Politologul
Alexandru Balaș explică de ce lecția primită de aliații
americanilor din Golf arată că România nu mai poate trăi cu
iluzia că SUA o va salva automat. În paralel cu SUA, Bucureștiul
ar trebuie să aibă relații bune cu UE și Turcia.
Donald Trump și Nicușor Dan au discutat la summitul NATO din 2025. FOTO: Presidency
Summitul
NATO de la Ankara, care începe marți, aduce o doză de anxietate în
capitalele europene. Președintele Statelor Unite, Donald Trump
rămâne rămâne la fel de imprevizibil, iar de curând a avut din
nou o răbufnire la adresa europenilor, înaintea întâlnirii din
capitala Turciei.
„Este
ridicol pentru SUA să continue pe o cale unilaterală, când relaţia
nu este reciprocă. Nu au fost acolo pentru noi!!!”, a „înțepat”
din nou Trump
pe reţeaua Truth Social.
Tot
cu această ocazie, el i-a criticat pe europeni pentru că refuză să
cheltuiască bani pentru NATO, Astfel, mesajul său a fost chiar
însoțit de un grafic care arată că Statele Unite singure
cheltuiesc mai mulți bani decât toți aliații la un loc pentru a
face funcțional NATO. Astfel, conform datelor oficiale, americanii
au alocat pentru
apărare 999 miliarde de dolari. Europenii
sunt într-adevăr mult mai „zgârciți”. Ei au investit pentru
propria apărare sume modice în comparație cu Statele Unite. Marea
Britanie (90 miliarde de dolari), Franța (66,5 miliarde, Italia
(48,8)
și Polonia (44,3)
ar aștepta în continuare ca americanii să ducă tot greul, este
reproșul lui Trump.
Urmează marea împăcare sau marea ceartă?
Acum,
marea miză ar fi o împăcare între Trump și liderii europeni.
Până acum, președintele american și omologii săi europeni au
părut mai degrabă deciși să se saboteze reciproc, dar acum există
semnale că s-ar pregăti o mare împăcare în culise, înaintea
summitului NATO de la Ankara. Garanții, însă, nu există.
Dacă
Donald Trump și-a arătat în săptămânile anterioare frustrarea
că nu a fost sprijinit de europeni în demersurile sale din Iran,
există percepția că liderul de la Casa Albă ar fi supărat doar
pe țări ca Spania, Italia, Franța și Germania, care i s-au arătat
ostile. Politologul Alexandru Balaș, profesor la Universitatea SUNY Cortland din New York, temperează scenariile de panică, dar trage un semnal de alarmă major pentru flancul estic.
În opinia sa, Statele Unite nu se vor retrage din NATO. Cu toate
acestea, țări ca România pot cădea într-o capcană
dacă vor decide să mizeze orbește pe o singură carte, fie pe cea
americană, fie exclusiv pe cea europeană.
România
a încercat în mod constant să pozeze în cel mai loial aliat al
americanilor în regiune, sperând că această fidelitate va garanta
o protecție automată. Alexandru Balaș avertizează însă că
întreaga filozofie a actualei administrații americane s-a mutat
spre o logică strict comercială, de tip business, unde vechile
garanții nu mai valorează nimic.
„Pentru
această administrație americană totul este tranzacțional,
punctual: pe anumite domenii vom colabora, pe anumite domenii vom fi
în competiție. Arabia Saudită sau alte țări din Golf vor
continua să fie aliații SUA, dar nu vor mai avea aceeași încredere
în americani, după tot ce s-a întâmplat în timpul războiului cu
Iranul. La fel stau lucrurile și în relația între Statele Unite
și Europa, după acele amenințări legate de NATO sau după cele
legate de Groenlanda. Deci totul va fi tranzacțional și nu vom mai
avea acea încredere în alianțe cum am avut înainte în perioada
Războiului Rece. Pentru țări ca România nu e ideea cea mai bună
să joace totul pe o singură carte, pentru că Statele Unite au spus
destul de clar că nu prea au încredere în NATO și au sugerat că acel
Articol 5 nu înseamnă mare lucru, cel puțin pentru această
administrație”, susține profesorul Balaș.
Mai
mult, profesorul explică faptul că o eventuală prăbușire a
Alianței nu are nevoie de o retragere oficială. Este suficient ca
Washingtonul să ignore o criză pe flancul estic:
„Nu
poate să retragă oficial Statele Unite din NATO pentru că există
o lege trecută de Congres care spune că ai nevoie de aprobarea
Senatului, două treimi din Senat pentru a te putea retrage din NATO.
Se cheamă National Defense Authorization Act, deci Pactul de
Autorizare a Apărării Naționale, practic. Asta înseamnă că
pentru Trump ar fi aproape imposibil să retragă SUA din NATO, dacă
ar vrea”, mai spune expertul.
În
schimb, administrația Trump poate, dacă vrea neapărat, să
submineze NATO din interior. Alexandru Balaș explică și cum ar
putea face asta.
„Să
zicem că Rusia ar ataca o țară membră NATO – să zicem Estonia,
că tot mai zboară drone rusești prin Estonia sau Letonia unde ai
20% din populație etnic ruși. Iar Statele Unitear putea pur și
simplu să nu le vină în ajutor. Or chiar să spună că Articolul
5 nu se aplică. Și atunci, practic, acesta este sfârșitul
alianței NATO. Nici nu trebuie să mai retragă Statele Unite din
NATO”, mai arată el.
Cum depinde România de Turcia în Marea Neagră
Acest
lucru nu înseamnă că americanii au aceste lucruri în plan sau că
Rusia ar urma să atace un stat NATO. Totuși, există aceste
variante. În ce privește România, Alexandru Balaș crede că
Bucureștiul trebuie să cultive relația cu Statele Unite ale
Americii, dar în parlalel să facă același lucru și cu Uniunea
Europeană. Și nu numai. Dacă umbrela americană devine incertă,
România are nevoie urgentă de piloni regionali. Iar cel mai
important jucător în ecuația supraviețuirii noastre la Marea
Neagră este chiar gazda summitului: Turcia lui Recep Tayyip Erdogan.
Alexandru
Balaș demontează miturile istorice și arată că, din punct de
vedere militar, Ankara este un aliat vital pentru securitatea
teritoriului românesc, în ciuda relației duplicitare pe care
Erdogan o întreține cu Vladimir Putin:
„Ar
trebui să lucrăm cu Turcia mult pe partea economică. Există
percepția că turcii sunt „dușmanii” din manualele de istorie,
dar sunt aliați puternici. Militar, între Iran și România este
Turcia. Dacă cineva ar vrea să atace baza de la Mihail
Kogălniceanu, avem nevoie de turci să doboare rachetele. Turcia are
o armată enormă și experiență reală în Siria. Relația
Turcia-Rusia e complicată. Rușii au invadat Imperiul Otoman de
peste 12 ori, deci există multă „râcă”. Erdogan joacă la mai
multe capete. România, în schimb, ar putea fi un avocat pentru Turcia la
Bruxelles. E drept, nu mă aștept ca Turcia să intre în UE prea curând,
acel moment s-a pierdut acum 20 de ani, dar putem colabora militar și
economic. Ei ne asigură spatele în Marea Neagră, noi îi susținem
diplomatic”, explică Alexandru Balaș.
Concluzie: Trezirea la realitate
Summitul
de la Ankara reprezintă momentul adevărului pentru România.
Capcana cea mai mare în care pot cădea decidenții de la București
este pasivitatea și menținerea iluziei că exclusiv Statele Unite
ale Americii vor rezolva automat orice criză și că aliații pot
miza oricând și în orice context pe Washington.
S-a dovedit, însă,
că aliații Statelor Unite din Golf au fost expuși loviturilor
Iranului, iar americanii nu au fost capabili să-i apere. Cu o
Americă tot mai detașată și orientată spre relații pur
tranzacționale, România este obligată să își upgradeze rapid
armata, să își securizeze fabricile în fața războiului hibrid
și să își construiască alianțe regionale solide direct cu
partenerii europeni și cu Turcia, crede Alexandru Balaș. Evident, asta nu înseamnă că România trebuie să renunțe la alianța cu Statele Unite sau să se îndepărteze pur și simplu de Washington. Soluția lui Alexandru Balaș este simplă. România trebuie, în opinia sa, să cultive relații la fel de bine cu SUA, europenii și cu Turcia, dar în paralel trebuie să își fortifice propriile forțe armate.
