Generalul Dorin Toma explică detaliile noului acord dintre România, Bulgaria și Turcia. Românul care a condus o divizie multinațională NATO explică de ce extinderea misiunii de deminare către protecția platformelor din Marea Neagră ascunde provocări tehnice uriașe.
Operațiunile de deminare sunt esențiale pe litoralul Mării Negre. FOTO: Forțele Navale Române
România, Bulgaria și Turcia au
convenit, cu prilejul summitului NATO de la Ankara, să extindă
grupul de intervenție navală constituit anterior pentru
dezamorsarea minelor plutitoare din Marea Neagră. Ministerul
Apărării Naționale susține că această forță operativă va avea
și misiuni de protecție a infrastructurii critice.
Generalul (r) Dorin Toma, fost
comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO
(2022-2025), explică, pentru „Adevărul”, care sunt noutățile
și de ce acest proiect este un pas înainte pentru România, dar și
care sunt limitele sale.
„Acest grup de task force, grup de
intervenție navală în Marea Neagră, a fost inițiat în 2024.
Asta după ce au fost în anii trecuți acele incidente cu mine
marine în derivă, care apăreau în zona țărmului, în apele
teritoriale, vorbim acum de România în special, dar și Bulgaria.
În 2024 s-a luat această inițiativă, cele trei țări NATO
riverane, să constituie un astfel de task group, o astfel de grupare
navală cu misiunea principală de deminare, iar fiecare națiune
contribuie cu câte o navă specializată în deminare. Comanda
acestui task group, acestei grupări navale, rotațional se asigură
de fiecare țară. Cred că prima țară care a asigurat comanda a
fost România, acum este în Turcia, din câte știu, și urmează
Bulgaria să asigure. Important este că s-a extins mandatul,
misiunea acestei grupări navale de la acțiuni strict de deminare,
inclusiv la protecție a infrastructurii submarine, cabluri
submarine, conducte. Este important mai ales în perspectiva
dezvoltării infrastructurii energetice”, explică generalul Toma.
Extinderea mandatului militar
Nu este
foarte clar dacă și în ce măsură această forță operativă va proteja de acum și
infrastructura celor trei state din largul Mării Negre, inclusiv
platforma Neptune Deep. Anterior, însuși șeful Marelui Stat Major
al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad, afirmase că Neptun Deep nu intră sub incidența NATO.
„Platforma Neptun Deep din Marea
Neagră și, bineînțeles, acea platformă este legată de țărm,
combustibilul, gazele naturale sunt transportate printr-o rețea de
conducte. Nu știm exact dacă misiunea cuprinde și asigurarea securității infrastructurii energetice,
adică platformelor maritime, de exemplu, sau numai infrastructurii
subacvatice. Adică această colaborare, cooperare între cele trei
țări NATO riverane se extinde de la o misiune strict de deminare la
o securizare a apelor teritoriale, zonei economice exclusive, a
infrastructurii subacvatice și, să sperăm, și infrastructura
economică din zona economică exclusivă”, mai spune generalul
Toma.
Generalul Toma subliniază importanța proiectului comun cu Turcia și Bulgaria. FOTO: Arhivă
Chiar dacă parteneriatul s-ar limita
exclusiv la deminare, există premise ca în cel mai scurt timp,
această forță navală comună să poată acționa nu doar pentru
deminare, ci și pentru asigurarea libertății de navigație și
protecția infrastructurii subacvatice critice, cabluri, conducte
submarine. De asemenea, este de așteptat ca aceasta să asigure și
securitatea infrastructurii economice, în special a platformelor de
extracție a gazelor naturale, așa cum e cazul Neptun Deep.
Modelul Mării Baltice aplicat în Marea Neagră
„România e clar că este
interesată în dezvoltarea unui astfel de parteneriat, dar nu este
neapărat o misiune NATO, este o misiune a celor trei țări NATO în
comun, cum sunt astfel de inițiative și în Marea Baltică, țările
riverane împreună au pus capabilități la dispoziție pentru a
executa o misiune în comun, similar tot pentru protecția,
securizarea infrastructurii subacvatice, cabluri de date, conducte și
infrastructură energetică. Deci se încearcă să copieze modelul
din Marea Baltică, ceea ce nu este rău în esență”, adaugă
generalul.
Dacă pe hârtie lucrurile arată
foarte bine, rămâne de văzut cum vor reuși cele trei state să
implementeze parteneriatul propriu-zis.
„Problema este de implementare.
Întotdeauna principala problemă este de la vorbe să trecem la
fapte, să implementeze cât mai rapid, pentru că lucrurile în zona
economică exclusivă avansează rapid, din câte înțeleg eu, cel
puțin în ceea ce privește România. Deci e problema militarilor
acum, de la decizia politică, să implementeze. Vă dați seama,
pentru a executa o astfel de misiune rotațional, fiecare pentru a
acoperi tot acest spațiu maritim al celor trei țări NATO, trebuie
făcută o planificare în comun, alocarea anumitor capabilități în
comun, trebuie prezență permanentă 24 de ore, șapte zile, și nu
e vorba numai de prezență fizică, e vorba și de supraveghere a
zonei respective, pentru a detecta eventuale amenințări. Când
vorbim de cabluri submarine, infrastructură submarină, aici trebuie
să ai mijloace specializate pentru a face lucrul ăsta”, punctează
el.
Testul suprem: De la hârtie la fapte
Și în acest caz, cele trei state se
pot inspira din proiectul polonez de la Marea Baltică.
„Dacă ne uităm, Polonia și-a
construit o flotă de drone subacvatice, a cumpărat astfel de
echipamente, urmează să dezvolte propriile drone subacvatice, deja
cred că sunt în testare, că nu supraveghezi zona subacvatică din
avion. Deci trebuie să ai mijloace specializate, în special drone
subacvatice, sau și nave de suprafață care au sonare performante
pentru a identifica eventuale amenințări la această infrastructură
subacvatică. Deci nu e așa simplă problema. S-a semnat o hârtie,
s-a semnat un acord de extindere a misiunii, dar trebuie să ai și
echipamentele, capabilitățile necesare, trebuie să faci o
planificare în comun, trebuie să aloci acele capabilități
împreună, să le pui împreună la dispoziție și să le aloci
pentru executarea unei misiuni permanente, pentru supravegherea,
monitorizarea acestui spațiu maritim”, conchide generalul Dorin
Toma.
