După o perioadă de tensiuni acute cu Washingtonul, cancelarul german recurge la o metodă familiară: zi ca el și fă ca tine, în fața retoricii președintelui american pentru a detensiona relațiile diplomatice.
Friedrich Merz și Donald Trump la Casa Albă/FOTO:AFP
Confruntat cu perspectiva unor noi tarife vamale impuse de Donald Trump industriei auto germane — imediat după amenințarea Washingtonului de a retrage trupele americane din Germania — cancelarul Friedrich Merz a adoptat o poziție surprinzător de conciliantă. Mesajul său este unul simplu: Trump are, în esență, dreptate, scrie politico.eu.
Această schimbare de ton vine după ce, săptămâna trecută, Merz a criticat neobișnuit de dur modul în care administrația Trump gestionează conflictul din Iran. Reacția liderului de la Casa Albă a vizat punctele vulnerabile ale Berlinului: dependența de securitatea oferită de SUA și economia bazată pe exporturi, aflată deja sub presiune.
Diplomația „pașilor mici”
În ciuda gravității amenințărilor americane, Merz și cabinetul său par să minimizeze riscurile, revenind la strategia de a oferi Washingtonului răspunsurile pe care acesta le așteaptă, atât în privința comerțului, cât și a dosarului iranian.
Purtătorul de cuvânt al guvernului german, Stefan Kornelius, a respins ideea unei vizite de urgență a cancelarului la Washington, precizând că următoarea întâlnire oficială va avea loc abia la summitul G7 din Franța, la jumătatea lunii iunie. Până atunci, Berlinul mizează pe o „comunicare constantă” pentru a evita o escaladare suplimentară.
Pentru cancelarul Merz, logica tactică este inevitabilă: confruntarea directă riscă să producă efecte adverse, așa cum au demonstrat ultimele zile. Rezultatul este o manevră diplomatică de tip „reîntoarcere la 180 de grade”, menită să tempereze impulsurile președintelui american.
Responsabilitatea pasată către Bruxelles
Atunci când Donald Trump a amenințat cu taxe de 25% pe mașinile europene, acuzând UE de tergiversarea acordului comercial „Turnberry”, Friedrich Merz nu a apărat blocul comunitar, ci a mutat vina asupra acestuia.
„Președintele este parțial dezamăgit că noi, în UE, nu am finalizat încă acordul — și, sincer să fiu, pe bună dreptate”, a declarat Merz într-un interviu pentru televiziunea publică germană. „El își pierde răbdarea deoarece am ajuns la o înțelegere în august anul trecut, însă partea europeană continuă să formuleze noi condiții.”
Aceeași pivotare a fost vizibilă și în privința Iranului. După ce anterior sugerase că Trump ar fi umilit de regimul de la Teheran, cancelarul a revenit printr-un mesaj pe rețelele sociale, subliniind că Statele Unite rămân cel mai important partener NATO și că Berlinul împărtășește obiectivul comun de a împiedica înarmarea nucleară a Iranului.
Tensiuni în cadrul coaliției de guvernare
Strategia de liniștire a Washingtonului nu este însă agreată de toți partenerii de guvernare. Social-democrații (SPD) își pierd răbdarea și cer măsuri de retorsiune prin intermediul „arsenalului comercial” al Uniunii Europene.
„Guvernul german nu poate accepta această situație”, a declarat Sebastian Roloff, parlamentar SPD. „Trecutul ne-a arătat că nu trebuie să cedăm în fața lui Trump. Avem nevoie de contramăsuri care să clarifice faptul că și SUA depind de un comerț global fluid.”
Retragerea trupelor: O oportunitate mascată?
Chiar și în chestiunea retragerii a 5.000 de soldați americani din Germania — decizie care a surprins inclusiv Pentagonul — miniștrii lui Merz au afișat o resemnare bizară. Mai mult, aceștia au prezentat situația ca pe un semnal pentru ca Europa să își asume mai multe responsabilități în cadrul NATO.
Ministrul Apărării, Boris Pistorius, și ministrul de Externe, Johann Wadephul, au sugerat că acțiunile lui Trump împing Europa pe calea corectă a dezvoltării propriilor capacități de apărare — exact ceea ce președintele american a cerut aliaților europeni timp de ani de zile.
Miza pe termen lung
Pariul lui Friedrich Merz este că furia lui Trump se va stinge, parțial datorită faptului că mulți republicani susțin cooperarea comercială cu Europa. Presiunea giganților industriali germani, care cer de-escaladarea tensiunilor pentru a evita costurile enorme ale tarifelor vamale, cântărește de asemenea greu în calculele cancelarului.
Rămâne de văzut dacă această politică a concesiilor verbale va fi suficientă pentru a proteja interesele economice ale Germaniei sau dacă Berlinul va fi forțat, în cele din urmă, să aleagă între alinierea totală și un război comercial deschis.
