În 2005 am filmat, ca reporter, cozile de la denominare. Oameni care țineau în mână un milion de lei și nu mai știau dacă e mult sau e puțin. Am tăiat atunci patru zerouri de pe bancnote și ne-am promis că nu mai trecem prin așa ceva. Vestea bună e că azi nu mai tăiem zerouri prin lege. Vestea proastă e că banii ținuți în bancă sau la saltea pierd singuri, încet, politicos, exact în timp ce noi facem lucrul care ni s-a spus toată viața că e responsabil.
România are cea mai mare inflație din Uniunea Europeană
În vara lui 2026 intrăm în a unsprezecea lună cu inflație la cote record. Rata anuală a trecut de 10%, aproape de patru ori peste media europeană, iar la unele produse creșterile reale sunt de 20 sau chiar 30%. Ce costa 100 de lei la finalul lui 2025 costă acum 110. Vouă v-au crescut veniturile cu 10%? Mie nu.
Și aici e partea care mă enervează: statul își astupă găurile din buget cu taxa asta invizibilă, pe care o plătim toți, în loc să-i pună la plată pe cei care au făcut găurile. Am discutat pe larg despre mecanism în episodul în care am vorbit despre cum muncim și, totuși, sărăcim. Când inflația e campioană, economiile tale și ale mele sunt terenul pe care se joacă meciul.
100.000 de lei din 2016, azi mai fac cam 55.000
Hai să facem un experiment. La începutul lui 2016 aveai 100.000 de lei puși deoparte. Nu i-ai pierdut la bursă, nu i-ai băgat într-o criptomonedă care s-a dus la zero. I-ai ținut cuminți, la bancă. Extrasul de cont zice și azi tot 100.000 de lei, dacă nu te-a ros comisionul de administrare.
Dacă aplici ratele oficiale de inflație de la INS pe toată perioada, puterea de cumpărare a acelor bani este azi echivalentă cu undeva între 55.000 și 60.000 de lei de atunci. Cam 40% din ce puteai cumpăra s-a evaporat fără să scoți un leu din cont. E un calcul pe coșul mediu de consum, nu pe exact ce cumperi tu, iar mulți dintre noi simțim inflația și mai mare de atât.
Și partea a doua a poveștii: cursul
La finalul lui 2016, euro era 4,54 lei, deci 100.000 de lei însemnau puțin peste 22.000 de euro. Îți luai o garsonieră mică sau o mașină nouă. În iulie 2026 euro e la 5,23 lei, iar aceiași bani fac cam 19.000 de euro. Aproape 3.000 de euro dispăruți fără să faci vreo tranzacție, exact traiectoria despre care am scris când euro a trecut prima oară de 5 lei.
Aici trebuie să fac o clarificare de onestitate. Ar fi tentant să adun inflația cumulată cu deprecierea față de euro și să vă anunț o pierdere uriașă. Nu o fac, pentru că cele două cifre răspund la întrebări diferite, iar o parte din efectul de curs e deja inclusă în prețurile din magazine. Le punem una lângă alta, nu una peste alta. Concluzia rămâne aceeași: leii de acum zece ani erau cel puțin dublu de puternici.
Și nu e doar la noi. E inflație și pe euro. În 2016 luai un Volkswagen GTI nou cu 20.000 de euro. Azi costă între 41.000 și 48.000 și face suta cam în același timp: 5,9 secunde acum, față de 6,1 atunci. Prețurile cresc mult mai repede decât valoarea reală pe care o primim.
De ce pariul nu e soluția, chiar dacă tentația e reală
Înțeleg perfect tentația. Crypto, trading cu levier, acțiunea despre care toată lumea zice că explodează luna viitoare, semnale pe Telegram și pe Discord. Oamenii care au pierdut bani acolo nu au fost neapărat iresponsabili. Încercau să rezolve o problemă reală, vedeau cum li se topesc economiile și nu voiau să stea cu mâinile în sân. Doar că noi am venit cu banii, iar alții au venit cu metoda. Ghiciți cine a câștigat.
Vă spun și de la mine: în crypto nu sunt pe profit. Am ars bani cât pentru un apartament, greșeli pe care le-am povestit una câte una, inclusiv un token la care mai am sute de mii de bucăți și zero rost. De asta mă forțez acum să învăț cum se face corect, cu research, nu cu ponturi.
Ce funcționează, în schimb, e structura. În episodul în care am băgat primii 1.000 de euro pe bursă, în apărare, mi-am luat expunere mai ales prin ETF. Când Rheinmetall și industria au căzut cu 20% în câteva zile, pozițiile mele au scăzut mult mai puțin. Fun fact: credeam că am Rheinmetall în ETF-ul acela, dar nu era acolo. Deci nu m-a salvat inteligența mea, m-a salvat diversificarea. Cum zicea Nassim Taleb, secretul e pur și simplu să nu explodezi.
Ce e, de fapt, un ETF în euro (și ce nu e)
E o confuzie pe care o văd constant la comentarii. Un ETF cumpărat în euro nu e automat un pariu pe euro. Un fond cu companii americane poate fi tranzacționat în euro, dar expunerea lui economică rămâne legată de dolar. Moneda în care îl cumperi, moneda de bază a fondului și monedele activelor din interior sunt trei lucruri diferite. Un fond e protejat valutar doar dacă scrie explicit „currency hedged” sau „euro hedged” în documentație, iar hedge-ul reduce anumite mișcări de curs, nu elimină riscul de investiție.
Când alegeți un ETF, uitați-vă întâi la ce conține, nu la moneda afișată lângă preț: indicele urmărit, țările și companiile din coș, costul anual, domiciliul fondului. Pentru noi, europenii, contează statutul UCITS. Multe ETF-uri americane celebre, gen VOO sau SPY, nu sunt disponibile investitorilor de retail din UE, așa că nu căutați ticker-ul din clipurile în engleză. Și încă un truc: ticker-ul diferă de la o bursă la alta, ISIN-ul e buletinul instrumentului. Verificați mereu după ISIN.
Trei exemple de studiat, care se suprapun masiv, deci nu le luați pe toate trei: Vanguard FTSE All-World UCITS (practic toată lumea într-un coș), iShares Core MSCI World UCITS (doar piețe dezvoltate) și iShares Core S&P 500 UCITS (doar companii mari americane, adică o concentrare geografică mult mai mare).
Sistemul meu: scot decizia lunară din proces
Partea pe care n-o prea zice nimeni e că mulți oameni înțeleg toată logica de mai sus și tot nu fac nimic. Nu pentru că nu sunt de acord, ci pentru că investitul manual înseamnă o decizie nouă în fiecare lună. Suntem ocupați, amânăm. Piața scade, ne speriem. Piața crește, ni se pare scump. Așteptăm momentul perfect, iar momentul perfect se tot mută.
Soluția mea a fost să scot decizia lunară din proces, cu investiții recurente. Le găsiți la mai mulți brokeri, iar eu vă arăt cum fac pe Freedom24, partenerul care face posibile episoadele astea și platforma pe care îmi țin portofoliul public din serie. Intru în secțiunea de investiții recurente, aleg ETF-ul, suma, moneda din care se finanțează și frecvența, săptămânal sau lunar. Confirm și gata: cumpărarea se programează singură în prima zi de tranzacționare a perioadei. Configurarea durează cam un minut, deschiderea contului vreo cincisprezece.
Trei lucruri practice pe care merită să le știți. Achiziția prin ETF Investment Plan are 0% comision, dar atenție la formulare: ordinele plasate în afara planului merg pe tariful standard. Apoi, cumperi titluri reale, ținute pe numele tău, nu expunere sintetică, spre deosebire de CFD-urile și taxele ascunse despre care v-am povestit separat. Și, tot de aici, un detaliu care m-a prins și pe mine: dacă suma setată nu ajunge pentru o unitate întreagă, tranzacția pur și simplu nu se execută. Verificați prețul unității înainte să setați suma.
Portofoliul meu real, pe ecran
V-am promis transparență, așa că vă arăt pozițiile. La momentul înregistrării am în portofoliu acțiuni la BAE Systems, Leonardo și Thales, ETF-ul GRID, EXH1, acțiuni la NextEra și un ETF de apărare. La BAE am un randament de 5,9%, pe EXH1 sunt pe 7,52%, iar pe GRID stau slab, cu un minus de 3%, pentru că rețeaua europeană de energie, despre care am vorbit în episodul anterior, nu merge chiar așa bine pe cât speram. Pe total sunt pe verde, deși zilele trecute eram mult mai jos, și nu vând nimic.
De ce trec pe automat după ce am făcut manual până acum? Pentru că nu mă prefac că știu ce urmează. Unele cumpărări automate vor nimeri înainte de o scădere, altele înainte de o creștere. Fix ăsta e rostul sistemului. Mecanica pieței de acum, cu maxime istorice pe acțiuni și crypto în bear market, am detaliat-o în ediția trecută de Follow the Money.
Înainte de orice plan de investiții vine fondul de urgență
Recomandarea mea, și e prima, nu ultima: cheltuielile pe minimum trei până la șase luni, ținute lichid, la îndemână. Banii ăia nu sunt pentru ETF-uri, pentru că nu îi pui într-un instrument care poate să scadă fix când ai nevoie de cash. Abia după aia te uiți la ce rămâne.
Nu porniți cu suma maximă pe care credeți că v-o permiteți, porniți cu suma pe care o puteți susține și în lunile proaste. Plătiți-vă întâi pe voi cei din viitor, dar fără să vă lăsați descoperiți în prezent. O sumă mică investită în fiecare lună, timp de zece ani, e un plan. O sumă mare investită trei luni și abandonată e un experiment.
Și să nu ne mințim singuri: un ETF global nu e cont de economii, nu e depozit bancar și nu îți protejează capitalul. Valoarea poate să scadă, uneori serios, chiar în timp ce leul slăbește și el. Riscul de piață și riscul valutar sunt lucruri diferite și se pot mișca împotriva ta simultan. Dacă ar exista investiții fără risc, miliardarii ar băga tot acolo și ar sta liniștiți. În realitate, în fiecare zi câte un miliardar mai curajos devine milionar. În sus e mult mai greu.
Concluzia
Am pornit de la 100.000 de lei și de la două întrebări: ce mai poți cumpăra cu ei în România și câți euro mai valorează. Ambele răspunsuri au fost „mai puțin”. În 2005 am tăiat zerourile de pe bancnote și ne-am promis că nu mai trecem prin asta. Prin varianta bruscă nu mai trecem, dar trecem prin cea lentă, pe care ne prefacem că nu o vedem.
Iar de varianta lentă nu te apără un pont de la un prieten sau un semnal de pe Telegram. Te apără un fond de urgență ținut separat, o sumă realistă și un sistem care investește regulat și diversificat, fără să porți aceeași negociere cu tine în fiecare lună. E mai puțin spectaculos decât un tun, dar merge și când nu te uiți la el.
Vă rog să-mi spuneți la comentarii un lucru concret: voi cum vă țineți economiile? Nu vreau sume, doar structura. În lei, în euro, în altceva? Sunt curios ce iese, pentru că suntem campioni la ținut banii la saltea. Numai că banii care plătesc facturile nu sunt avuție. Avuția înseamnă bani care produc alți bani, iar la asta lucrez și eu acum. Mai bine mai târziu decât niciodată.
Episodul face parte din seria Follow the Money și este realizat împreună cu Freedom24, sponsorul seriei. Un ETF Investment Plan nu este cont de economii, depozit bancar sau produs cu capital protejat. Investițiile implică risc, inclusiv riscul de a pierde bani. Comisionul zero se aplică achizițiilor făcute prin ETF Investment Plan, alte ordine urmează tariful standard, iar emitentul cardului poate aplica taxe de conversie valutară. Nimic din acest material nu este recomandare financiară, iar performanța trecută nu garantează rezultatele viitoare. Faceți-vă propria documentare sau vorbiți cu un consultant autorizat înainte să investiți.
:format(webp):quality(100)/https://www.go4it.ro/wp-content/uploads/2026/08/Ambrosia_03-1024x576-1.webp)
