Și tații din România ar putea avea dreptul, în curând, să intre în sala de nașteri și să asiste la venirea pe lume a bebelușului. Specialiștii atrag în schimb atenția că pe de o parte este nevoie de pregătirea spitalelor, iar pe de alta – de o consiliere a cuplului și de o pregătire a partenerului care vrea să asiste.
Tații ar putea asista la nașterea copiilor și în România FOTO: Pixabay/cynthia_groth
Un proiect legislativ care a trecut de Senat și se află în procedură la Camera Deputaților urmărește ca femeia să aibă dreptul de a fi însoțită, la cerere, de o persoană aleasă de ea în timpul travaliului și nașterii, cu excepția situațiilor în care există motive medicale sau epidemiologice care împiedică acest lucru.
Beneficii, spun specialiștii, ar putea fi atât pentru viitoarea mamă, cât și pentru partenerul ei, dacă persoana aleasă de viitoarea mamă este partenerul. Prezența unei persoane de încredere îi oferă femeii sprijin emoțional într-unul dintre cele mai solicitante momente din viață, în plus s-a constatat că sprijinul în travaliu este asociat cu mai puține cezariene, mai puține analgezice administrate, travaliu mai scurt și satisfacție mai mare în timpul nașterii. Mai mult, poate întări relația tată-copil, favorizând atașamentul timpuriu.
În multe țări europene, dreptul de a avea un însoțitor este considerat parte a unei nașteri centrate pe pacientă, fiind practică obișnuită.
În ce măsură România se poate alinia rapid depinde însă de mai mulți factori.
Am stat de vorbă pe această temă cu dr. Georgiana Gruia – medic specialist obstetrică-ginecologie și cu psih. Andreea Dobra pentru a înțelege pe de o parte care sunt beneficiile participării tatălui la acest moment atât de special, iar pe de alta potențialele implicații nedorite.
Structura spitalelor, cel puțin a spitalelor de stat, este în acest moment o problemă, atrage atenția medicul Georgiana Gruia asupra unui prim aspect.
„În momentul în care permiți pătrunderea unui aparținător, unei persoane externe, în spital, oriunde, și mai ales în zona de sală de nașteri, ar trebui să ai o zonă tampon pentru echipare. Eu înțeleg proiectul de lege, dar acesta trebuie și aplicat la fața locului”, a precizat medicul, atrăgând atenția că asigurarea circuitelor astfel încât să nu se pună în pericol siguranța sanitară poate fi o provocare.
Pe de altă parte, „momentul nașterii nu este, așa, ca în filme. Nu e – hai, împinge de două ori și gata, iese”, adaugă medicul. Momentul trebuie atent gestionat, pentru că poate fi prea mult pentru partener. Potrivit experienței din sala de nașteri, femeile devin foarte necooperante în momentul expulziei, iar cu cineva lângă ar putea fi mai bine, dar ar putea fi și mai rău, mai spune medicul.
Dr. Gruia admite că în alte țări sistemul funcționează, în schimb atrage atenția că ce se întâmplă acolo diferit este pe de o parte educația, iar pe de alta organizarea sistemului.
„Sincer, eu consider că nu suntem atât de educați să ne europenizăm atât. Nu este o idee greșită, dar asta impune să vii din spate cu un bagaj, cu o cultură, cu o educație, cu multe. (…) Ar trebui să facem tot ceea ce se întâmplă și în Europa. Să fie o moașă care păstrează mereu contactul cu gravida și o consiliază, atât pe ea, cât și pe partener, să ținem cursuri de puericultură care se fac în afară și la noi mai puțin. Asta pregătește tot ce înseamnă parcursul sarcinii, tot ce înseamnă nașterea, tot ce înseamnă perioada de lehuzie și îngrijirea nou-născutului ulterior. Cumva, trebuie toate lucrurile acestea educate de pe timpul sarcinii, pentru că într-o discuție fix la momentul nașterii e dificil să înțeleagă cineva ce urmează să se întâmple, dar dacă volumul de informație este expus corect și de persoane abilitate pentru asta, da. Dar de pe parcursul sarcinii. (…) Altfel, este o europenizare forțată, fără a urma toți pașii”, indică medicul.
Pentru a implementa un astfel de sistem este nevoie de o educație a cuplului pe tot parcursul sarcinii, subliniază medicul Georgiana Gruia.
La spitalul în care lucrează, Spitalul Județean de Urgență Slatina, s-au realizat punctual acțiuni, de tipul „Școala mamei”, la care au fost invitați și viitorii tați, însă acestea ar trebui permanentizate dacă se are în vedere o astfel de măsură, este de părere dr. Gruia.
„Am explicat ce presupune perioada de sarcină, cum este împărțită sarcina, despre simptome, cum crește bebelușul, ce presupune nașterea și nou-născutul, îngrijirea nou-născutului, îngrijirea femeii pe partea de post-partum. (…) Noi am mai făcut partea aceasta, dar ar trebui cumva efectuate toate lucrurile acestea într-un mod sistematic, pentru că toate aceste cursuri care s-au făcut au fost complet gratuite, pentru ambii parteneri, ba chiar partenerul a primit acel certificat de puericultură, și am făcut-o în sprijin cu parteneri care ne-au ajutat, mămicile au primit și cadouri cu produse care să le fie de folos în următoarea perioadă”, a mai precizat medicul.
Un partener care se trezește pus în fața unui tablou cu foarte mult sânge, fără a fi pregătit în prealabil, ar putea avea un șoc. „Până la implementare, din punctul meu de vedere, cred că trebuie să educăm populația. Dacă facem un sistem prin care educăm populația în sensul acesta, nu văd o reală problemă în asistența la naștere, dar acesta este pilonul principal de unde trebuie să pornim”, a insistat medicul.
În multe țări la care ne uităm cu jind circuitul presupune ca viitoarea mămică să țină o foarte strânsă legătură cu moașa. Pentru întâlnirea cu medicul se stabilesc vizite la date fixe, certe, pentru ecografii, pentru evaluări, însă moașa are un rol extrem de important, a mai explicat medicul Georgiana Gruia.
Impactul asupra vieții de cuplu, de luat în calculat
Dacă toate barierele amintite mai sus vor fi trecute și partenerii viitoarelor mame vor putea să asiste la nașterea copilului, rămân încă de luat în calcul implicații de alt tip. O naștere naturală ar putea fi cu mult mai de impact pentru partener decât o cezariană, este de părere dr. Gruia, pentru că în timpul intervenției chirurgicale pacienta este acoperită de câmpuri și partenerii văd o mică tăietură, care se repară, în schimb nașterea naturală este un proces de impact. „Pe românește, să vezi cum iese prin vagin un cap de copil nu este o imagine obișnuită”, precizează medicul. O astfel de experiență ar putea afecta ulterior chiar viața de cuplu.
Veste bună pentru gravide. În ce condiţii pot fi însoţite la naştere de o persoană desemnată
Chiar dacă astăzi în puține maternități se permite prezența tatălui în sala de nașteri, imediat după momentul nașterii taților care își doresc li se permite să intre să-și vadă partenera și copilul. „Imediat după procesul nașterii se face curățenie, nu vede atâta sânge peste tot. O naștere este de impact, poate necesită anumite intervenții, inclusiv această epiziotomie profilactică, și ca să vezi pe viu, chiar dacă îi faci anestezie, cum se taie, e totuși o imagine. Lumea care nu este de specialitate percepe diferit”, a mai punctat medicul.
Transpunerea în practică a unei asemenea măsuri ar putea fi o provocare pentru toată lumea, a mai spus medicul Georgiana Gruia. În plus, în sistemul de stat lucrurile ar putea sta cu totul diferit comparativ cu spitalele private unde nașterile sunt de obicei programate și pregătite, iar personalul medical nu este pus în situația de face, în același timp, față și urgențelor. „Unii văd lucruri poate din sistemul privat sau pur și simplu, pe românește, din filme. Adică niște cadre dintr-un film în care mergem la spital
„Poate să fie un suport psihologic pentru mamă”
Psihologul Andreea Dobra a explicat pentru „Adevărul” că prezența partenerului poate fi de ajutor în momentul nașterii, însă, ca și medicul, a subliniat că trebuie precedată de o pregătire solidă a acestui moment.
„Nașterea este oricum un eveniment imprevizibil și lipsa informațiilor poate să genereze și anxietate și teamă și sentimentele de neputință. Așa că o pregătire psihologică cred că îl ajută pe tată să înțeleagă care sunt etapele travaliului, care sunt intervențiile medicale care se fac în sala de operații. Rolul lui – pentru că și el trebuie să aibă un rol, nu doar de spectator, el poate să fie un suport psihologic pentru mamă, să-i reducă stresul, incertitudinea – rolul lui ar fi valoros. Eu m-aș bucura dacă s-ar întâmpla lucrurile acestea, mai ales că mama are nevoie de o susținere emoțională puternică în acele momente, iar un partener calm, empatic și implicat poate să contribuie la scăderea stresului ei”, a punctat psihologul Andreea Dobra. Dacă, în schimb, tatăl leșină în sala de operații odată cu vederea sângelui, atunci ar fi dublu stres, și pentru cadrele medicale, și pentru mama care naște.
Psihologul confirmă că prezența tatălui în sala de nașteri poate să conducă la o implicare mai mare a acestuia, la atașamentul timpuriu față de copil, „pentru că vede ce presupune nașterea, își asumă rolul de tată încă din primele momente de viață ale copilului”.
În schimb, „nu toată lumea e pregătită să facă față și nici nu trebuie să asiste dacă nu-și dorește”, crede psihologul. Un psiholog ar putea să-și dea seama, în urma unor ședințe de pregătire, dacă partenerul poate să facă față momentului. Eventual, viitorul tată ar fi recomandat să vadă și materiale video cu ceea ce presupune nașterea. Dacă simte că nu este pregătit pentru o asemenea experiență nu înseamnă că nu vrea, explică Andreea Dobra. „El poate să spună că vrea să fie consiliat psihologic, ca o măsură de educație, de exemplu, similară cursurilor prenatale, și în felul acesta să-și regleze anxietatea, să comunice eficient cu medicii, cu partenera lui”, a precizat psihologul.
Obiceiuri la naștere, în Maramureș. Scalda ritualică și recunoașterea copilului de către tată
Participarea la naștere ar putea avea, pe de altă parte, și urmări nedorite în viața de cuplu, cu atât mai mult dacă partenerul nu este pregătit pentru o asemenea experiență. „Dacă nu e pregătit să vadă asemenea scene pe care le presupune nașterea, s-ar putea crea ulterior probleme în cuplu. (…) O femeie este pregătită să vadă lucrurile acestea, pe când un bărbat rămâne profund marcat ulterior și poate să ducă inclusiv la rupturi conjugale, adică să nu mai existe atracție deloc, o naștere să fie un impact atât de puternic încât să nu poată să treacă peste. Pe lângă faptul acesta, când mama naște, se secretă anumiți hormoni care o fac să uite momentul nașterii, pe când tatăl nu va uita, partenerul nu va uita momentele acelea”, mai atrage atenția psihologul.
Este nevoie ca ambii parteneri să știe ce implică procesul și, de asemenea, procesul să fie opțional. „O testare psihologică înainte ar trebui făcută, pentru că nu putem ști ce declanșează. Poate să fie un trigger, poate persoana să nici nu știe că suferă de vreo tulburare de personalitate și în momentele acelea să intervină peste cadrele medicale și să facă cine știe ce gest necugetat. Deci nu oricine ar trebui să participe. Nu faptul că ești partener și tată îți conferă dreptul de a participa acolo. Ar trebui și aici o selecție”, este de părere psihologul.
Pregătirea psihologică pentru un astfel de moment ar trebui să înceapă în luna a șaptea-a opta de sarcină, mai spune psihologul.
„Cred că în majoritatea cazurilor va aduce doar conștientizarea greutății procesului nașterii și o mai mare empatie față de mamă, să spunem, însă pentru consolidarea cuplului s-ar putea să nu fie o idee prea bună”, a mai adăugat psihologul.
Decizia privind participarea partenerului la nașterea copilului ar trebui să fie una care se ia după o analiză atentă. „Depinde de gradul de maturitate al fiecărui cuplu, de cât de implicați sunt amândoi, de cât de pregătiți au fost să devină părinți, pentru că pot fi cazuri în care doar partenera a vrut să devină mamă și tatăl n-a avut de ales, iar în acest caz el clar nu e pregătit să asiste la o naștere”, a mai arătat psihologul.
