Există o localitate în România în care localnicele cos an de an cămăși și ii tradiționale, pentru femei, bărbați și copii, într-o anume zi rodul muncii lor fiind arătat întregii comunități. Copiii plecați departe se întorc la rândul lor pentru marea sărbătoare.
În ultima duminică din iunie, la Cezieni, în județul Olt, femeile cu mâini de aur sunt răsplătite pentru munca lor, cele mai frumoase ii și cămăși cusute fiind evaluate de un juriu profesionist și premiate.
Copiii și nepoții, la rândul lor, se întorc de peste tot din țară să participe la „Sărbătoarea iilor”, unde cu toții poartă cămăși cusute de mamă sau bunică.
Pentru cine vine pentru prima dată la „Sărbătoarea iilor” imaginile sunt copleșitoare. Toată strada principală este o expoziție în aer liber de ii, cămăși, costume tradiționale și covoare oltenești. E drept, sătenii din Cezieni sunt și stimulați să-și păstreze și să-și arate zestrea, pentru fiecare obiect expus fiind recompensați de organizatorii sărbătorii – Primăria Cezieni și colaboratorii de la nivel județean (Muzeul Județean Olt, Centrul Județean de Creație și Artă – secția Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale). Este ziua în care multe ii dăruite membrilor familiei se întorc la Cezieni măcar pentru o zi, fie pentru a fi purtate, fie doar pentru a fi arătate iubitorilor de frumos. Sunt peste 20 de ani de când sărbătoarea – care își are originile în perioada interbelică – a fost reînviată.
Bătrânele satului cos cele mai multe ii FOTO: Alina Mitran
Cu un veac în urmă, boierii satului, în special principesa Colette Brâncoveanu, despre care oamenii și astăzi spun ce știu din povestirile bunicilor, le răsplăteau pe fetele care se îmbrăcau la prima horă din an, cea din a treia zi de Paști (hora de marți după Paști, cum spun sătenii), cu cele mai frumoase cămăși cusute de mâinile lor.
Boierii au fost alungați de comuniști, o bună bucată de vreme sărbătoarea a rămas doar în amintirile sătenilor, pentru ca în cele din urmă un șef de CAP, Tudor Dănacu, să găsească o cale, la mijlocul anilor ’70, să nu se piardă ceea ce inginerul a intuit că este cea mai de preț bogăție a acestor locuri. Astfel, femeile au fost în continuare stimulate să nu renunțe la meșteșug, fiind schimbată în schimb data sărbătorii. După 1990, când CAP-ul, unul dintre cele mai moderne din țară, s-a desființat, oamenii au renunțat și la cămășile cusute, la fel cum au renunțat la multe alte lucruri moștenite de la părinți și bunici. După 10 ani sărbătoarea s-a reluat, la început timid, fiind însuflețită, an după an, de Olga Alexandrina Filip, meșter popular distins cu titlul de Tezaur Uman Viu și cea care și-a asumat rolul deloc ușor de a-i învăța pe doritori arta cusăturilor tradiționale.
Tot Olga Filip are grijă ca femeile să coasă în continuare, însă nu oricum, ci respectând câteva reguli stricte legate de croiul cămășii de Romanați, punctul de cusătură, culorile folosite, pânza etc.
Cămășile care ajung la româncele din Italia: „Eu le cos ca pentru mine”
La început, femeile din Cezieni care au învățat, toate, să coasă încă din copilărie, făceau cămăși pentru membrii familiei. Când sărbătoarea a luat amploare și în sat au început să vină oameni de peste tot din țară, prima dată localnicii și-au vândut lucruri de prin lada de zestre. Când și-au dat seama că de fapt ceea ce dețin e o comoară, femeile au început să coasă, din ce în ce mai mult. Astăzi sunt femei deosebit de talentate care nu ar vinde pe toți banii din lume ceea ce realizează, dar și femei, la fel de pricepute, care au reușit, cu acul în mână, să-și sporească veniturile, să-și țină copii în facultate, să-și ajute nepoții și rudele.
Constantina Chirea coase ii pentru comenzi venite din Italia FOTO: Alina Mitran
Constantina Chirea a dezvăluit că, deși a învățat să coasă în copilărie – „de la bunica mea, bunica m-a luat pe lângă ea, că de la mama n-am putut să învăț. Mă lua și lip, lip, când greșeam, iar bunicii i-a părut rău și a zis «vino, maică, colea, la mine» și așa am învățat și la croșetă, și la andrele, și la cusut, numai de la bunica mea” -, de-abia de cinci ani face ii. La început a cusut pentru că deja foarte multe femei din sat făceau asta și i s-a părut că e păcat să nu pună în valoare ce știa. Așa a început să le facă rudelor cadou.
Ii vechi și ii noi, toate expuse o dată pe an la Cezieni FOTO: Alina Mitran
„Cred că am 20 de cămăși date (n. red. – dăruite)”, a povestit doamna Constantina, fostă CTC-istă la Fabrica Textila din Slatina. Sora sa lucrează în Italia și acolo cămășile cusute de Constantina au ajuns pentru a fi purtate în zilele de sărbătoare, la biserică. Româncele cu dor de casă au simțit că dacă ar purta o cămașă românească li s-ar alina din durerea că stau departe de cei dragi. Așa a început Constantina Chirea să primească comenzi.
Ii vechi și ii noi, toate expuse o dată pe an la Cezieni FOTO: Alina Mitran
„Îmi dă comandă sora din Italia, dar acum i-am spus să nu-mi mai dea, până când nu mă operez la ochi, că nu mai văd. Le are pe telefon, le arată și femeile își aleg”, a dezvăluit doamna Constantina. Face o cămașă în două luni, necesită timp, cu atât mai mult dacă este un model elaborat. Le vinde cu prețuri între 150-200 de euro. Știe că este un preț mic, ce nu acoperă în niciun caz efortul, însă spune că se gândește că multe românce muncesc din greu pentru fiecare euro.
Ii vechi și ii noi, toate expuse o dată pe an la Cezieni FOTO: Alina Mitran
„Nu e plătită munca, dar fiecare muncim pe bani și, cum să vă spun, eu stau și muncesc, dar poate omul ăla care muncește în Italia se duce și șterge la fund bătrâni. Eu sunt mulțumită cu 200 de euro. Din Rădăuți mi-a comandat cineva acum, vreo două, pentru noră și pentru ea. Soră-mea se duce îmbrăcată în ie la biserică. Și de câte ori se duce, femeile – vreau și eu, vreau și eu -. Dacă rezolv problema cu ochii, oi mai face, că nici să stau degeaba nu pot. Dar e și vârsta, am 78 de ani”, a mai spus femeia.
Din familie nu mai lucrează nimeni. Sunt și cămăși de care se atașează și pe care stă mult în cumpănă dacă să le vândă sau nu. Dacă totuși o face, are grijă să coasă altele la fel.
Cămășile cusute de Constantina Chirea din Cezieni au fost inclusiv daruri de mulțumire pentru modul cum i-a fost îngrijită în spital, în Italia, într-un moment de mare suferință, o rudă dragă.
„Eu le cos ca pentru mine, nu ca de vânzare”, mai spune doamna Constantina.
„Sunt costumele în care ne-am cununat. Sper să ne ajute bunica și tot așa să facem și botezul”
Peste stradă, o tânără viitoare mămică își ajută bunica să pună pe gard cămășile cusute, pentru că în scurt timp va trece prin sat juriul care va număra piesele expuse. Sunt zeci de cămăși, mai vechi sau mai noi, cele mai multe cusute de tanti Coleta (Nicoleta Dulgheru), fiica celebrei Eleonora Moga, premianta de la prima ediție a sărbătorii reluate în comunism.
Pentru Sărbătoarea Iilor nepoata are o ie nouă FOTO: Alina Mitran
Dintre toate, atrag atenția un costum de femeie și o cămașă bărbătească. Sunt veșmintele în care nepoata și soțul său s-au cununat anul trecut.
„Am făcut cununia civilă în ele, sper să ne ajute bunoca și tot așa să facem și botezul. Și bunica și mama cos. Eu momentan n-am furat meșteșugul, dar mi-ar plăcea să învăț”, spune tânăra. Au avut, spune, o petrecere de poveste, toți nuntașii fiind îmbrăcați în cămăși tradiționale. Cei din localitate n-au avut nevoie să împrumute, însă dacă cineva nu a avut în garderobă, a primit cu împrumut de la bunica.
„La pădure au iscălit formele”, o completează bunica, povestind încântată cât de frumos a fost.
„Am îmbătrânit, nu prea mai văd bine, dar la asta am făcut 3 luni de zile. I-am și spus – cred că să-mi dea unul și 25 de milioane și n-aș da-o”, continuăm discuția cu tanti Coleta, în timp ce ne arată cămășile cusute. A și vândut, a fost înștiințată că și acum, de „Sărbătoarea iilor”, va veni cineva să cumpere. Pe cele tradiționale nu le vinde cu mai puțin de 800-1.000 lei, pe cele stilizate, cu mâneci scurte, care pot fi purtate și fără o ocazie specială, le dă și cu 400-500.
Costumele cusute de bunica pentru cununia nepoatei FOTO: Alina Mitran
„De la mama mea am învățat. De când era domnul Dănacu, ea a luat premiul I. Și eu, că am și eu diplome, am câte și mai câte date de domnul primar. Eu le fac de la croială, cusut și încheiat. Ne-a ajutat, o perioadă ne-a ajutat asta. Și acum a mai început tineret să coasă, dar nu mai face tineretul ce făceam noi înainte, n-au răbdare. Eu mă duc la biserică, eu sunt omul bisericii, și port acum, pe căldurile astea, din astea cu mânecă scurtă”, mai spune tanti Coleta.
Tanti Coleta a cusut din nou modelul realizat de mama sa FOTo: Alina Mitran
Cămașa cusută de mama sa care a atras cu peste 50 de ani în urmă atenția juriului a reprodus-o și pentru fetele sale. „Am zis că să fac la amândouă fetele și m-am dus cu cămașa, când m-am dus în Caracal. Și a fost imposibil să găsesc culorile perfect la fel, așa că am căutat cât mai apropiat. Am mai avut de la mama una și m-a rugat domnul Dănacu să i-o dau la o prezentare, la București. N-a mai adus-o. Mi-a spus omul că îmi dă cât îi cer pe ea, că-i pare rău, dar că n-a putut să refuze persoana care și-a dorit-o”, a mai spus tanti Coleta.
„Cum să vinzi cu cinci milioane, când o zi de lucru e două?!”
Premierea iilor lucrate în ultimul an se face în căminul cultural din Cezieni. De obicei se adună aici în jur de 200 de persoane, pentru că regula este ca toate iile cusute, pentru a putea fi analizate, să fie îmbrăcate de posesor. Pentru că în aceste zile Oltenia fierbe la propriu, temperaturile fiind greu de suportat, oamenilor li s-au împărțit numere de ordine și au ales ca imediat după ce au trecut prin fața juriului să și părăsească sala, pregătindu-se de hora satului. Așa se face că suflarea din Cezieni nu s-a mai concentrat aici, ci urmează să se strângă pe stadionul unde este programată petrecerea cu muzică și invitați. Sunt totuși destul de multe persoane în sală care își admiră reciproc iile cusute.
Nepoțelul vrea ca pentru costumuul pe care l-a îmrbăcat bunica să obțină premiul I FOTo: Alina M.
Printre acestea, un băiat care așteaptă cuminte, alături de bunica, să le vină rândul și juriul să dea verdictul. „O lună și jumătate am cusut (n. red. – e vorba de costumul băiatului). În funcție și de cât am avut treabă, fiind timp de iarnă am cusut mai mult. Băiatul a venit de la București să-l poarte, special. Doar acum vin, în fiecare an. Acum mi-a spus – mamaie, să-mi coși un costum de premiul I -, că anul trecut am luat premiul al II-lea. Și am zis, așa facem mamaie”, a dezvăluit bunica.
Femeia spune că e foarte multă migală, așa că n-ar vinde niciuna dintre cămășile cusute, deși reușește să facă două-trei pe an: „Pentru o muscă din asta, dacă ai greșit, trebuie iară să desfaci. Cineva spunea că a vândut o ie din asta cu 600 lei, șase milioane vechi. Păi, măi frate, un milion e numai materialul. Cum să vinzi o ie din asta cu cinci milioane când o zi de muncă e un milion jumătate – două?! Le fac pentru fiică-mea. Deloc n-am vândut. Eu, vedeți, cum e în față e și în spate, așa le cos. Multă lume nu face așa, zice că de ce să le coasă și în spate. Vreau și eu mai deosebit. Sunt patrimoniul familiei”.
Juriul analizează atent iile cusute în ultimul an FOTO: Alina Mitran
