Mostrele aduse de sonda japoneză Hayabusa2 de pe asteroidul Ryugu au scos la iveală toate cele cinci „litere” ale codului genetic – adenina, guanina, citozina, timina și uracilul – adică exact nucleobazele care stau la baza ADN-ului și ARN-ului pe Pământ!
E prima dată când întregul set este confirmat într-un material atât de „curat” din spațiu, prelevat direct de pe asteroid și manipulat în condiții ultra-controlate, fără să treacă prin atmosfera și solul terestru, unde riscul de contaminare este mult mai mare. Practic, avem o dovadă foarte puternică că toate cărămizile esențiale ale codului genetic se pot forma natural în corpuri mici, bogate în carbon, încă din primele faze ale sistemului solar.
Cercetătorii au extras și au purificat moleculele organice folosind apă și acid clorhidric, apoi le-au analizat cu tehnici sensibile de spectrometrie, comparând rezultatele cu ce se știe din meteoritele clasice Murchison și Orgueil, dar și cu mostrele mai recente de pe Bennu. Toate aceste roci spațiale, vechi de aproximativ 4,5 miliarde de ani, conțin varietăți bogate de compuși organici, inclusiv nucleobaze, însă raportul dintre purine (adenină, guanină) și pirimidine (citozină, timină, uracil) diferă de la un obiect la altul, probabil în funcție de prezența amoniacului și de condițiile chimice locale din corpul „părinte”. Faptul că atât Ryugu, cât și Bennu și meteoriți căzuți pe Pământ conțin aceste molecule sugerează că ele nu sunt un accident rar, ci o consecință destul de naturală a chimiei din asteroizii bogați în carbon.
Mi se pare foarte puternic mesajul care se conturează: nu înseamnă că viața a venit gata „împachetată” din spațiu, dar e tot mai clar că Pământul nu a pornit de la zero, pe o planetă sterilă, ci a fost alimentat cu un amestec complex de molecule prebiotice produse pe asteroizi și comete. Dacă toate „literele” codului genetic apar spontan în astfel de medii, atunci scenariul în care multe lumi tinere primesc același „kit de pornire” pentru chimia vieții devine mult mai plauzibil, iar întrebarea nu mai este doar „cum a apărut viața aici”, ci cât de frecvent se poate repeta această poveste în alte colțuri ale sistemului nostru solar și ale galaxiei.
