Bulgaria, țară aflată în ultimii 5 ani într-o permanentă criză politică, iar acum cu un guvern pro-rus nu a avut niciun moment probleme economice din această cauză, în timp ce România vede cartonașul roșu din partea investitorilor din prima clipă în care se confruntă cu o criză politică similară. Economistul Radu Nechita, de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, explică de ce această diferență de tratament.
Cifrele nu sunt de partea României într-o comparație cu Bulgaria. FOTO: Pexels
România
traversează o perioadă de instabilitate politică, după moțiunea de cenzură ce a dus la căderea guvernului, iar acest lucru se răsfrânge din plin și asupra economiei. Astfel, investitorii au
intrat în panică, iar finanțarea e tot mai scumpă.
România, în acest moment, e statul din Uniunea Europeană care se
împrumută cel mai scump de pe piețele externe. În același timp,
leul se devalorizează accelerat în raport cu euro și dolarul, iar
agențiile de rating sunt cu ochii pe noi și ar putea să ne
retrogradeze la categoria „junk”, nerecomandată pentru investiții.
Nu
același lucru se poate spune despre Bulgaria, țară care se
află de 5 ani în cea mai cruntă criză politică și a schimbat 9
guverne în tot acest timp. De altfel, Sofia nu a fost penalizată în niciun fel nici după ce pro-rușii au câștigat ultimele alegeri. Aparent vecinii de la sud de Dunăre sunt
răsfățați de investitori și beneficiază de finanțări la
costuri la care România nu poate nici să vizeze. În același timp,
băncile bulgare acordă credite pentru populație și economie la
dobânzi minuscule comparativ cu cele din România, iar inflația
este de 3 ori mai mică la ei. Nu în ultimul rând, deficitul
bugetar este de două ori și jumătate mai mic la ei decât la noi.
Iar economia bulgară nu a intrat în trepidații și nu a avut de suferit nici când
țara a fost condusă de forțe pro-ruse, așa cum se întâmplă de altfel și acum, după ce ultimele alegeri au fost câștigate
de Rumen Radev și partidul său, adică tot filo-ruși.
Nu e conspirație, e rezultatul politicilor economice greșite
La
prima vedere, pare o conspirație gigantică
împotriva României. Este și mesajul care se răspândește în mediul online, în rețelele de socializare, în condițiile în care românii, în general, nu stăpânesc noțiunile de bază ale economiei. În realitate, evident că această teorie nu are cum să stea în picioare, iar România nu este victima unor interese oculte sau a unor investitori ostili.
Economistul
Radu Nechita, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, explică, pentru
„Adevărul”, acest aparent paradox în care o țară ca Bulgaria, stat aflat ani de zile sub zodia instabilității politice, iar acum cu
un guvern pro-rus declarat, nu a fost niciun moment penalizată de
investitori, dar România are probleme încă din primul moment.
Totul
pornește de la disciplina financiară a Bulgariei și de la
alegerile făcute în urmă cu mai bine de 25 de ani, susține
profesorul clujean. De altfel, spune el, faptul că vecinii de la sud
de Dunăre au aderat încă din 1998 la Consiliul Monetar a fost cea
mai bună soluție pe care o puteau alege în acest moment, iar asta
i-a ferit ulterior să aibă derapajele brutale ale României.
Asul din mâneca Sofiei
„Bulgaria
a fost mai înțeleaptă și a aderat la euro. Și a făcut-o chiar înainte ca euro să
existe. Cum? Putem spune că din punct de vedere economic, Bulgaria a
aderat la euro în 1998. Pentru că Bulgaria a adoptat ceea ce se
numește Consiliu Monetar. Ce înseamnă Consiliu Monetar? E un regim
de parități fixe acoperit, sprijinit cu 100% rezerve în moneda
ancoră în care e definită acea paritate fixă. Concret, bulgarii
au adoptat Consiliu Monetar ancorat în marca germană și au zis,
după o criză zdravănă în care nu mai știau pe unde să o scoată
la capăt: «Facem curățenie și primul lucru e să începem cu o monedă bună, o monedă mai sănătoasă, care să scape de sub
controlul politicienilor noștri». Și Consiliul Monetar le-a oferit
exact asta: o credibilitate ridicată imediat, pentru că odată ce
au adoptat acest Consiliu Monetar, politicienii nu mai puteau folosi
inflația ca mecanism, ca perdea de fum pentru deficitul bugetar. Deci bulgarii și-au impus o disciplină monetară foarte, foarte strictă”,
explică Radu Nechita.
Radu Nechita. FOTO: Facebook
România
a ales o cu totul altă cale, fără să țină cont de sfaturile
unor economiști care au sfătuit în aceeași perioadă, dar și
ulterior guvernele care s-au succedat să aleagă calea Bulgariei.
BNR a fost cea care a respins din start ideea, susține profesorul
clujean.
„În
acea perioadă au fost și în România câțiva, foarte puțini
economiști care au zis: «Haideți să adoptăm Consiliu Monetar».
Înainte să facă, pentru că discuția era și în Argentina și
prin alte țări cu probleme legate de inflație, era o soluție care
atunci era foarte la modă. În momentul în care s-a propus acest
lucru în România pentru a rezolva problema inflației, cei de la
BNR făceau ca la exorcizare. Adică erau foarte, foarte porniți și
spuneau că nu se poate așa ceva, că economia românească nu ar
rezista la constrângerile foarte dure pe care le-ar impune Consiliul
Monetar. Vă reamintesc că în anii ’90, vârful de inflație a fost
undeva la 250 și ceva la sută prin ’93. Iar în anii următori,
prin ’94, ’95, ’96, era în continuare inflație cu 3 cifre, iar după
aia 2 cifre, dar din care prima era 8 sau 4, deci erau niște rate
ale inflației foarte, foarte ridicate” reamintește Nechita.
De
fapt, mai spune Radu Nechita, la mijloc ar fi fost inclusiv interese
politice ale BNR, dar și ale guvernele din anii 1997-2000, dar și
ale celor care au urmat. Astfel, România a dat cu piciorul în
această șansă, iar rezultatele se văd azi. Interesant este că
dacă pentru a adopta astăzi moneda europeană trebuie îndeplinite
o mulțime de condiții, la care economia României este departe de a
se califica, adoptarea Consiliului Monetar ar fi fost o soluție mult
mai simplă, care nu impunea o condiție anume. De altfel, o decizie
similară cu cea a Bulgariei a fost luată ulterior și de
Muntenegru, deși această țară nu făcea partea din Uniunea
Europeană.
BNR și politicienii români nu și-au făcut temele, iar acum plătim
„Pentru
adoptarea Consiliului Monetar nu trebuie îndeplinită nicio
condiție. Era o condiție de voință politică. Mai există o țară,
cel puțin o țară, care a adoptat euro și nu este nici măcar
membră a Uniunii Europene. Această țară este Muntenegru. După ce
s-au desprins de Serbia, cei din Muntenegru au adoptat euro. Deci,
dacă există voință politică, poți să spui foarte simplu: de
mâine circulă euro în paralel, la liber curs. Eu aș vrea să se
utilizeze ambele monede, să circule în paralel, nu-i nicio
problemă. Dar este în primul rând o chestiune de voință
politică”, susține Nechita.
El
consideră că adoptarea euro de către România a fost blocată de
politicieni din cauza unor interese obscure. BNR, mai spune Radu
Nechita, a fost în toată această speță de partea politicienilor.
„Faptul
că adopți euro sau Consiliul Monetar îți reduce serios marja de
manevră ca politician. Iar politicienii au vrut să-și păstreze
marja de manevră pentru a putea să-și facă aranjamentele lor.
Adică să mărească pensii și salarii și să plătească
sinecuri, să cumpere voturi pe deficit bugetar, după care deficitul
să îl transforme în masă monetară suplimentară. De fapt, să-i
păcălească pe oameni că le măresc salariile și pensiile. Pentru
că în momentul în care guvernele României fac inflație, după
aia dau bani cui trebuie, ăia se duc la piață și cumpără la
prețul vechi și până când cresc prețurile, deja știi pe cine
să dai vina. Și toate guvernele dau vina pe speculanții
internaționali, pe hipermarketuri, că de ce sunt mai scumpe
lucrurile în România decât în altă parte, că uite, domne,
capitaliștii. Deci exact pe cei care produc bogăție, pe ei se
asmute opinia publică. Pentru că ei măresc prețul, fără să fie
foarte clar populației că inflația este fabricată de fabricile de
inflație numite bănci centrale, în cârdășie cu politicieni, cu
guvernele”, adaugă profesorul.
Intrarea
României în zona euro ar echivala cu disciplinarea economică, dar
politicienii români nu sunt pregătiți pentru acest lucru. De
altfel, nu este întâmplător faptul că România are o inflație de
3 ori mai mare decât zona euro și decât Bulgaria, dar și de două
ori și jumătate cât țări ca Ungaria, stat condus până de curând de Viktor Orban.
„Politicienii
sunt conștienți că odată ce ai intrat în zona euro, după aceea
nu mai poți să faci ce vrei și să fabrici la nesfârșit
inflație. Din acel moment trebuie să respecți niște reguli care
sunt enforced, sunt puse mult mai strict. Politica monetară nu mai
este decisă de autoritățile locale monetare, care depind de bunul
plac al politicienilor. Politicienii nu mai pot monetiza masa
monetară injectată în plus în sistem”, punctează expertul.
Mecansimele inflației
Asta
nu înseamnă că adoptarea monedei euro ar rezolva peste noapte
toate problemele structurale ale României și că s-ar reduce
inflația și deficitul scandalos de mare de la sine.
„Și
euro este o monedă care fabrică inflație, ba chiar și Banca
Centrală Europeană fabrică inflație. Nu-i nicio îndoială, nu-i
o discuție, nu este o monedă perfectă. Dar mai puțină inflație
decât face leul. Noi suntem campioni și la deficit și indirect,
pentru că, până la urmă, deficitul bugetar înseamnă titluri de
stat emise. Titlurile de stat emise sunt folosite apoi de sistemul
bancar ca un fel de rezervă și pe baza acelor rezerve se emite
monedă scripturală în plus. Deci, practic, impulsul inițial,
deficitul bugetar, ajunge în cele din urmă să fie transformat în
masă monetară suplimentară. Iar o masă monetară suplimentară
înseamnă că mai mulți lei aleargă după tot cam atâtea mărfuri,
iar din acel moment este evident că și prețurile vor merge doar în
sus”, mai spune Radu Nechita.
În
același timp, România nu este un stat prietenos cu investitorii,
motiv pentru care nu are cum să fie atractivă. Creșterile de taxe
și impozite din ultima perioadă nu aveau cum să îi lase
indiferenți pe aceștia, iar faptul căderea guvernului și
incertitudinea nu au făcut decât să pună gaz pe foc în cel mai
prost moment.
România și-a taxat și supraimpozitat investitorii
„În
loc să facem un mediu favorabil întreprinzătorilor, un mediu
favorabil investitorilor români și străini care să aducă, să
genereze, să acumuleze mai mult capital, noi ne întrecem în a veni
cu ce nou impozit special, cum să hăituim, ce taxă pe stâlp, ce
noi supra-impozite, dacă combinăm impozite pe profit și cu
impozite pe cifra de afaceri — lucru care este contra
recomandărilor Uniunii Europene”, mai arată profesorul.
În
schimb, politicienii au evitat și de această dată să reducă
serios cheltuielile bugetare, deși aceasta ar fi fost singura șansă
a României. Radu Nechita consideră că premierul Ilie Bolojan a
decis sub presiune creșterea taxelor și a impozitelor, greșeală
pe care au semnalat-o cei mai mulți economiști. În schimb, aceiași
politicieni au refuzat să accepte și reducerea cheltuielilor
bugetare.
Austeritatea doar pentru privați și populație
„Creșterea
impozitelor și a taxelor a fost o politică luată sub urgența că
erau de plătit niște datorii. Măsurile care sunt de asanare pe
termen lung, în opinia mea pe care am spus-o și atunci, trebuiau
luate imediat, în același timp cu creșterile de impozite. Dar ce
s-a întâmplat, de fapt? Când a fost vorba de creșteri de
impozite, această clasă politică – de la stânga la dreapta –
toți politicienii au acceptat foarte ușor ideea creșterii de
impozite. Dar în momentul în care trebuia pus la austeritate nu
doar contribuabilul român, ci și statul român, adică rețelele
lor extractive, acolo n-au mai fost de acord niciunii. Aici este
îngrijorarea”, mai spune Radu Nechita.
Și
mai grav este faptul că, în realitate, cheltuielile bugetare au
crescut inclusiv în 2025, ceea ce arată inconștiența actualei
clase politice.
„Nu
vedem recunoașterea erorilor făcute până acum și nu vedem niște
soluții clare care nu pot fi nici creșteri de impozite, nici
continuarea sistemului de până acum, ci trebuie reduse cheltuielile
publice. Reduse nu ca procent din PIB, reduse efectiv. Am constat că
de la an la an cheltuielile publice au crescut cu miliarde de euro.
De la an la an, inclusiv în 2025 față de 2024. Cheltuielile
publice ale statului român sunt duble în euro față de cum erau
acum șase sau șapte ani. Culmea că în continuare vorbim de
austeritate! Nu, statul român, politicianul român și mafia astra
transpartinică nu cunoaște austeritate”, încheie Radu Nechita.
