Creșterea salariului minim de la 1 iulie generează efecte economice controversate, cu opinii divergente în rândul economiștilor, consultanților și mediului de afaceri. În timp ce Guvernul spune că protejează veniturile mici, experții consultați de „Adevărul” avertizează asupra efectelor negative majore pe care măsura le va produce, cu efecte în lanț care includ presiune pe costuri, ajustări ale pieței muncii și posibila extindere a muncii la negru.
Creșterea salariului minim sporește riscul de muncă la negru. Foto arhivă
Profesorul de economie Radu Nechita a declarat pentru „Adevărul” că efectele nu pot fi tratate uniform, deoarece piața muncii reacționează diferit în funcție de mai mulți factori structurali.
„Impactul creșterii salariului minim este diferit în funcție de regiune, sector economic, mărimea firmelor, nivel de calificare și productivitate al salariaților etc. În regiunile sărace, activitatea economică va fi redusă (unii salariați vor fi concediați) sau va trece la negru, cei mai puțin calificați, experimentați, flexibili vor avea dificultăți să-și păstreze locul de muncă sau să-și găsească unul, iar cei care-l vor păstra, vor avea de îndeplinit cerințe mai stricte. Firmele mari vor fi afectate, vor face eforturi de adaptare și reorganizare, dar impactul cel mai neplăcut va fi asupra firmelor mici și mijlocii, din domeniul serviciilor livrate local, pe o piață cu clienți cu venituri reduse”, a spus el, explicând modul în care este calculat costul total al angajării și de ce acesta devine relevant în analiza pieței.
„Un salariu minim de 4.325 lei înseamnă că valoarea muncii salariatului trebuie să fie de cel puțin 4.418 lei, deoarece acesta este costul total pentru angajator. Aceasta este de fapt valoarea remunerației factorului muncă, adică salariul complet.
Dacă valoarea muncii salariatului este mai mică de 4418 lei, ar însemna că angajatorul „cumpără” un serviciu la un preț mai mare decât „face”. Acest lucru nu se poate întâmpla prea mult timp pe o piață concurențială, nici măcar statul nu te poate forța să cumperi de pe piață ceva mai scump decât îți convine”, a adăugat economistul.
Ce variante are angajatorul: productivitate, investiții sau ajustare
Profesorul de economie a descris mai multe mecanisme de adaptare ale firmelor în fața creșterii costurilor salariale.
„Deoarece angajarea și concedierea sunt costisitoare, angajatorul va încerca să-i mărească productivitatea angajatului reducând timpii morți, de exemplu, îl cheamă să lucreze la restaurant strict la orele de vârf, stabilind norme sporite, noi sarcini etc., ceea ce nu ameliorează situația angajaților”, a declarat Nechita pentru „Adevărul”.
Potrivit acestuia, productivitatea ar putea fi sporită, eventual, prin investiții suplimentare, dar „acel capital suplimentar necesită de regulă și un capital uman sporit, adică salariați mai calificați”. „Deci locul de muncă respectiv poate fi păstrat, dar este posibil ca el să fie ocupat de altcineva. Soluția creșterii productivității este cea ideală, dar dacă ea ar fi fost posibilă, rentabilă, ea ar fi fost deja aplicată de angajator”, a sugerat economistul.
Dacă aceste soluții nu funcționează, ajustarea devine inevitabilă.
În opinia sa, „dacă productivitatea nu poate fi sporită la nivelul salariului complet, atunci angajatorul va renunța la angajat (ceea ce înseamnă restrângerea activității sau chiar închiderea firmei) sau îl va înlocui cu capital”.
„De exemplu, comanda nu mai este preluată de un angajat ci este tastată de client de pe ecran. Substituirea muncii prin capital necesită investiții care pot fi făcute de firme mari (nu IMM-uri), care operează pe piețe mari (restaurant la oraș, la sat) și cu clienți cu venituri ridicate”, a spus Nechita.
Radu Nechita: Există riscul extinderii muncii la negru
Una dintre cele mai sensibile consecințe posibile, în opinia profesorului, este migrarea către economia informală.
„Mai există și varianta angajării la negru, ceea ce vulnerabilizează tocmai angajații pe care creșterea salariului minim ar fi trebuit să-i ajute”, a punctat profesorul de economie, adăugând însă că, în cazul în care salariul minim este peste nivelul care ar fi pe piață, pe același loc de muncă vor concura mai mulți doritori. „Angajatorul va putea să introducă (explicit sau implicit) condiții suplimentare. În orice caz, le va fi mai greu angajaților cu mai puțină experiență, cu calificări mai reduse (tineri), mai puțin flexibili”, a afirmat Nechita.
Profesorul formulează și o critică mai generală asupra mecanismului politic al salariului minim.
„Creșterea salariului minim prin intervenția statului este una din măsurile preferate de politicieni pentru că astfel arată cât de mult le pasă de cei care câștigă puțin, pot face pe generoșii, dar cu banii altora”, a spus el, admițând căefectele nu sunt exclusiv negative.
„Intențiile acestei măsuri sunt de cele mai multe ori bune, ea îi poate ajuta pe cei care-și vor păstra locul de muncă, dar consecințele ei pe termen mai îndepărtat sunt negative asupra unora dintre cei care se așteptau să fie printre beneficiari”, a afirmat Nechita pentru „Adevărul”.
Adrian Negrescu: Se pună multă presiune asupra firmelor mici
La rândul său, analistul Adrian Negrescu a descris impactul ca fiind puternic mai ales asupra microîntreprinderilor.
„Creşterea
salariului minim este ca o ştire la Radio Erevan. În mod real,
salariul minim continuă să scadă, nu să crească. De la 1 iulie,
cei 125 de lei pe care îi primesc în plus românii se topesc
practic în inflaţia de 11%. În termeni reali, în ultimul an,
angajaţii plătiţi cu salariul minim au pierdut aproape 400 lei din
puterea de cumpărare pe fondul scumpirilor generalizate.
Creşterea
salariului minim este ca o lovitură sub centură pentru multe dintre
firmele româneşti, mai ales pentru microîntreprinderi, pentru
companiile care în acest moment se confruntă cu o scădere
generalizată a vânzărilor şi cu un blocaj financiar înfiorător”, a declarat Negrescu pentru „Adevărul”.
El explică și efectul costurilor suplimentare.
„Cum
încasările lor şi aşa sunt în scădere, cei peste 280 de lei în
plus pe care trebuie să îi plătească lunar pentru fiecare angajat
cu salariul minim înseamnă un cost pe care mulţi nu au din ce să
îl suporte şi, probabil, vor recurge la plata la negru. Asta dacă
nu vor da afară oameni sau vor creşte preţurile, dacă îşi
permit. O decizie care s-ar putea să acţioneze ca o lovitură de
bumerang pentru că majorarea preţurilor i-ar putea face
necompetitivi în faţa concurenţei, altfel spus să îi trimită
către faliment.
Indiferent ce soluţie vor alege, firmele mici
vor fi puternic afectate de această măsură decisă din pix, fără
niciun studiu de impact”, punctează analistul.
O perspectivă mai echilibrată asupra efectelor
Consultantul de business Sorin Spiridon a declarat la rândul său pentru „Adevărul” că măsura trebuie privită și din perspectiva veniturilor angajaților.
„Creșterea salariului minim era, în opinia mea, o măsură necesară. România rămâne printre țările cu cele mai reduse salarii din Uniunea Europeană, iar în ultimii ani inflația, în special la produsele de bază și utilități, a redus semnificativ puterea de cumpărare a populației”, a afirmat el.
El atrage atenția că impactul real este mai amplu decât pare la prima vedere.
„Trebuie însă să privim impactul acestei măsuri dintr-o perspectivă mai largă. Efectele nu se limitează la angajații remunerați cu salariul minim. În practică, majorarea va influența și salariile celor aflați imediat deasupra acestui nivel”, a adăugat Spiridon.
În plus, el explică efectul fiscal.
„În
același timp, reducerea facilității fiscale de la 300 la 200 de
lei diminuează o parte din beneficiul pe care angajații îl vor
resimți în salariul net. Cu alte cuvinte, costul suportat de
angajatori crește, însă câștigul net al angajaților este mai
mic decât ar fi fost dacă facilitatea fiscală ar fi fost păstrată
integral. Chiar și după această majorare, este puțin
probabil ca presiunea salarială să dispară. Inflația acumulată
în ultimii ani, în special la bunurile esențiale, a fost suficient
de ridicată încât mulți angajați vor continua să resimtă o
scădere a puterii de cumpărare. Pentru numeroase companii, discuția
despre salarii nu se încheie odată cu această majorare.
Nu
cred însă că soluția este să privim salariul minim exclusiv ca
pe o problemă de cost. Pentru companiile mature, aceasta ar trebui
să fie și o oportunitate de reflecție. În mod normal, salariul
minim ar trebui să reprezinte un salariu de intrare în companie sau
să fie specific unor poziții cu valoare adăugată redusă”, a declarat el pentru „Adevărul”.
Potrivit acestuia, dacă o
organizație are un număr foarte mare de angajați remunerați la
acest nivel sau dacă o majorare moderată a salariului minim îi
pune în pericol viabilitatea, este un semnal că modelul de
business, nivelul productivității sau modul de organizare trebuie
analizate cu atenție.
„Există însă și o categorie care trebuie privită diferit: start-up-urile și companiile aflate în primii doi ani de activitate. Aceste firme sunt, prin natura lor, mult mai fragile. Ele investesc în dezvoltare, își validează modelul de business și funcționează adesea cu resurse financiare limitate. Pentru astfel de organizații, o creștere rapidă a costurilor poate avea un impact disproporționat. Din acest motiv, cred că politicile publice ar trebui să facă o distincție mai clară între companiile mature și cele aflate în faza de început, care au nevoie de mai multă predictibilitate și de măsuri de sprijin adaptate etapei în care se află. În ceea ce privește concedierile și inflația, nu mă aștept la efecte uniforme. Unele companii vor transfera o parte din costuri în prețuri, altele vor absorbi impactul prin reducerea marjelor, iar cele mai performante vor încerca să crească productivitatea și să își optimizeze activitatea”, a spus consultantul de business.
