Sănătatea mintală a adolescenților nu mai este doar o problemă medicală, ci și una economică. Un studiu publicat în JAMA Psychiatry, realizat pe peste 600.000 de adolescenți, arată că riscul de a dezvolta tulburări psihice crește atunci când un prieten apropiat se confruntă cu astfel de probleme.
Ce se întâmplă când depresia și anxietatea devin „contagioase” Sursă foto: Shutterstock
Avertismentul vine în contextul în care Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) trage un semnal de alarmă: deteriorarea stării de bine a noilor generații a început cu mult înainte de pandemie și, dacă nu este oprită, va avea consecințe economice severe pe termen lung. Tinerii cu probleme de sănătate mintală întâmpină mai des dificultăți școlare, au o tranziție mai dificilă către piața muncii și sunt mai predispuși la perioade de inactivitate sau șomaj.
Ce au descoperit cercetătorii
Studiul, realizat pe 600.000 de adolescenți finlandezi, a scos la iveală faptul că tinerii din anturajul unei persoane cu o tulburare mintală sunt mult mai predispuși să primească un diagnostic similar. Mai mult, riscul a fost mai mare și în cazul adolescenților ai căror prieteni aveau o predispoziție genetică pentru astfel de afecțiuni, adică proveneau din familii în care existau deja diagnostice de depresie sau alte tulburări psihice, relevă un material publicat de The New York Post. Asocierea a fost cea mai puternică în rândul elevilor de liceu.
Cu toate acestea, autorii atrag atenția că vulnerabilitățile emoționale nu sunt propriu-zis „contagioase”. Medicul psihiatru Consuelo Cagande explică faptul că, la această vârstă, sentimentul de apartenență se construiește mai degrabă prin prieteni decât prin familie. Astfel, când un adolescent vorbește deschis despre stările sale, ceilalți devin mai atenți la propriile emoții și ajung să recunoască simptome pe care înainte le ignorau.
Ea avertizează, însă, că sprijinul între prieteni nu este suficient atunci când apar probleme serioase. Dacă un adolescent vorbește despre depresie severă sau despre sinucidere, prietenii ar trebui să îl susțină, dar și să anunțe un adult.
OECD: sănătatea mintală a tinerilor a devenit și o problemă economică
Într-un raport lansat chiar în acest an („Child, Adolescent and Youth Mental Health in the 21st Century”), OECD avertizează că declinul sănătății mintale în rândul tinerilor a început cu mult timp înaintea pandemiei. În fața unui număr record de adolescenți care raportează stări de anxietate și depresie, experții subliniază că problema a depășit granițele sistemului medical. Vulnerabilitatea emoțională se traduce direct în dificultăți școlare, eșecuri la integrarea pe piața muncii și o dependență tot mai mare de ajutoarele sociale.
Impactul economic este semnificativ. Un al doilea document publicat de OECD în 2026, „The Economic Case for Preventing Mental Ill Health”, estimează că afecțiunile psihice reduc anual PIB-ul Uniunii Europene cu aproximativ 1,7%. Pierderile sunt cauzate de absenteism, renunțarea la locul de muncă și scăderea productivității angajaților.
Raportul estimează că depresia, anxietatea și tulburările asociate consumului de alcool generează costuri medicale de aproximativ 76 de miliarde de euro anual, reprezentând 6% din bugetele de sănătate ale UE. Pentru a reduce aceste costuri, experții OECD susțin că intervenția psihologică timpurie, direct în școli și comunitate, a devenit nu doar o necesitate morală, ci și o investiție vitală.
Laura Găvan: „Influența grupului este firească în adolescență”
„Adolescența este una dintre cele mai importante etape în dezvoltarea psihologică a unei persoane. Este perioada în care tinerii încep să își construiască identitatea, să își definească valorile și să își caute locul într-un grup. Dacă în copilărie părinții reprezintă principala sursă de siguranță și validare, în adolescență această nevoie este împărtășită tot mai mult cu prietenii. De aceea, influența grupului devine atât de puternică și este firească din punctul de vedere al dezvoltării”, declară pentru „Adevărul” Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental.
Ea explică faptul că, în această perioadă, validarea socială capătă o importanță deosebită.
„În această perioadă, tinerii sunt deosebit de sensibili la validarea socială. Au nevoie să simtă că sunt acceptați și înțeleși, iar opiniile prietenilor pot avea uneori o greutate mai mare decât cele ale adulților. Este un proces normal, care face parte din dezvoltarea autonomiei și nu trebuie interpretat automat ca o respingere a familiei”, continuă aceasta.
Tabere, cursuri, ateliere. Câte activități sunt prea multe pentru un copil în vacanța de vară?
Când sprijinul dintre prieteni poate deveni insuficient
Laura Găvan atrage atenția că există situații în care discuțiile dintre adolescenți, deși pornesc din dorința de a se susține reciproc, pot întreține stările emoționale dificile.
„Un fenomen observat frecvent este acela în care adolescenții discută ore întregi despre problemele lor, despre nedreptăți sau despre experiențele negative, fără să ajungă la soluții. Deși aceste conversații creează apropiere și sentimentul că nu sunt singuri, ele pot menține sau amplifica stările de tristețe și anxietate, deoarece atenția rămâne concentrată aproape exclusiv asupra aspectelor dificile ale vieții”, avertizează specialista.
Ea subliniază că apropierea dintre adolescenții care trec prin dificultăți similare poate avea și o explicație diferită de cea intuitivă.
„Este important de înțeles și faptul că adolescenții care trec prin dificultăți asemănătoare tind să se apropie unii de alții. Un tânăr anxios poate simți că este înțeles mai bine de cineva care trăiește aceleași emoții, iar un adolescent deprimat poate căuta persoane cu experiențe similare. Prin urmare, nu întotdeauna grupul generează problema; uneori vulnerabilitățile comune sunt cele care apropie oamenii”, mai spune acesta.
De ce interdicțiile nu sunt soluția
Și, crede că reacția instinctivă a unor părinți – aceea de a interzice anumite prietenii – poate avea efectul opus celui dorit.
„Din acest motiv, soluția nu este interzicerea unei prietenii. Atunci când părinții încearcă să controleze cu cine are voie adolescentul să se întâlnească, există riscul ca acesta să devină mai secretos și să reducă comunicarea cu familia. În plus, interdicțiile pot transforma prietenia într-un simbol al independenței, ceea ce o face și mai atractivă”, avertizează Laura Găvan.
În schimb, recomandă ca părinții să rămână implicați în viața socială a copiilor lor.
„Mult mai util este ca părinții să cunoască prietenii copilului, să manifeste interes autentic pentru relațiile acestuia și să creeze un climat în care adolescentul să simtă că poate vorbi deschis despre ceea ce trăiește. Întrebările formulate fără critică și disponibilitatea de a asculta sunt mult mai eficiente decât judecățile sau avertismentele repetate”, spune ea.
Psihoterapeutul atrage atenția și asupra semnelor care ar trebui să îi determine pe părinți să ceară ajutor de specialitate: „În același timp, există schimbări care merită observate atunci când persistă mai multe săptămâni: retragerea din activitățile care înainte îi făceau plăcere, izolarea socială, modificări importante ale somnului sau alimentației, scăderea performanțelor școlare, iritabilitatea accentuată, lipsa speranței, autocritica excesivă sau afirmațiile frecvente că «nu mai are rost nimic». Aceste semnale nu trebuie ignorate și justifică o discuție calmă, iar dacă dificultățile persistă, evaluarea de către un specialist poate fi un pas important.”
Relația cu familia rămâne principalul factor de protecție
Laura Găvan subliniază că, deși prietenii ocupă un loc central în adolescență, relația cu familia continuă să fie esențială pentru echilibrul emoțional al tinerilor.
„Cel mai puternic factor de protecție rămâne relația dintre adolescent și familie. Chiar dacă în această etapă prietenii ocupă un loc central, tinerii au în continuare nevoie de părinți disponibili emoțional, care oferă siguranță, ascultare și sprijin, fără a minimiza sau dramatiza ceea ce copilul trăiește”, subliniază aceasta.
Ea amintește că influența grupului nu este doar un factor de risc, ci poate deveni și o resursă importantă.
„Prietenii pot influența sănătatea emoțională atât în sens negativ, cât și pozitiv. Un grup în care există susținere, empatie și modele sănătoase de adaptare poate deveni un factor esențial de protecție împotriva anxietății și depresiei. De aceea, obiectivul nu este limitarea relațiilor sociale, ci dezvoltarea unor adolescenți care au încredere în ei, pot cere ajutor atunci când au nevoie și beneficiază de o relație solidă cu familia. În cele din urmă, nu prieteniile reprezintă principalul risc sau principala resursă, ci calitatea legăturilor pe care adolescentul le construiește atât în afara casei, cât și în interiorul ei”, conchide psihoterapeutul.
