Tot mai multe plaje din Europa au introdus rezervări, limite zilnice de vizitatori și taxe suplimentare pentru acces sau servicii. Autoritățile spun că măsurile protejează litoralul și reduc aglomerația, însă turiștii reclamă costuri tot mai mari.
Plajele devint tot mai aglomerate în Europa. Foto: Magnific.com
Administratorii tot mai multor plaje aglomerate din Europa percep taxe suplimentare turiștilor și impun limite și rezervări celor care vor să își zilele de vară aici.
Fenomenul este privit ca o măsură necesară pentru a preveni supraaglomerarea lor și a asigura îngrijirea adecvată a acestora, însă mulți turiști se plâng de costurile tot mai ridicate, de restricții și taxe suplimentare, arătând că plajele ar trebui să rămână locurile fără constrângeri din trecut.
Plajele, tot mai „comerciale”
Jurnalista Annabel Grossman, editor de turism la publicația britanică „The Independent”, a descris, amintindu-și de experiențele sale, schimbările prin care au trecut de-a lungul timpului unele dintre cele mai populare plaje din lume.
În urmă cu două decenii, nota autoarea, ajungea cu rucsacul în spate pe litoralul caraibian al Mexicului. Plaja din Tulum i se părea atunci aproape pustie, cu nisip alb și apă turcoaz. Însă când a revenit după zece ani, peisajul se schimbase radical: malul fusese ocupat de hoteluri, iar accesul la plajă a devenit dificil, fără plata unor servicii suplimentare. La unul dintre hoteluri, scrie ea, i s-a cerut să cheltuiască cel puțin 200 de dolari pentru a putea intra și lua micul dejun.
„M-a durut să constat că acum această plajă «aparținea» hotelului. Dar cât de greu trebuie să fie pentru localnici? Cum trebuie să fie să nu mai poți vizita liber plajele aflate la tine acasă, în timp ce acestea sunt ocupate de oameni care vin pentru yoga la răsărit, băuturi sofisticate și experiențe spirituale?”, a notat Annabel Grossman.
Experiența amintită de jurnalista publicației britanice i-a revenit în minte în vara anului 2026, când a aflat că un număr tot mai mare de plaje europene, în special din Italia, pot fi vizitate numai în urma unei rezervări. Pe unele plaje, turiștii trebuie să achite taxe pentru a-și asigura locul pe nisip.
„Înțeleg că numărul vizitatorilor trebuie controlat și că trebuie să reducem cantitatea de gunoaie și presiunea asupra mediului, dar mă face să mă simt inconfortabil faptul că oricare dintre noi poate pretinde o bucată de nisip”, a mai arătat jurnalista. La fel ca și alți turiști, adaugă aceasta, ea preferă să caute plaje fără rezervări, fără taxe și fără consumație minimă obligatorie, unde turiștii pot veni cu propriile sandvișuri.
Plaje cu rezervări în Italia
Fenomenul plajelor rezervate este tot mai prezent în Itlaia, arată publicația The Times. Potrivit jurnaliștilor britanici, circa 20 dintre cele mai spectaculoase plaje publice din Italia au introdus plafoane zilnice și sisteme de rezervare. Autoritățile și-au motivat decizia de a impune reguli stricte și taxe suplimentare prin aglomerația excesivă, gunoaiele abandonate, degradarea dunelor, distrugerea vegetației și deranjarea vieții marine.
Aflată în nord-vestul Sardiniei, plaja La Pelosa este apreciată pentru nisipul său alb și apele puțin adânci, de culoare turcoaz. Ea primește cel mult 1.500 de persoane pe zi, iar turiștii trebuie să își rezerve accesul. În vara anului 2026, locurile disponibile pe termen lung erau ocupate până la 12 septembrie, iar rezervările deschise cu câteva zile înainte se epuizau rapid.
Pe Cala Goloritzé, tot în Sardinia, limita a fost stabilită la 250 de vizitatori pe zi. Chiar dacă plaja poate fi atinsă numai după o drumeție de aproximativ 90 de minute, creșterea numărului turiștilor a determinat autoritățile locale să introducă rezervările. Plaja Spiaggia delle Due Sorelle, aflată în apropiere de Ancona și accesibilă numai de pe mare a fost și ea rezervată unui număr limitat de turiști, la fel ca Baia del Silenzio, din Liguria și Spiaggia dei Conigli, de pe insula Lampedusa
Daniele Silvetti, primarul orașului Ancona, a afirmat că unele măsuri au devenit inevitabile în locurile cele mai aglomerate.
„Dacă vrei să salvezi aceste plaje și să eviți închiderea lor pentru public, trebuie să limitezi numărul vizitatorilor”, a declarat acesta, potrivit „The Times”.
Sebastiano Venneri, responsabil pentru turism în cadrul organizației ecologiste italiene Legambiente, susține că rezervările din timpul sezonului de vârf îi pot determina pe turiști să aleagă alte perioade ale anului sau destinații mai puțin cunoscute.
„Trebuie făcut ceva, deoarece numărul turiștilor la nivel mondial a crescut de la un miliard în anul 2000 și se estimează că va ajunge la două miliarde în 2030. Plaja La Pelosa din Sardinia riscă să dispară chiar și numai din cauza nisipului pe care vizitatorii îl iau pe prosoape”, a declarat Sebastiano Venneri pentru „The Times”.
Spiaggia Rosa, o plajă cu nisip roz din Sardinia, a fost închisă publicului după ce autoritățile au constatat că vizitatorii luau nisipul acasă drept suvenir. În alte zone, animalele marine au fost alungate de numărul mare de turiști. Oficialii din Sardinia susțin că focile care frecventau în trecut peșterile Bue Marino vor reveni dacă presiunea turistică va fi redusă.
Prețuri tot mai mari și restricții pe plajele europene
În Italia, aproximativ o treime din coastă este concesionată unui număr de peste 30.000 de cluburi private, care închiriază umbrele și șezlonguri și oferă servicii de bar și restaurant.
Prețurile au crescut cu aproximativ 24 la sută în ultimii cinci ani, potrivit datelor unei organizații italiene pentru protecția consumatorilor, citate de „The Times”. În luna august, un set format dintr-o umbrelă și două șezlonguri poate costa până la 86 de euro pe zi la Cala San Giovanni, în Polignano a Mare, și 65 de euro la Lido Pizzo, în apropiere de Lecce, notează publicația.
Pe lângă plata locului, unele cluburi încearcă să le interzică vizitatorilor să vină cu mâncare și băuturi de acasă, motivând că alimentele aduse de acasă pot produce probleme de igienă, curățenie și colectare a deșeurilor.
Potrivit presei italiene, turiștii ajung uneori să ascundă mâncarea în genți sau să mănânce în apropierea apei pentru a evita personalul cluburilor. Astfel de măsuri stârnesc controverse, unii oficiali criticând prețurile practicate și pe cei care susțin că sandvișurile aduse de acasă ar afecta imaginea turismului local.
„Nimeni nu vă poate împiedica să mâncați pe plajă alimentele pe care le-ați adus de acasă. Costul umbrelelor și al șezlongurilor este deja exorbitant. Pare doar un mod elegant de a spune: ori mâncați aici, ori mergeți în altă parte. Marea este un bun comun, nu poate deveni un lux”, a declarat Antonio Decaro, președintele regiunii Puglia, citat de The Times.
Operatorii de turism afirmă că nu este vorba de simple sanndvișuri, ci despre mese cu mai multe feluri de mâncare, fructe, deserturi și băuturi. La rândul lor, unii turiști se plâng că, după plata umbrelelor și a șezlongurilor, nu își mai permit să cheltuiască zilnic încă 40–50 de euro la restaurante.
Și în Franța, accesul în calanca Sugiton și în zona învecinată Pierres Tombées, din Parcul Național Calanques, lângă Marsilia, se face numai cu rezervare în perioadele aglomerate ale verii. Autoritățile permit aproximativ 400 de vizitatori pe zi, iar turiștii trebuie să prezinte la intrare codul primit după înscriere.
Șezlongurile aduc costuri suplimentare pe plaje
În Spania sunt unele destinații maritime unde turiștii trebuie să își rezerve accesul. Insulele Cíes, aflate în largul regiunii Galicia și cunoscute pentru plaja Rodas, primesc cel mult 1.800 de vizitatori pe zi în sezonul de vârf și numai 450 în restul anului. Rezervarea accesului este gratuită, însă călătoria dus-întors cu feribotul costa aproximativ 25 de euro, potrivit unui articol publicat de „The Guardian”. Administratorii parcului au explicat că restricțiile sunt necesare atât pentru protejarea zonei, cât și pentru ca vizitatorii să se poată bucura de ea fără aglomerația din trecut.
În stațiunile spaniole obișnuite, accesul pe nisip rămâne însă gratuit, dar turiștii pot plăti tot mai mult pentru serviciile de plajă. În Grecia, plajele sunt publice, însă operatorii privați câștigă din închirierea umbrelelor și șezlongurilor sau din consumația impusă la barurile de pe litoral.
În Croația, intrarea pe majoritatea plajelor publice este gratuită, însă zonele cele mai căutate sunt împărțite între spațiile libere și sectoarele ocupate de cluburi. În Portugalia, accesul la plaje este de asemenea public, însă hotelurile și cluburile de pe litoral obțin venituri din rezervarea de șezlonguri, paturi, prosoape, băuturi și pachete de o zi.
În România nu există plaje publice cu rezervare obligatorie și taxă de intrare, dar turiștii pot plătit taxe pentru șezlonguri, umbrele și servicii de beach-bar.
