Salutare tuturor! Este mijlocul verii lui 2026 și am o teorie: adevăratele decizii de carieră nu se iau iarna, ci acum, după două săptămâni de concediu în care ești alt om. Așa că am rechemat în studio un om care se uită în piața muncii de 32 de ani, Mădălina Uceanu. Concluzia ei, spusă simplu: AI-ul nu îți ia jobul. Ți-l ia, eventual, refuzul de a te reorienta la timp. Hai să vedem pe ce se bazează, pentru că discuția are cifre, nu vorbe frumoase.
Cifra pe care nimeni n-o pune pe prima pagină: plus 77 de milioane de joburi
World Economic Forum a scos și pe 2026 aceleași estimări ca anul trecut: până în 2030 vom avea, net, cu 77 de milioane mai multe joburi la nivel global. Nu într-o industrie anume, nu într-o geografie anume, ci global, cu tot cu revoluția tehnologică. Da, o parte din joburi dispar complet. Dar apar altele, iar în paralel există spor demografic în afara Europei. Deci nu vorbim de o piață care se golește, ci de una care se rearanjează.
Contrastul cu titlurile din presă e violent. Doar în tech, la nivel global, s-au tăiat vreo 140.000 de joburi în prima jumătate a lui 2026, aproximativ 1.000 pe zi. Amazon, Microsoft, Oracle, toate reprezentate și la noi. Iar întrebarea mea a fost fix asta: seamănă cu crizele pe care le-ai mai prins sau e ceva ce n-am mai văzut?
Nu e o criză nouă, doar are un țap ispășitor nou
Răspunsul Mădălinei: nu e nimic nou, doar motivul e diferit. De fiecare dată a fost un alt vinovat oficial, dar în spate au fost mereu aceleași lucruri, decizii de strategie și rearanjări de fluxuri comerciale ca să se facă mai mulți bani. Multe companii nici măcar nu erau pe pierdere, doar le scăzuse profitul.
Și avem date care confirmă că AI-ul e scapegoat-ul. Un studiu Gartner pe 350 de firme arată că exact cele care au tăiat cel mai mult n-au avut nicio îmbunătățire în rezultatele financiare. Forrester spune că multe dintre firmele care anunță concedieri pe seama AI-ului nici măcar n-au aplicații AI mature. Iar acolo unde chiar se folosește, factura crește: sunt cazuri în care cheltuielile cu AI s-au mărit de cinci sau zece ori, cu venituri în creștere cu procente mici. Din câte am înțeles, au fost și companii mari care au blocat accesul inginerilor la AI după câteva luni, pentru că își consumaseră bugetul. E fix discuția pe care am avut-o și cu Radu Georgescu despre momentul în care se sparge bula AI, doar că acum o vedem în bugetele de HR.
Cazul-manual rămâne Klarna. A dat afară o bună parte din customer support cu mare tam-tam, a scăzut Net Promoter Score-ul, au venit reclamațiile clienților, iar un an mai târziu același CEO anunța că reangajează. Iar când reangajezi oameni pe care i-ai restructurat, îi plătești mai mult. Grăbeala aia a costat bani, nu i-a economisit.
România: 5,2% adopție AI, dar tot avem concedieri în IT
Aici e paradoxul care mă scoate din minți. Suntem pe ultimul loc în UE la adopția de AI în companii, undeva la 5,2%, și totuși avem restructurări în IT. Deci nu prea are legătură cu AI-ul.
Explicația e mai puțin spectaculoasă și mult mai logică. În pandemie s-a angajat masiv, cu criterii de selecție uneori aproximative, pentru că se vindea totul online și toată lumea avea nevoie de dezvoltatori. Când am ieșit din case, e-commerce-ul a scăzut, iar companiile au rămas cu resurse fără utilitate. Restructurările din IT au început de atunci, nu acum. Peste asta se adaugă o maturizare a pieței: salariile nu mai pot crește la infinit, altfel devenim necompetitivi pe outsourcing. O analiză ZF arată chiar că cele 26.000 de firme IT din România au angajat ușor în 2025. Nu e prăbușire, e rotație. Clujul angajează, Timișoara taie.
Partea care chiar mă îngrijorează: ușa de intrare se închide
Dacă e ceva cu adevărat periculos în toată povestea asta, aia e. În State, joburile de entry level au ajuns la 7,5% din piață, în timp ce pentru seniori competiția e la 43%. Un studiu Stanford arată că angajarea programatorilor de 22 până la 25 de ani a scăzut cu 20%, în timp ce pentru cei peste 26 de ani a crescut. Dacă ai sub 26 de ani, ești în zona de risc, și nu doar în tech.
Logica firmelor e simplă: dacă task-urile de bază sunt acoperite de automatizări, de ce mai țin un junior lent, pe care trebuie să-l tragă echipa un an? Mădălina pune întrebarea corectă: peste 10 ani, cine îți crește în firmă? Liderii de azi ies la pensie, mai vine o generație, iar în spatele lor nu mai e nimeni. Îți trebuie succesiune, iar succesiunea nu se cumpără de pe piață în trimestrul următor. Am mai bătut subiectul ăsta și cu Ovidiu Atanasiu, când vorbeam despre meseriile care dispar și ce trebuie să știe copilul tău, iar de atunci lucrurile doar s-au accelerat.
Celălalt paradox: șomaj la juniori și deficit uriaș de mână de lucru
În aceeași țară, în același an, avem juniori care nu-și găsesc job și un stat care a aprobat 90.000 de muncitori străini pentru 2026, la cereri de aproape trei ori mai mari din partea firmelor. Deci un deficit de minim 230.000 de oameni. Doar în construcții sunt peste 38.000 de posturi goale. Ne lipsesc curieri, zidari, șoferi, dar și instalatori și electricieni, meserii bine plătite.
De ce? Pentru că în ultimii 15 ani le-am spus tuturor copiilor că trebuie să ajungă în spatele unei tastaturi. Iar munca aia manuală nu mai e nici murdară, nici de rușine. Am văzut instalatori care vin cu scule curate și lucrează de zici că operează. Soluția, spune Mădălina, e tot cerere și ofertă: în măsura în care veniturile cresc acolo, se vor orienta și oamenii. Plus investiția companiilor în învățământ dual și școli profesionale, care deja se întâmplă.
Ce faci tu, concret, dacă ești în cumpănă
Aici Mădălina a fost foarte practică, iar sfaturile ei nu depind de niciun hype:
- Dacă rămâi fără job, fă-ți imediat un program. Riscul cel mai mare nu e financiar, e emoțional. Fără o rutină care să-ți dea sens, presiunea devine atât de mare încât alegi prost, doar de dragul de a face ceva.
- Nu demisiona pe emoție. Dacă pleci pentru că nu poți gestiona un șef, de obicei dai peste unul mai rău. Învață să-l gestionezi și pleacă pentru că alegi tu, nu pentru că fugi.
- Dacă ți se oferă cu 30% mai mult, întreabă-te ce dai la schimb. Nimeni nu-ți dă banii ăia gratis, deci uită-te bine ce ți se cere de fapt.
- Ia deciziile de carieră neinfluențat de hype-uri, fie ele pozitive sau negative. Frica e un instrument de manipulare, iar panica te blochează exact când ai nevoie să te miști. Nu întâmplător Dragoș Cîrneci îmi explica aici că nu tu decizi, ci emoțiile o fac pentru tine.
Și încă un lucru de care nu se vorbește destul: fără muncă și fără un rost, oamenii se prăbușesc. Sunt studii vechi din State, pe comunități restructurate care au trăit un an din compensatorii. Primele 6 până la 9 luni au fost petrecere, după 9 sau 12 luni au început depresiile, iar în orașele mono-industriale dependențele au explodat. Asta e adevărata temere, nu roboții. Și e la mică distanță de ce discutam cu Dragoș Cîrneci despre ce îți fură atenția și cum apare depresia.
AI-ul e un junior entuziast, nu un înlocuitor
Definiția Mădălinei mi se pare cea mai bună pe care am auzit-o: AI-ul e ca un junior foarte talentat și foarte entuziast, care îți dă mult de muncă. Trebuie să știi ce să-i ceri, cum să-l strunești și cum să verifici ce-ți dă. Ea îi zice cogniție automatizată, nu inteligență, iar diferența contează.
Iar în companii distanța dintre folosire și transformare e uriașă. Un studiu PwC arată cam 80% dintre angajați care folosesc AI, dar doar în jur de 20% dintre companii care și-au schimbat efectiv procesele de business. Deci nu, nu s-a reproiectat nimeni din temelii. Suntem încă în faza în care ne jucăm.
Ca să nu rămână doar teorie, i-am povestit și ce am făcut eu: pe gb.ro vând acum eSIM-uri de călătorie, un produs 100% digital. Am făcut selectorul, am legat API-ul, am scris tool-uri și scripturi în Python, am mutat serverul pe Cloud Linux și am acum un flow automat care livrează în sub un minut. Am făcut-o singur, cu abonamente de AI de câteva sute de euro. Furnizorul mi-a spus că, dacă mergeam la o firmă, nu scăpam sub 10.000 de euro. Eu nu sunt programator. Ăsta e, concret, sensul în care AI-ul creează joburi în loc să le ia.
Ce îi înveți pe copii ca să fie relevanți peste 10 ani
Întrebarea de final, pentru părintele care nu mai știe ce să-i răspundă copilului. Mădălina nu vorbește despre joburi, ci despre skill-uri transferabile:
- Gândire critică. Învață-l să te contrazică cu argumente, să întrebe de ce de cinci ori la rând, să chestioneze ce i se servește.
- Conectarea cu oamenii. Arta conversației, cititul camerei, empatia. Cu cât ne tehnologizăm mai tare, cu atât are mai mare valoare.
- AI-ul, pe care oricum îl va ști mai bine decât noi. Iar aici e legătura genială cu primele două: limbajul de programare al AI-ului e limba ta. Ca să-l folosești bine îți trebuie vocabular, deci lectură, de preferat pe hârtie, și de preferat beletristică, nu self-help.
Predicția ei pentru România: de la 5% adopție AI azi, în 10 ani ajungem pe la 60 sau 70%, nu mai mult. Iar schimbarea nu va fi de azi pe mâine, pentru că organizațiile se mișcă greu, iar mentalitățile și mai greu. Eu ziceam acum 10 ani că nu mai bag gaze în casă și îmi pun fotovoltaice. Am avut dreptate, dar m-am grăbit. Se trag gaze în România într-o veselie și azi.
Dacă vrei contextul complet, uită-te și la discuția noastră de acum doi ani, despre românii care se întorc sau pleacă din țară, pentru că răspunsul s-a schimbat între timp: în 2024 au plecat 51.000 și s-au întors doar 28.000. Și merită să vezi și previziunile pe 2026, unde discutam exact despre AI-ul care ne ia joburile.
Concluzia mea după discuția asta: nu opțiunile dispar, ci confortul de a sta pe loc. Opțiunea de a nu face nimic nu există niciodată, dar nici nu e cazul să te sperii. Rămâi curios și învață.
Voi în ce moment sunteți? Scrieți-mi în comentarii cum vă descurcați, pentru că cei care au curajul să o facă sincer le dau inspirație celorlalți. Dați un like dacă v-a plăcut, un share să vadă și prietenii și un subscribe dacă nu ați făcut-o deja. Până data viitoare, să vă fie numai bine!
