Metforminul, unul dintre cele mai utilizate medicamente pentru tratamentul diabetului de tip 2, ar putea avea un mecanism de acțiune asupra glicemiei care implică direct creierul. O cercetare publicată în revista Science Advances a identificat o cale neuronală specifică prin care medicamentul contribuie la scăderea nivelului de zahăr din sânge.
Descoperirea aparține cercetătorilor de la Baylor College of Medicine și colaboratorilor internaționali și ar putea schimba modul în care este înțeles mecanismul de acțiune al metforminului, utilizat în tratamentul diabetului de tip 2 de mai multe decenii.
O nouă piesă din mecanismul metforminului
Metforminul este cunoscut în principal pentru efectele sale asupra ficatului, unde contribuie la reducerea producției de glucoză. Cercetătorii au investigat însă și rolul creierului în reglarea glicemiei.
Echipa s-a concentrat asupra unei proteine numite Rap1, localizată într-o regiune cerebrală denumită hipotalamus ventromedial (VMH).
Experimentele au arătat că, la doze relevante clinic, efectul metforminului asupra glicemiei depinde de inhibarea activității Rap1 în această regiune a creierului.
Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au folosit șoareci modificați genetic, cărora le lipsea Rap1 în hipotalamusul ventromedial. Animalele au fost hrănite cu o dietă bogată în grăsimi, pentru a reproduce anumite caracteristici ale diabetului de tip 2.
La acești șoareci, dozele mici de metformin nu au mai redus glicemia. În schimb, alte tratamente pentru diabet, precum insulina și agoniștii receptorilor GLP-1, și-au păstrat efectul.
Rezultatul sugerează că Rap1 este o componentă importantă a mecanismului prin care metforminul își exercită efectul de scădere a glicemiei.
Creierul răspunde la concentrații foarte mici de metformin
Un alt rezultat interesant a fost obținut atunci când cercetătorii au administrat cantități extrem de mici de metformin direct în creierul șoarecilor cu diabet.
Chiar și la doze de mii de ori mai mici decât cele administrate pe cale orală, medicamentul a determinat o reducere semnificativă a glicemiei.
Cercetătorii au identificat și tipul de neuroni implicat în acest proces. Este vorba despre neuronii SF1, aflați în hipotalamusul ventromedial.
Metforminul a crescut activitatea majorității acestor neuroni, însă numai atunci când proteina Rap1 era prezentă. Când Rap1 a fost eliminată din acești neuroni, metforminul nu a mai produs răspunsul observat anterior.
Ce ar putea însemna pentru pacienți
Descoperirea ar putea avea, în viitor, implicații pentru modul în care sunt concepute tratamentele pe bază de metformin.
Medicamentul poate provoca reacții adverse digestive, precum greață, crampe abdominale și diaree. Cercetătorii consideră că aceste efecte sunt legate, cel puțin în parte, de concentrațiile relativ ridicate ale medicamentului la nivel intestinal.
Faptul că anumite circuite cerebrale par să răspundă la concentrații mult mai mici ridică posibilitatea dezvoltării unor formulări sau terapii care să țintească mai precis această cale, cu scopul de a obține controlul glicemiei și cu mai puține efecte adverse digestive.
Deocamdată însă, această posibilitate aparține cercetării și nu reprezintă o nouă indicație terapeutică pentru pacienți.
Ar putea avea legătură și cu efectele asupra îmbătrânirii creierului?
Interesul pentru metformin depășește de mai mult timp controlul glicemiei. Medicamentul este studiat și pentru posibile efecte asupra proceselor de îmbătrânire și asupra sănătății creierului.
Cercetări recente au investigat inclusiv posibilitatea ca metforminul să influențeze anumite mecanisme asociate îmbătrânirii biologice. Noul studiu oferă o posibilă pistă pentru cercetătorii care încearcă să înțeleagă dacă aceste efecte au legătură cu aceeași cale de semnalizare Rap1 identificată în hipotalamus.
Totuși, este important de subliniat că rezultatele prezentate în noul studiu provin în principal din experimente pe șoareci. Ele nu demonstrează că metforminul previne îmbătrânirea creierului sau că poate trata boli neurologice la oameni.
Cercetarea continuă
Autorii studiului intenționează să investigheze în continuare rolul căii Rap1 și să afle dacă aceasta ar putea explica și alte efecte ale metforminului asupra organismului.
După mai bine de șase decenii de utilizare, metforminul continuă astfel să ofere noi indicii despre modul în care acționează. Descoperirea unei conexiuni directe între medicament, o cale de semnalizare din creier și reglarea glicemiei deschide o nouă direcție de cercetare în diabet.
Pentru pacienți, însă, mesajul rămâne unul de prudență: rezultatele nu justifică modificarea tratamentului sau utilizarea metforminului în alte scopuri decât cele recomandate de medic.
Sursa: http://futura-sciences.com/en/a-diabetes-drug-used-for-60-years-also-works-in-the-brain-a1_26601/
Sursa foto: Depositphotos.com





















