Pepenii de Dăbuleni rămân vedetele verii, însă în spatele recoltei se ascund provocări tot mai mari. Schimbările climatice, costurile în creștere, lipsa apei și noile cerințe ale pieței îi obligă pe cultivatori să-și regândească strategiile. Cercetătorii avertizează că, în următorii ani, românii vor cumpăra pepeni mai mici, mai rezistenți și tot mai des fără semințe, în timp ce fermierii încearcă să țină pasul cu o agricultură aflată într-o transformare profundă.
Pepenii de Dăbuleni se vor adapta cerințelor pieței FOTO: FB/Stațiunea de Cercetare Dăbuleni
Zona Dăbuleni-Călărași, din sudul țării, este cunoscută în toată România pentru pepenii gustoși pe care cumpărătorii sunt dispuși să-i plătească scump la început de sezon și să-i cumpere constant de-a lungul întregii veri. Aici se cultivă aproximativ 1.500 – 2.000 hectare doar cu pepeni, producția fiind estimată la peste 100.000 tone. Și pentru că astăzi consumatorii nu mai așteaptă să mănânce fructe și legume în sezon, producătorii s-au adaptat și au devansat înființarea culturii, ajungând să concureze, de exemplu, cu Grecia, o țară mult mai însorită.
Soiuri timpurii, sisteme care protejează cultura, dar și cheltuieli crescute și uneori doar speranța că a meritat efortul. La această dată piețele sunt pline de pepeni gustoși produși în nisipurile de pe Valea Dunării, însă producătorii vor trage linie la final de sezon și vor spune cât de profitabil a fost anul. După care vor sta din nou pe gânduri, căutând soluția potrivită pentru anul viitor.
Este nevoie de o permanentă adaptare, spune inginerul agronom Ștefan Nanu, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni.
Despre provocările cărora producătorii sunt deja nevoiți să le facă față s-a vorbit și la ultimul simpozion organizat de instituție la sfârșitula cestei săptămâni.
Tehnologia care-i ajută să producă din ce în ce mai devreme, dar cu costuri în creștere
Una dintre provocări, spune cercetătorul Ștefan Nanu, este poluarea solului cu folie de polietilenă. Din provocare ar putea deveni problemă, una de mediu.
„Toată lumea știe că pepenii mai nou se cultivă pe un sol mulcit cu folie de polietilenă, de diferite culori. Folia aceasta este un lucru bun. A fost un pas înainte în cultivarea pepenilor, pentru că încălzește mai bine solul, ceea ce face ca pepenii să iasă mai repede; menține umiditatea în sol, având în vedere problemele cu care ne confruntăm pe linie de secetă și apă, și 3 – reduce îmburuienarea, adică nu mai cresc buruienile pe rândul de pepeni. Și asta face să nu mai fie nevoie de erbicidare”, explică inginerul agronom.
Faptul că se folosește folia de mulcire reducând nevoia producătorilor de a apela la erbicide este o veste bună pentru consumator, care nu riscă să cumpere un produs cu reziduuri de pesticide. Dar folia vine cu o mare altă problemă, un dezavantaj enorm: nu se degradează în timp.
„Oamenii de obicei nu o recuperează, pentru că e foarte greu de strâns din pământ, nu au nici utilajele necesare, și de obicei nu se mai recuperează. Rămâne pe sol, cu implicații grave asupra poluării solului, fertilității, structurii. Ca să nu mai vorbim că pe astfel de terenuri pe care a fost folie și nu s-a mai recuperat, este foarte greu să înființezi o cultură în anii următori, pentru că mașinile care înființează – semănători și alte mașini – se împiedică în acele folii care rămân acolo, în stratul de sol de la suprafață”, a precizat ing. Ștefan Nanu.
O soluție deja se întrevede, însă implică o creștere a costurilor pentru fermieri. Un producător a venit cu soluția folosirii unei folii biodegradabile, folie care se degradează în același an, însă prețul acesteia este peste cel al foliei „clasice”. De voie, de nevoie, cel mai probabil în următorii ani producătorii vor fi nevoiți să facă pasul, pentru a nu-și mai pune singuri bețe-n roate la pregătirea culturii următoare, pe de o parte, iar pe de alta, pentru a nu risca sancțiuni.
Apa cea de toate zilele, din ce în ce mai scump de adus la suprafață
O altă problemă a producătorilor din zonă începe să devină apa. „Sistemul de irigații pe care îl știe toată lumea, Sadova-Corabia, care permitea udarea unei suprafețe de vreo 80.000 de hectare, nu mai e funcțional de prin 2009. Și de atunci încoace, culturile de pepeni se irigă doar din puțuri forate în pământ, undeva la 15-20 de metri. Apa de acolo este luată cu motopompe. Dar de ce este o provocare? Pentru că în contextul acestor schimbări climatice a ultimilor ani, care au fost destul de secetoși și cu temperaturi ridicate, pânza de apă freatică a coborât mult și oamenii sunt în imposibilitatea de a mai folosi motopompele cu benzină pentru a aduce apa la suprafață. Aceste motopompe nu pot trage apă mai jos de vreo 8-10 metri. Și a trebuit să folosească generatoare, pompe electrice, adică se complică lucrurile și devine foarte scumpă această asigurare cu apă”, a punctat directorul Stațiunii de Cercetări Dăbuleni.
Pentru a-i ajuta pe fermieri, care sunt nu doar cultivatori de pepeni, pentru că oamenii au reușit ca din nisipuri să pună pe piață o gamă largă de produse, zbaterea mare este refacerea sistemului de irigații. Fermierii cer apă pe canale, singurele care încă mai există din fostul sistem de irigații.
Speranțe, deși timide, ar fi. Politicienii le vorbesc producătorilor din nou de proiecte câștigate și gata de implementare, promisiunea fiind că în curând aproximativ 1.000 de hectare vor putea fi irigate. „Se lucrează pe aceste noi stații. Se aranjează, se modernizează, se fac practic din nou și vor putea asigura udarea la circa 1.000 de hectare. Apa nu doar pentru culturile de pepene ar fi utilă. Noi nu mai putem produce altceva. Cu mulți ani în urmă stațiunea producea sămânță de porumb, sămânță de grâu, sămânță de mai multe tipuri. Nu am mai făcut treaba asta, pentru că nu mai putem iriga și nu ai rezultate bune”, a explicat șeful Stațiunii de Cercetare Dăbuleni.
„În ultimii ani a explodat atacul de nematozi și nu prea sunt soluții”
Și pentru ca tabloul greutăților cu care se confruntă fermierii să fie complet, cercetătorul Ștefan Nanu menționează și provocarea legată de boli și dăunători. Fuzarioza pepenilor este o boală care poate compromite o cultură foarte ușor, a explicat Ștefan Nanu. Și nu doar ei trebuie să-i facă față, ci și atacului nematozilor. „Nematozii sunt niște insecte microscopice care distrug sistemul radicular al plantei și plantele se ofilesc într-un timp relativ scurt. Este destul de periculos acest dăunător. În ultimii ani a explodat atacul de nematozi și nu prea sunt soluții”, a mai precizat inginerul agronom. Producătorii de produse fitosanitare propun tratamente, rămâne de văzut în ce măsură fermierii vor confirma eficiența acestora.
Fermierii din bazinul legumicol Dăbuleni mai au o altă mare problemă: sunt complet expuși în fața grindinei.
Grindina este riscul pe care nu-l pot nici asigura și de care nici nu sunt păziți, pentru că sunt deja ani de când sistemul antigrindină din România și-a suspendat activitatea pe termen nelimitat. Pentru această zonă a fost un proiect de construire a unei stații antigrindină cu nouă puncte de lansare, stopat și acesta odată cu suspendarea activității.
„Valorificăm pepenii la fel de rustic”
Deși pun pe piață cel mai râvnit produs al verii, producătorii de pepeni din zonă se aleg cu cel mai puțin din tot lanțul. „Continuăm să valorificăm pepenii, vorbesc în zona noastră, la fel de tradițional, la fel de rustic. Se vând greu din Dăbuleni. Se chinuie oamenii, prețurile oscilează și cad foarte repede, iar în final omul are un profit destul de mic. Nu sunt grupați, nu sunt asociați în grupuri, în asociații, în cooperative, ca să poată negocia contracte cu magazinele mari și din acest motiv se chinuiesc efectiv. Nu știu unde e soluția. Au fost primarii localităților Dăbuleni, Călărași, au vorbit despre lucrul acesta. În continuare, oamenii sunt reticenți la a lucra în comun”, a mai spus ing. Nanu.
Iar adaptarea nu se oprește la găsirea unei modalități de a-și valorifica mai eficient producția, avertizează cercetătorul. Piața e în continuă schimbare, ofertele de soiuri și hibrizi, și românești și din afară, sunt enorme. „Oamenii schimbă foarte des soiul sau hibridul cultivat. Mereu la 2, 3, 4 ani apare un altul, apare un altul, și tot așa. Ce cred eu că se va întâmpla în următorii ani, mai ales dacă vom reuși să intrăm pe piața supermarket-urilor, încet, dar va trebui să ajungem acolo, că asta e singura soluție sau cea mai bună soluție, este să începem să folosim soiuri sau hibrizi de pepeni cu fructe mai mici. Se duce acea vreme, acea modă, când clienții căutau cel mai mare fruct”, a mai precizat ing. Ștefan Nanu.
Probabil vor rămâne din ce în ce mai puțini cei fideli actualului sistem. De ce? Pentru că piața vrea fructe mai potrivite ca mărime, care se transportă mai ușor, se consumă mai repede etc.. „Apoi, se va merge pe pepeni din ce în ce mai tari, pe pepeni fără semințe. Pentru că e mai comod să mănânci pepeni fără semințe, fără să trebuiască să pui semințele undeva. Așa e mult mai comod, mult mai simplu, mult mai curat. Sigur, asta va costa, pentru că pepenii fără semințe sunt ceva mai scumpi. Dar dacă piața din afară a făcut pasul acesta, și-l face, cu siguranță ne vom alinia”, a mai punctat Nanu.
„Agricultura, în general, este ca și restul segmentelor din economia românească și mondială, suferă schimbări. Pe de o parte, din cauza schimbărilor climatice, adică trebuie să ne adaptăm la actualele condiții, pentru că sunt altele, este alta clima acum față de ce era acum 10 ani, 20 de ani, și pe urmă, așa cum spuneam mai devreme, cerințele pieței. Oamenii vor mereu altceva, vor mereu ceva mai bun, ceva mai frumos, ceva mai… Și e un lucru normal și asta”, a adăugat șeful Stațiunii de Cercetare Dăbuleni.
Ce poate face instituția de cercetare pentru producători este să le ofere produse pentru culturi de nișă. Stațiunile finanțate de stat nu pot concura cu marile firme producătoare de semințe, așa că e singura cale.
„Adevărul e că noi ne chinuim să supraviețuim. Nu vom putea concura, cel puțin în situația actuală, niciodată firmele mari, producătoare de semințe din Europa. Mergem pe ideea că, folosind de afară totul, costurile sunt din ce în ce mai mari. Și mergem pe ideea că la un moment dat cultivatorul va realiza că inputurile, importate toate, nu mai permit realizarea unui profit. Să nu uităm că prețurile la înființarea, întreținerea unui hectar de cultură cresc, au ajuns să fie enorm, costă 4,50 lei un fir, o plantă. Deci prețul la input-uri crește cu fiecare an, în timp ce prețul de valorificare a pepenilor rămâne același de ani de zile. Și atunci eu cred că, cu timpul, oamenii vor realiza că nu se mai poate investi în halul ăsta într-o cultură, trebuie să începem să folosim și produse românești, care sunt mai ieftine, adică și semințe, și plante, și totul, tehnologie mai mult românească. E mai ieftină și poate asigura un profit. Și mergem și pe zone din acestea de nișă, adică undeva unde nu se bat producătorii străini prea tare să venim pe acea zonă noi”, a mai precizat Nanu, pentru „Adevărul”.
Semințele produse astăzi la Stațiunea Dăbuleni, cel puțin cele de pepeni și dovleac pentru copt – trei soiuri de pepene verde, un soi de pepene galben și un soi de dovleac – se vând mai puțin în zonă și mai mult în țară.
„Activitatea noastră de ameliorare continuă și vom veni cu noutăți, cu siguranță. Vindem semințe în România, mai mult în alte părți ale României. Am vândut foarte bine o perioadă în care erau cerute semințe românești pe partea de subvenție, erau subvenționate culturi dacă foloseai semințe românești. (…) Avantajul soiurilor noastre nu este timpurietatea, este rezistența la boli, dăunători, și adaptarea la condițiile din zona noastră, pentru că vreau să vă spun că oferta unei firme producătoare de semințe este foarte mare. Dacă am lua numărul de hibrizi de pepeni înscriși în catalogul oficial, este foarte mare. Din toți, se cultivă doi-trei, concurența este enormă. Puțini pătrund pe piață, iar costurile cu ameliorarea, cu crearea unor soiuri noi, sunt foarte mari și durează mult, iar piața se schimbă repede. Sunt motive care fac să faci față greu concurenței din afară. Pentru că muncesc trei-patru ani să obțin un soi și când l-am obținut constat că piața dorește altceva. Și atunci eu trebuie să am multe țeluri ca din tot ce realizez unul din ei să prindă. Și încă nu ne permitem. Nu putem să finanțăm atât de tare. Dar activitatea de ameliorare continuă la Dăbuleni și sperăm să venim cu ceva care să intre într-adevăr pe piață. La dovleac situația e promițătoare. Avem solicitări, nu am avut semințe să oferim, pentru că a fost primul an de cultură, dar în acest an vom avea”, a mai precizat directorul Ștefan Nanu.
Dacă la soiurile pe care le cultivau cândva cu mare succes va fi greu ca fermierii din zonă să se întoarcă, cert este însă un alt lucru: în zona Dăbuleni, caișii și piersicii aproape că au devenit mai rar de găsit decât curmalul chinezesc, una dintre zecile de specii aflate în testare de ani de zile la nivelul stațiunii. Testarea acestor specii exotice va continua la stațiunea Dăbuleni și cercetătorii au în plan să producă și surprize, a conchis Nanu.
