Verdictul agenției Moody’s poate influența percepția investitorilor asupra României și direcția economiei în perioada următoare. La „Interviurile Adevărul”, economistul Daniel Dăianu explică modul în care funcționează evaluările agențiilor de rating, ce criterii sunt analizate și de ce o eventuală retrogradare ar putea avea consecințe importante pentru țara noastră.
Adevărul: Scăderea debitului Dunării scoate la iveală vulnerabilități ale statului român?
Daniel Dăianu: Din păcate, această situație scoate la lumină minusuri majore în guvernanța publică: lipsă de luciditate, miopie și incapacitatea de a aborda problemele structurale. De-a lungul anilor, multe dintre guvernele care s-au succedat s-au concentrat pe chestiuni mărunte, în loc să rezolve marile provocări ale țării. Când apare o criză de asemenea amploare, consecințele sunt inevitabile. În prezent, Guvernul este pus în situația de a lua măsuri extreme, inclusiv de a restrânge activitatea unor capacități industriale, pentru a putea proteja populația și asigura funcționarea sistemului energetic.
„Moody’s își face propria analiză și nu copiază decizia Fitch”
Unii spun că agenția Fitch a făcut un „favor” României prin menținerea ratingului. Este corectă această afirmație?
Nu. Fitch nu a făcut niciun favor României. Agențiile de rating au o obligație față de investitori și trebuie să ofere evaluări credibile, pentru că de acestea depind deciziile celor care cumpără obligațiuni suverane sau corporative. Dacă și-ar pierde credibilitatea, și-ar pierde practic locul pe piață. Este adevărat că și marile agenții au greșit în trecut, însă ele sunt foarte atente la riscul reputațional.
Schimbarea perspectivei pentru România s-a bazat pe argumentele prezentate de autoritățile române, în special de Ministerul Finanțelor și Banca Națională a României, precum și pe datele privind evoluția finanțelor publice.
Cât de mult poate influența decizia Fitch verdictul pe care îl va da Moody’s?
Moody’s își face propria analiză și nu copiază decizia Fitch. Totuși, se creează un precedent, în sensul că România este evaluată în ansamblu, pornind de la situația foarte dificilă din care încearcă să se redreseze. Vorbim despre o corecție fiscal-bugetară începută de la un deficit de peste 9% din PIB, iar execuția bugetară din primele șapte luni arată că direcția este una bună: veniturile fiscale au crescut, iar cheltuielile sunt ținute sub control.
Nu poți merge cu un set de cifre la Fitch și cu altul la Moody’s. Agențiile analizează aceleași date și urmăresc consecvența politicilor economice.
Se spune că Moody’s este mai severă decât Fitch. Este adevărat?
Este mai degrabă o percepție decât o realitate. Toate marile agenții de rating sunt obligate să fie prudente și riguroase. Dacă una dintre ele ar deveni mai indulgentă decât celelalte, și-ar asuma un risc reputațional enorm. Investitorii nu i-ar mai lua în serios evaluările.
De aceea, nici schimbarea perspectivei acordate României de către Fitch nu reprezintă un favor. România a avut dreptul să solicite o reanalizare, iar agenția a luat decizia pe baza argumentelor și a datelor prezentate de autoritățile române.
România poate urca rapid în categoria superioară de rating?
Nu. O astfel de evoluție nu se produce peste noapte. Nu poți trece într-un timp foarte scurt de la un rating aflat la limita categoriei recomandate investițiilor la calificative mult mai bune. Ar însemna să pretinzi că economia s-a transformat radical într-un interval foarte scurt, ceea ce nu este realist.
Este nevoie de ani de politici economice coerente și de rezultate solide. Ratingul se îmbunătățește pe măsură ce economia demonstrează că este stabilă și sustenabilă. Este un proces de durată, nu un sprint.
„Guvernul Bolojan nu ar fi trebuit să cadă într-un moment atât de sensibil pentru România”
Cât a cântărit criza politică în evaluarea agențiilor de rating?
Criza politică a contat și continuă să conteze. Ea putea fi evitată. Guvernul Bolojan nu ar fi trebuit să cadă într-un moment atât de sensibil pentru România. Jocurile politice există peste tot, la fel și competiția pentru putere, inclusiv în interiorul partidelor. Însă există limite și este nevoie de inteligență politică.
Un partid trebuie să înțeleagă că are o misiune publică și că trebuie să servească interesul cetățenilor. Dacă urmărește exclusiv interesele proprii sau ale membrilor săi, își pierde rolul și, în cele din urmă, încrederea oamenilor.
Daniel Dăianu la Interviurile Adevărul. FOTO: Cătălin Mănescu
Cum vedeți situația legată de PNRR, absorbția fondurilor europene și actuala criză prin care trece România?
Situația este una foarte gravă. Premierul Ilie Bolojan a spus că este mai mult decât regretabil faptul că nu am avut capacități de stocare, baterii de stocare, așa cum au avut alte state vecine. Este o lovitură foarte mare pentru România, la fel cum este și pentru Ungaria și alte țări.
Încă o dată ies la lumină minusuri majore în guvernanța publică: lipsa de luciditate, miopia și faptul că multe dintre guvernele care s-au succedat s-au ocupat de chestiuni mărunte, nu de problemele mari, de natură structurală. Când o criză de asemenea amploare lovește, suferim foarte mult. Acum Guvernul este pus în situația de a lua măsuri extreme, inclusiv de a închide capacități industriale pentru a putea proteja populația.
„Fiecare mare investitor își face propriile analize, dar ține cont și de evaluările marilor agenții de rating”
Au existat comentarii potrivit cărora schimbarea perspectivei României de către Fitch ar fi fost influențată politic. Cum răspundeți acestor afirmații?
Sunt comentarii, dacă nu malițioase, atunci cel puțin venite din partea unor oameni care nu cunosc modul în care funcționează aceste agenții. Agențiile de rating au obligații fiduciare față de cei care se bazează pe evaluările lor, adică investitorii care cumpără obligațiuni suverane sau corporative.
Sigur, fiecare mare investitor își face propriile analize, dar ține cont și de evaluările marilor agenții de rating. Fitch, Standard & Poor’s și Moody’s sunt cele mai importante la nivel mondial. În Europa nu există o agenție comparabilă. Există agenții naționale, în Franța sau Germania, dar ele nu se compară cu cele trei mari agenții internaționale.
Aceste agenții au făcut și greșeli în trecut, nu sunt infailibile. Însă schimbarea perspectivei României s-a făcut pe baza unor argumente convingătoare prezentate de autoritățile române, în special de Ministerul Finanțelor și de Banca Națională a României.
Cum se stabilește concret ratingul unei țări?
Este greu să judeci o agenție de rating doar prin prisma unei singure decizii. Aceste instituții sunt foarte atente la riscul reputațional. Dacă evaluările lor se dovedesc greșite în mod repetat, își pierd credibilitatea și, implicit, relevanța pe piață.
Poate influența analiza Fitch decizia pe care o va lua Moody’s?
Poate influența. Eu am spus și acum câteva zile că se creează un precedent. Nu în sensul că cei de la Moody’s vor copia decizia Fitch, ci în sensul că trebuie evaluată situația României în ansamblu.
Trebuie avut în vedere de unde a pornit această corecție fiscal-bugetară: de la un deficit de peste 9% din PIB. Trebuie văzut unde ne aflăm acum, la jumătatea anului. Avem, după șase luni, un deficit de aproximativ 2% din PIB, iar execuția bugetară pe șapte luni arată că mergem în direcția bună.
Am avut creșteri ale veniturilor fiscale și un control mai bun al cheltuielilor, chiar dacă o parte importantă a ajustării s-a realizat și prin limitarea cheltuielilor de capital. Acestea sunt cifrele și aceasta este realitatea. Nu poți merge la Fitch cu un set de cifre și la Moody’s cu altul.
Se spune adesea că Moody’s este cea mai severă agenție de rating. Este adevărat?
Eu am spus că aceasta este mai degrabă o legendă. Nu cred că putem spune că o agenție este, în mod constant, mai severă decât celelalte.
O agenție de rating nu își poate permite să fie mai indulgentă decât concurența doar pentru a atrage clienți. Dacă realitatea îi infirmă evaluările, își pierde credibilitatea și practic iese din piață. De aceea, toate sunt foarte prudente.
În acest context, schimbarea perspectivei României nu reprezintă un hatâr sau un favor făcut țării noastre și nici rezultatul unei intervenții. Este o decizie fundamentată pe analiza datelor economice și fiscale.
Daniel Dăianu la Interviurile Adevărul. FOTO: Cătălin Mănescu
Au intervenit autoritățile române pe lângă Fitch?
Au existat informații potrivit cărora autoritățile române ar fi intervenit pe lângă agenția Fitch. Cum trebuie înțeles acest demers?
A existat o intervenție în sensul că România a făcut un apel. Este dreptul oricărei țări să se adreseze conducerii unei agenții de rating și să solicite o reexaminare. Ceea ce s-a vehiculat în spațiul public este nedrept, atât din perspectiva României, cât și din perspectiva agenției de rating.
Sigur că agenția de rating poate avea și o problemă internă, în sensul că trebuie să analizeze de ce a avut o anumită evaluare inițială și de ce ulterior a decis să o modifice.
Au existat voci care au spus că România „a trecut clasa” după decizia Fitch. Este corectă această interpretare?
Nu aș spune că România „a trecut clasa”. Nici nu eram într-o situație în care să trecem de la un rating BBB- la un calificativ mult superior, precum A sau AA. Așa ceva nici nu este posibil într-un interval atât de scurt.
În primul rând, nu poți avea o îmbunătățire atât de spectaculoasă a performanței economice într-un timp atât de scurt. Altfel, pe bună dreptate, cineva ar întreba ce s-a întâmplat. Era economia României cu totul alta și nu am știut ani la rând? Deficitele nu erau, de fapt, deficite? Evident că nu se poate.
Pe scara ratingurilor evoluția este una graduală. Nu poți trece direct de la BBB- cu perspectivă negativă la calificative mult superioare. Mai întâi trebuie să ajungi la o perspectivă stabilă, apoi, în timp, la o perspectivă pozitivă și ulterior la un rating superior. Este un proces de durată.
Un rating bun, dificil de atins pentru România
Cât de dificil este drumul către un rating mai bun?
Este o cale lungă și presupune eforturi consistente. Chiar și după ce ajungi, să spunem, la BBB cu perspectivă stabilă, vor mai exista sacrificii atât din partea cetățenilor, cât și din partea mediului de afaceri.
Important este să se contureze o traiectorie de evoluție pozitivă a economiei, una sănătoasă, care să ducă în timp la îmbunătățirea nivelului de trai al cetățenilor și la un mediu de afaceri mai performant. Atunci și ratingurile vor crește de la sine, însă este nevoie de timp.
Nu poți trata acest proces ca pe o cursă de garduri în care faci două-trei eforturi și ai ajuns la final. Sunt multe obstacole de trecut.
Credeți că Moody’s va ține cont de ceea ce a făcut Fitch?
Moody’s nu are cum să ignore decizia Fitch, dar își va face propriile evaluări. Aceasta este și opinia mea personală. Nu trebuie trasă concluzia că, dacă Fitch a luat o anumită decizie, automat și Moody’s va proceda identic.
Ce alți factori au influențat evaluarea agențiilor de rating?
A mai existat un element important care a cântărit în ezitările pe care le-a avut Fitch și care, probabil, va conta și în evaluarea Moody’s. Este vorba despre criza politică, una care putea fi evitată.
Guvernul condus de Ilie Bolojan nu trebuia să cadă. Dacă spun că a fost nesăbuința unora, poate unii vor considera că este chiar o caracterizare prea blândă.
Jocuri politice există peste tot. Loviturile politice, disputele interne și competiția pentru putere există în toate partidele. Lupta pentru putere nu se dă doar între partide, ci și în interiorul lor.
Despre criza politică actuală
Ați făcut referire la lipsa de inteligență politică. La ce vă referiți?
Există totuși niște limite ale decenței și este nevoie de inteligență politică, iar aceasta pare că le lipsește unora.
Inteligența politică înseamnă să înțelegi interesele partidului, dar și faptul că un partid are o misiune publică și trebuie să servească interesele cetățenilor. Un partid nu este o construcție politică destinată exclusiv intereselor propriilor membri. Dacă ar servi doar interesele membrilor de partid, ar dispărea foarte repede din viața politică. Interesul public trebuie să primeze.
Daniel Dăianu la Interviurile Adevărul. FOTO: Cătălin Mănescu
Spuneați că unii politicieni nu au înțeles momentul prin care trece România. La ce vă referiți?
Se vede și acum, în această criză, cât de greu ne este. Din păcate, sunt unele persoane care nu au înțeles riscurile și nu au înțeles momentul României. Poți să ai jocuri politice într-o țară care nu se confruntă cu dificultățile pe care le are România.
Spuneați că nu au simțit partidul. Poate că nu au simțit nici măcar poporul, pentru că oamenii și-au dorit pur și simplu o schimbare de guvern, fără să se gândească la consecințe.
Este o discuție mult mai amplă. Nu poți să te îndrumi numai după ceea ce arată un sondaj. Vă întreb și eu: când ai o corecție atât de severă, care afectează viața oamenilor și mediul de afaceri, ce putea să arate un sondaj?
Nu este vorba despre un nume, despre Ilie Bolojan, ci despre guvernare. Întrebarea este: ce facem? Revenim la politicile anterioare? Au fost crescute salariile și pensiile. Era nevoie de reforma pensiilor, dar modul în care s-a procedat în 2024 a reprezentat o eroare colosală. Să pleci de la un deficit de aproximativ 6% din PIB și să ajungi la peste 9%, în condițiile în care impactul majorării pensiilor în 2025 era deja cunoscut, însemna că deficitul urma să ajungă la cel puțin 10% din PIB.
Marcel Ciolacu a înțeles în decembrie 2024 că trebuia să se procedeze la înghețarea salariilor și pensiilor pentru anul 2025. Și-a dat seama în ce situație dificilă ajunge țara.
Dar această înghețare nu era suficientă.
Nu. Nu puteai să rămâi doar cu această măsură. Ați văzut că și în 2026 continuă această înghețare și este nevoie și de măsuri de natură fiscală. Am mai comentat acest subiect și la dumneavoastră și nu vreau să reiau întreaga discuție.
Popularitatea Guvernului era firesc să scadă?
Era firesc. Putea să fie Ionescu, putea să fie Bolojan. O corecție atât de severă nu avea cum să nu afecteze viața oamenilor și mediul de afaceri.
Dar nu guvernezi după sondaje. Sigur că trebuie să asculți vocea cetățenilor și să îi respecți. Trebuie să le explici însă realitatea: eram cu spatele la zid, mergeam într-o direcție care ne-ar fi dus cu capul în zid. Nu mai aveam finanțare și nu mai găseam refinanțare. Ar fi trebuit să apelăm la sprijin financiar din partea instituțiilor internaționale, inclusiv a Fondului Monetar Internațional, iar situația ar fi fost mult mai dificilă.
România a mai trecut printr-un asemenea episod de corecție în perioada 2010-2011. Sunt momente în istorie când trebuie să adopți măsuri foarte dificile și nu ai alternativă, pentru că trebuie să te gândești la interesul general.
Criza energetică și efectele sale
Acum Guvernul se confruntă și cu o criză energetică. Cum poate afecta aceasta economia?
Este o decizie foarte dificilă, dar Guvernul nu avea alternativă.
În ceea ce privește criza energetică, situația este fără precedent. După cum spun specialiștii care analizează aceste date de foarte mult timp, nu a mai fost consemnată o secetă care să ducă la un debit atât de scăzut al Dunării. Sunt imagini aproape apocaliptice.
Te întrebi dacă această încălzire globală mai poate fi limitată și dacă vom găsi soluții pentru a menține debitul Dunării la un nivel care să permită funcționarea centralelor nucleare.
Dacă reactoarele de la Cernavodă nu mai pot furniza energie la capacitatea necesară, cu ce le înlocuiești? Sigur că se poate înlocui, dar cu costuri foarte mari.
Mă uitam chiar într-o publicație financiară importantă care arăta întârzierile foarte mari în punerea în funcțiune a unor centrale pe gaz. Dacă acestea ar fi fost deja funcționale, situația ne-ar fi fost mult mai ușoară și nu am fi fost obligați să ne gândim din nou la centralele pe cărbune.
Au fost voci care au spus că și Bruxelles-ul a greșit prin politicile Green Deal. Sunteți de acord?
Vă dau un răspuns care probabil îi va contraria pe mulți.
Bruxelles-ul și Comisia Europeană sunt criticate atât de cetățeni, cât și de marile industrii, inclusiv de industria auto. Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a destabilizat balanța energetică a Europei, iar acest lucru, împreună cu alte șocuri, a pus o presiune uriașă asupra marilor industrii, care asigură milioane de locuri de muncă.
Comisia Europeană a fost supusă unei presiuni foarte mari.
Pe de altă parte, trebuie să ne întrebăm ce facem dacă dăm acum înapoi și renunțăm la obiectivele pe care ni le-am asumat. Încălzirea globală nu va dispărea. Nu putem opera cu scenarii fanteziste în care să schimbăm noi clima sau să controlăm norii.
Omul este prea mic pentru a lupta cu natura. În schimb, omul a greșit prin modul în care a tratat natura și prin faptul că nu a înțeles că poate intra în conflict cu ea. Schimbările climatice sunt, într-un fel, răspunsul naturii la aceste greșeli.
Trebuie să gândim și în perspectivă. Un avantaj pe termen scurt sau mediu, bazat pe întoarcerea la combustibilii fosili, poate fi foarte dăunător interesului pe termen lung al oamenilor.
Este nevoie de un echilibru și de un compromis, dar fără să periclităm viața copiilor și nepoților noștri. Nu putem deveni o generație egoistă, preocupată doar de prezent și indiferentă față de ceea ce lăsăm generațiilor viitoare.
Comisia Europeană a fost criticată atât de cetățeni, cât și de marile industrii. FOTO: Shutterstock
România ar fi putut obține o derogare?
Poate că România ar fi putut obține o derogare sau o amânare de două-trei luni. Aceasta este o posibilitate despre care s-a discutat.
Ați spus că România ar fi putut obține doar o amânare limitată. De ce?
O asemenea amânare are logică numai dacă ne-am confrunta cu o incapacitate absolută. De pildă, dacă în materie de hidroenergie am avea o imposibilitate totală de producție sau dacă cele două reactoare de la Cernavodă s-ar închide pentru o perioadă de timp. Dar noi nu avem o incapacitate absolută, fiindcă putem importa energie.
Da, dar importurile înseamnă costuri mai mari.
Vedeți dumneavoastră, orice soluție are costuri. Să știți că și energia produsă în centralele pe cărbune costă mult, poluează și implică cheltuieli ridicate.
La noi există vorba aceea: „omul învață de nevoie”. Din păcate, avem prea multe episoade în care ne aducem aminte de această zicală. Aici se vede, totuși, deficitul de guvernanță publică din România. Noi încercăm să rezolvăm doar problemele curente. Nu avem gândire strategică.
Sigur că și gândirea strategică poate să greșească, dar, prin definiție, ea operează cu scenarii. Trebuie să te pregătești pentru mai multe scenarii și să pregătești populația și economia pentru eventuale șocuri, astfel încât să le poți amortiza cu daune cât mai mici.
Ce efecte economice ar putea avea această criză?
O scumpire a energiei poate accentua și chiar favoriza recesiunea. Activitatea economică din România nu are cum să nu sufere.
România și investitorii
Există riscul ca unele companii internaționale să se retragă din România?
Nu. De ce s-ar retrage companiile internaționale? S-ar retrage numai dacă România ar deveni foarte necompetitivă.
Dacă România ar dovedi că este incapabilă să își redreseze aprovizionarea cu energie, iar costurile ar crește foarte mult, atunci, desigur, ar apărea probleme. Europa este deja mai puțin competitivă din cauza costurilor ridicate ale energiei.
Noi, însă, avem și alte provocări. Costurile cu forța de muncă nu mai reprezintă de câțiva ani avantajul competitiv pe care îl aveam înainte. România trebuie să urce în lanțurile de producție și să dezvolte activități cu valoare adăugată mai mare, pentru a justifica salariile plătite oamenilor.
Avem, în același timp, un sector public ineficient și un buget care nu colectează suficiente venituri fiscale pentru a finanța educația și sănătatea.
Într-un asemenea context, un investitor s-ar putea întreba dacă România mai este o țară în care merită să investească. Iar dacă ar apărea și o retrogradare a ratingului, desigur că situația s-ar complica.
Totuși, aceasta nu este imaginea corectă a României. Din punct de vedere geografic și economic nu suntem o „groapă neagră”, nu suntem o insulă izolată. Problemele pe care le vedem astăzi sunt rezultatul unor erori acumulate în timp.
Există însă soluții. Chiar această criză ne arată că trebuie să avem capacități de stocare. Asta a spus și premierul Ilie Bolojan, iar acum și alții își dau seama de acest lucru.
Și fostul ministru al Energiei vorbea despre aceste capacități de stocare. Totuși, ce ne-a împiedicat să le dezvoltăm?
Noi ne-am concentrat foarte mult pe centralele modulare. Sigur, și acelea sunt importante, dar până la realizarea lor mai este mult și intervin costuri semnificative. Între timp, nu ne-am ocupat suficient de bateriile de stocare.
Au existat și proconsumatori care au susținut această idee.
Tocmai aici intervin politicile publice. O economie, pe lângă contribuția mediului antreprenorial, are nevoie de politici publice inteligente. Nu este suficient ca statul să reacționeze doar atunci când apare o problemă.
Statul trebuie să încerce să anticipeze ce se poate întâmpla în viitor, să aibă mecanisme de intervenție și rezerve. Așa cum există rezerve strategice de hrană sau de combustibil, trebuie să existe și capacități care să permită gestionarea unor situații de urgență.
În cazul unui război sau al unei crize majore, statul trebuie să poată aproviziona în primul rând armata și serviciile esențiale. Nu te poți juca cu astfel de lucruri. Rezervele sunt necesare tocmai pentru situațiile în care sistemele obișnuite de aprovizionare nu mai fac față.
Criza energetică are costuri pentru economie
Era momentul să fie adoptate măsuri excepționale, precum folosirea rezervelor?
Nu. Nu era momentul să facem așa ceva. Sigur că prețurile ridicate la pompă îi nemulțumesc pe oameni, dar aceasta este situația.
Eu cred că este o situație temporară. Dacă transportul petrolului prin Marea Caspică va reveni la normal, lucrurile se vor stabiliza. În plus, România nu are nici spațiul fiscal necesar pentru măsuri de sprijin foarte costisitoare.
Criza energetică are costuri pentru economie. FOTO: Profimedia
Această criză energetică ar trebui să fie un semnal de alarmă?
Da. Este un semnal că trebuie să ne ocupăm cu adevărat de criza energetică. Ea are costuri pentru economie.
Ca populație, ar trebui să ne schimbăm și obiceiurile zilnice, poate să fim mai cumpătați pentru o perioadă?
Să vă spun la ce mă gândeam. Am ezitat până acum să spun public acest lucru.
Mă gândeam la modul în care au reacționat cetățenii din alte țări și la cum reacționăm noi. La noi, reacția este imediat: „se întoarce comunismul”.
Le-aș spune oamenilor să citească istorie, pentru că astfel de comparații sunt jignitoare. Într-o democrație, în momente de mare dificultate, când te poți confrunta cu agresiuni sau cu alte crize majore, ai nevoie de solidaritate și de o reacție responsabilă din partea cetățenilor.
Ce facem dacă, de exemplu, seceta s-ar prelungi și nu am mai putea importa? Din fericire, avem o producție bună de cereale, deci nu s-ar pune problema pâinii. Tragedia este alta: exportăm materia primă și importăm produse procesate. Este o tragedie pentru industria agroalimentară românească și încă o dovadă a deficiențelor din politicile publice.
Există însă situații în care un guvern poate ajunge la măsuri precum raționarea.
Ați folosit termenul de „raționalizare”. Care este diferența dintre raționalizare și raționare?
Trebuie făcută foarte clar diferența între cele două.
Raționalizarea înseamnă să fii mai atent la consum și să crești eficiența. Exact asta a încercat să transmită și premierul Ilie Bolojan. De exemplu, anveloparea blocurilor este o măsură de eficientizare energetică. Ea duce la reducerea consumului de energie, deci la o utilizare mai rațională a resurselor.
Raționarea este cu totul altceva. Ea reprezintă o măsură administrativă. De exemplu, statul îți acordă un cupon care îți permite să cumperi doar o anumită cantitate de combustibil, iar peste acea cantitate nu mai poți alimenta. În trecut au existat astfel de sisteme și chiar se făceau tranzacții cu cupoanele.
Se poate ajunge la astfel de măsuri?
Se poate ajunge, dar nu vreau să exagerez. Nu este cazul României în acest moment și tocmai de aceea am ezitat să evoc asemenea scenarii.
Însă trebuie să înțelegem că poți trece foarte repede de la o stare de confort la o situație extremă, în care prioritatea devine supraviețuirea.
Din păcate, și această criză energetică ne-a prins nepregătiți.
M-am uitat la reacțiile din Ungaria și din alte state europene. Modul în care populația a reacționat ar trebui să dea de gândit și cetățenilor români, dar și unei părți a mass-mediei, pentru că presa are un rol foarte important în modelarea percepțiilor și în influențarea comportamentelor.
Crize succesive
Trăim într-o perioadă în care crizele par să se succedă fără oprire.
Exact. De mai mulți ani se vorbește despre o „nouă normalitate”, iar aceasta este reprezentată tocmai de succesiunea crizelor.
Am avut criza financiară, apoi pandemia, după aceea războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, iar acum criza energetică, care are două componente: tranziția energetică și consecințele războiului.
Și conflictul din Orientul Mijlociu influențează situația energetică.
Desigur. Este vorba despre un război regional. Statele Unite și Israelul au atacat Iranul, iar conflictul riscă să se extindă dacă sunt vizate și statele din Golf. Vorbim despre o confruntare care poate avea implicații mult mai largi.
Pe lângă șocurile generate de natură, avem și foarte multe greșeli strategice și erori ale celor care guvernează.
Cel mai mare risc este ca oamenii să ajungă la concluzia că lumea a luat-o razna, că evoluțiile nu mai pot fi controlate și că totul devine haotic și periculos. În astfel de condiții crește și atractivitatea curentelor extremiste.
Eric Hobsbawm, unul dintre marii istorici ai secolului trecut, a scris despre totalitarisme și despre modul în care acestea au apărut în perioade de criză.
Dacă ne uităm astăzi la Statele Unite, vedem atât o extremă dreaptă foarte puternică, reprezentată de mișcarea MAGA, cât și o stângă radicală care câștigă teren în anumite state. Fenomenul nu este specific doar Americii. Ascensiunea curentelor extremiste se observă și în Europa.
Este, într-un fel, spiritul vremurilor.
Dar de ce se întâmplă acest lucru? Pentru că politicile publice nu au dat rezultatele așteptate. Oamenii sunt nemulțumiți de realitatea în care trăiesc. Se adaugă și problema migrației, care nu a fost controlată. Au existat politicieni europeni care au susținut că este nevoie de cât mai mulți imigranți, invocând declinul demografic și nevoia de „sânge proaspăt”. Vedem astăzi unde s-a ajuns.
De aceea, este nevoie de politici privind imigrația care să fie echilibrate și bine gândite.
Statele Unite și Israelul au atacat Iranul, iar conflictul riscă să se extindă. FOTO: Shutterstock
Vorbeați despre riscul de a deveni nepopulari dacă luăm măsuri dificile. Ce recomandări ați avea pentru români în perioada următoare?
Mi-ați mai pus această întrebare. În primul rând, cred că nu trebuie să fim egoiști. Trebuie să rămânem oameni, deși egoismul este în ADN-ul nostru, pentru că ține de lupta pentru supraviețuire.
Nu trebuie să fim egoiști. Trebuie să ne gândim și la comunitate, fiindcă, dacă comunitatea suferă foarte mult, vom suferi și noi.
Trebuie să ne chivernisim veniturile. Mai bine să renunțăm la extravaganțe. Nu înseamnă că nu mai mergem în vacanță sau că nu ne mai bucurăm de plăcerile mici și mari ale vieții, dar putem evita achizițiile costisitoare care nu sunt în raport cu veniturile pe care le avem.
Pentru mulți români este greu să accepte ideea de a renunța, măcar temporar și pentru drumurile neesențiale, la mașină.
Asta ține, aș spune, de civilizația sudului Europei. Eu, cât am umblat prin Europa, am fost frapat de această diferență.
În țările nordice oamenii nu au nicio problemă să folosească tramvaiul, metroul, bicicleta sau trenul. Mașina nu este principalul mijloc de transport.
În schimb, în sudul Europei există aproape o relație de iubire cu automobilul. Chiar și atunci când magazinul este foarte aproape, oamenii merg cu mașina. Unii parcă ar intra și în casă cu mașina.
Este corect ca oamenii să renunțe, măcar pentru drumurile neesențiale, la utilizarea mașinii?
Eu nu sunt în măsură să dau astfel de sfaturi. Dar cred că fiecare om, dacă își face propriile socoteli, ar trebui să ajungă singur la această concluzie.
Fiecare ar trebui să facă o analiză cost-beneficiu și să se întrebe dacă este într-adevăr necesar să folosească mașina pentru orice, mai ales atunci când poate merge pe jos.
Este vorba, până la urmă, despre adaptarea la vremurile pe care le trăim.
Prețurile ridicate pot descuraja consumul. Asta nu înseamnă că un guvern trebuie să fie mulțumit când carburanții sunt scumpi, dar este evident că există oameni care vor continua să folosească automobilul indiferent de costuri.
Inflația va scădea
Să ne așteptăm și la o creștere a inflației?
Nu. Inflația va scădea. Acest lucru se va vedea odată cu publicarea datelor pentru luna iulie și apoi pentru luna august.
Dacă nu vor apărea șocuri majore, inimaginabile, în perioada următoare, inflația ar trebui să coboare spre aproximativ 6% până în luna decembrie.
Care este cel mai mare risc economic pentru România în perioada următoare?
Eu cred că o retrogradare din partea Moody’s ar fi nemeritată și sper să nu se întâmple.
Pentru anul 2027 estimez o creștere economică de aproximativ 2%, iar acest lucru ar trebui să se reflecte și într-o schimbare a psihologiei individuale și colective.
Investițiile vor rămâne importante. Poate că nu vor mai avea amploarea din 2026, pentru că se încheie PNRR, însă vom beneficia în continuare de fondurile structurale și de coeziune, precum și de programul SAFE, care va aduce resurse financiare importante.
Un risc foarte mare ar fi, de exemplu, intensificarea războiului din Ucraina sau o acțiune nesăbuită a Rusiei, care să ducă la o confruntare directă de amploare.
Aceste riscuri nu le putem controla. Așa cum nici seceta nu am putut să o controlăm.
Există însă și riscuri interne. De exemplu, dacă am avea din nou lupte politice interne, incapacitatea formării unui guvern stabil sau dacă și următorul guvern ar cădea din lipsa unei majorități parlamentare solide.
Am putea intra într-o perioadă de instabilitate politică ce ar pune sub semnul întrebării politica economică. Am putea avea din nou derapaje, cheltuieli nemotivate, făcute doar din dorința de a menține puterea politică.
În acel moment, România ar pierde foarte mult. Am risca o retrogradare a ratingului de țară, iar acest lucru ar putea influența negativ deciziile investitorilor.
Daniel Dăianu la Interviurile Adevărul. FOTO: Cătălin Mănescu
Ar reprezenta alegerile anticipate o soluție în actualul context?
Eu cred că o asemenea incapacitate de a guverna nu este una congenitală. Se poate forma un nou guvern. Din păcate, sunt multe jocuri politice care nu ne fac bine, dar ar trebui ca măcar în al treisprezecelea ceas oamenii politici să se trezească.
Alegerile anticipate ar putea chiar să tulbure și mai mult apele. Chiar admițând că vor avea loc, situația va rămâne tulbure până atunci, pentru că ele nu pot fi organizate într-o lună sau două.
Numai faptul că anunți organizarea unor alegeri anticipate creează foarte multă incertitudine și anxietate. Ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu evoluția leului. Nu avem nevoie de așa ceva.
Dacă, la un moment dat, vor exista alegeri anticipate, este în regulă. Dar haideți mai întâi să trecem de hopurile pe care le avem acum.
Un partid responsabil trebuie să gândească nu doar în logica: „Sunt partid politic și vreau să ajung la putere”. Trebuie să se întrebe și în ce țară ajunge la putere, dacă va fi capabil să guverneze o țară profund destabilizată.
Așa ceva reclamă gândire strategică, responsabilitate și înțelegerea faptului că trăim vremuri foarte tulburi.
Varianta alegerilor anticipate și impactul lor asupra țării
Sunt mulți cei care recomandă alegeri anticipate.
Da, observ că unii recomandă cu foarte mare ușurință alegeri anticipate, și nu doar dintr-o parte a spectrului politic, ci și din alta.
Mi se pare că sunt subestimate riscurile la care sunt supuse economia și oamenii. Există o legătură între psihologia celor care gestionează economia, a companiilor și psihologia populației.
România pare o țară în care teoriile conspirației prind foarte bine. Vedem și acum tot felul de dezinformări. Pot avea ele efecte economice?
Teoriile conspirației sunt întotdeauna favorizate de vremurile dificile.
Unii oameni merg la biserică și se roagă, alții ajung să creadă în teorii conspiraționiste și le acordă atenție. Aceste teorii se propagă în spațiul public și, uneori, chiar în spațiul politic. Există oameni politici, și nu mă refer doar la România, care promovează asemenea teze.
Cât de periculos este acest fenomen pentru democrație?
Democrația este atacată aproape peste tot și, dacă nu avem grijă, putem pierde nu doar din punct de vedere economic, ci și democrația.
Spun democrație și nu insist asupra sintagmei „democrație liberală”, pentru că știm că există multe dezbateri pe această temă. Cert este că mișcările extremiste câștigă teren.
Mai mult, vremurile în sine favorizează măsuri autoritare. Ceea ce face acum premierul Ilie Bolojan este o formă de intervenție administrativă. Dacă vreți, este și o formă de autoritate exercitată de stat.
În anumite momente, cum sunt războaiele, autoritatea devine inevitabilă. Nu ai timp să dezbați la nesfârșit fiecare măsură atunci când trebuie să produci armament, să organizezi apărarea sau să mobilizezi populația.
Poate că vorbesc despre scenarii pe care nu aș vrea să le trăim și nici nu vreau să sperii pe nimeni, dar trăim vremuri foarte dificile.
Care sunt cele mai mari provocări pentru Europa și pentru România?
Europa trebuie să își construiască o capacitate proprie de descurajare strategică. Americanii nu vor pleca imediat, dar au transmis foarte clar europenilor că trebuie să se ocupe mai mult de propria apărare.
Și România trebuie să fie parte a acestui efort european.
Avem însă un buget sărac. Nu avem suficienți bani nici pentru educație, nici pentru sănătate. Avem dificultăți și în ceea ce privește înzestrarea armatei, chiar dacă există programe de finanțare.
S-a ajuns în situația în care trebuie să doborâm drone cu avioane de luptă F-16, pentru că nu am avut suficientă gândire strategică încât să investim din timp în drone ca mijloace moderne de apărare.
Sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute. De aceea trebuie să strângem rândurile, să credem în democrație și să credem în Uniunea Europeană.
Există tot mai multe voci care critică apartenența României la Uniunea Europeană.
Da, vedem inclusiv în sondaje oameni care spun că Uniunea Europeană ne-a adus numai necazuri, că ne-a luat din prerogative și că nu mai avem independență.
Dar trebuie să ne amintim un lucru foarte important: România nu a fost obligată să intre în Uniunea Europeană. A fost o decizie democratică, luată de partidele care au guvernat țara. La fel, dacă într-o zi România nu și-ar mai dori să fie membră, există proceduri democratice.
România a obținut foarte multe avantaje din apartenența la Uniunea Europeană. Să ne gândim doar la fondurile structurale și de coeziune, care au contribuit la modernizarea țării.
Da, am pierdut unele industrii, dar au apărut altele. România este astăzi capabilă să producă echipamente moderne pentru armată, inclusiv cele două aeronave care vor fi livrate de fabrica de la Craiova.
Industria românească există. Are o altă fizionomie decât în trecut. Se produce mai mult decât cred unii. Nu am ajuns încă acolo unde ne-am fi dorit, dar nici nu se putea peste noapte.
În ultimii 20 de ani România a progresat foarte mult. Însă ne aflăm într-un moment foarte dificil.
Ce așteptări aveți de la decizia Moody’s?
Cred că va fi o decizie favorabilă. Sigur, aceasta este doar opinia mea și nu înseamnă că eu dau un verdict.
Decizia agenției Fitch de a menține ratingul României nu trebuie interpretată ca un „favor” făcut țării
Potrivit lui Daniel Dăianu, ani la rând, guvernele s-au concentrat pe probleme punctuale, în loc să pregătească țara pentru provocări majore, ceea ce face ca, în prezent, Executivul să fie nevoit să ia măsuri excepționale pentru a gestiona criza.
Dăianu a avertizat că, în cazul agravării situației generate de scăderea debitului Dunării, autoritățile ar putea fi obligate să restrângă temporar activitatea unor capacități industriale pentru a asigura alimentarea populației cu energie electrică.
Totodată, el a declarat că decizia agenției Fitch de a menține ratingul României nu trebuie interpretată ca un „favor” făcut țării, ci ca o evaluare bazată pe măsurile adoptate și pe așteptările privind continuarea consolidării fiscale.
„Ies la lumină minusuri mari în guvernanța publică, lipsa de luciditate, miopie, faptul că mulți din componența guvernului care s-au perindat s-au ocupat de lucruri mărunte, nu de cele de amploare (…) Acum, Guvernul trebuie să ia măsuri extreme, să închidă capacități industriale pentru a proteja populația”, a afirmat Dăianu, la „Interviurile Adevărul”.
