Se pare că nu doar Alex are nostalgii de prin tinerețe, ci și alți împătimiți ai tehnicii. 😁
Un dezvoltator a reușit ceva ce pare desprins dintr-un muzeu al informaticii: a portat Microsoft Word for Windows 1.1a, lansat în 1990, astfel încât să ruleze nativ pe Windows 11. Nu este o emulare, nu este o mașină virtuală și nici o copie modernă inspirată din versiunea originală. Este chiar vechiul Word recompilat pentru sistemele moderne x64.
Proiectul a fost realizat de Justin Marshall folosind codul sursă original al aplicației, publicat de Microsoft prin intermediul Computer History Museum în 2014. Pentru a face programul compatibil cu Windows 11, componentele vechi de 16 biți au fost adaptate la arhitectura actuală, însă experiența și interfața au rămas aproape identice cu cele din urmă cu peste trei decenii.
Rezultatul este fascinant. Word 1.1a funcționează cu mai puțin de 1 MB de memorie RAM, într-o perioadă în care aplicațiile moderne consumă sute de megabytes sau chiar gigabytes pentru sarcini aparent simple.
Dincolo de nostalgia tehnologică, proiectul transmite și un mesaj interesant despre evoluția software-ului modern. În ultimii ani, Microsoft a adăugat în Word, Notepad și alte aplicații tot mai multe funcții bazate pe cloud și inteligență artificială. Pentru unii utilizatori, aceste îmbunătățiri sunt utile. Pentru alții, ele reprezintă încă un exemplu de „feature creep”, fenomenul prin care aplicațiile devin tot mai complexe și mai încărcate pe măsură ce acumulează funcții noi.
Și aici apare opinia mea probabil nepopulară: problema nu este că software-ul modern are prea multe funcții. Problema este că de multe ori dezvoltatorii uită să păstreze simplitatea pentru cei care nu au nevoie de ele.
Word din 1990 nu avea Copilot, integrare cloud, șabloane inteligente, colaborare în timp real sau generare automată de text. Dar făcea excelent ceea ce fusese creat să facă: să scrii documente. Astăzi, multe aplicații încearcă să facă zece lucruri în același timp și sfârșesc prin a deveni mai lente, mai aglomerate și mai greu de utilizat.
Desigur, nimeni nu sugerează că ar trebui să renunțăm la trei decenii de progres și să revenim la software-ul anilor ’90. Funcții precum salvarea automată, colaborarea online sau sincronizarea între dispozitive sunt extrem de utile. Însă succesul neașteptat al acestui proiect arată că există încă mulți utilizatori care apreciază programele rapide, simple și concentrate pe o singură sarcină.
Există și o limitare importantă. Aplicația nu poate fi descărcată și instalată direct de utilizatori. Din cauza licenței originale Microsoft, cei interesați trebuie să compileze singuri proiectul folosind Visual Studio și alte instrumente de dezvoltare. Cu alte cuvinte, este mai degrabă o demonstrație tehnică și un exercițiu de conservare a istoriei software decât o alternativă practică la Microsoft 365.
Totuși, în epoca în care aproape orice aplicație încearcă să integreze inteligență artificială, chatbot-uri și funcții suplimentare, faptul că un procesor de text din 1990 reușește să atragă atenția comunității tech spune multe. Poate că nu avem nevoie de mai puține inovații, ci de mai mult echilibru între funcționalitate și simplitate.
