă într-o fază extrem de timpurie a tehnologiei. Să nu uităm cât de primitive erau internetul și telefoanele mobile la începutul anilor 2000 comparativ cu ce avem astăzi. AI-ul actual, cu toate limitările lui evidente, este probabil echivalentul unui internet dial-up. Lent, uneori frustrant, predispus la erori, dar suficient de util încât să-ți dai seama că există un potențial uriaș în spate.
De aceea mi se pare greșită ideea că „dacă bula se sparge, înseamnă că AI-ul a fost o farsă”. Nu. Cel mai probabil ar însemna doar că piața a supraestimat viteza cu care tehnologia va produce profit și transformări economice, exact cum s-a întâmplat cu internetul. Hype-ul și tehnologia nu sunt același lucru. Da, este posibil ca multe startup-uri AI să dispară. Este posibil ca unele investiții să se dovedească dezastruoase. Este posibil să vedem corecții masive pe bursă dacă entuziasmul investitorilor scade. Chiar și analiștii financiari discută deja despre posibilitatea unui scenariu asemănător cu spargerea bulei dotcom. Dar cred că direcția generală este deja ireversibilă. AI-ul nu mai este doar un concept experimental din laboratoare. A devenit o unealtă reală folosită zilnic de milioane de oameni și integrată în produse software mainstream. Iar când o tehnologie începe să economisească timp, să reducă costuri și să crească productivitatea la scară largă, de regulă nu dispare.
