FC Argeș a cedat pe terenul lui FC Voluntari, scor 0-1, în etapa a opta din Superliga, iar Bogdan Andone (51 de ani) nu și-a ascuns dezamăgirea. Ba mai mult, a recunoscut că echipa sa trece printr-o situație de criză.
Aceasta a fost cea de-a treia înfrângere consecutivă de la startul campionatului. Trebuie spus, însă, că bilanțului i se adaugă și umilința din Cupa României, cu FCSB, scor 0-5.
Bogdan Andone a spus lucrurilor pe nume după eșecul cu FC Voluntari
Golul care a decis meciul de pe stadionul „Anghel Iordănescu” a venit încă din minutul 22. Remus Guțea a luat o acțiune pe cont propriu, a pătruns în careu, a trecut cu ușurință de Guilherme Garutti și l-a învins pe Cătălin Căbuz.
Imediat după fluierul final, Bogdan Andone și-a taxat jucătorii pentru ocaziile ratate, cu atât mai mult cu cât antrenamentele din ultima perioadă au fost axate pe faza ofensivă. De asemenea, a vorbit despre problemele de lot cu care se confruntă.
„Am primit acel gol în minutul 21 sau 22, prima dată când adversarul a intrat în careu. Așa s-a întâmplat etapa trecută, la fel și în Cupă. Am revenit în joc, ne-am creat foarte multe situații până la pauză, dar a fost din nou problema deciziei sau execuției. În repriza a doua am lovit bara, n-am putut să băgăm mingea în poartă din câțiva metri.
Foarte greu de explicat, este o situație delicată, o situație de criză. În ultimele zece zile am lucrat foarte mult ofensiv, pe mișcări, pe finalizări, dar n-am avut șansa să marcăm. să marcăm. Ne lipsește Matos, golgheterul echipei din sezonul trecut, Robert Moldoveanu, golgheterul echipei din acest sezon, nu am reușit încă să găsim înlocuitor pentru Bettaieb. Practic, ne lipsește toată linia de atac din sezonul trecut. Nu e simplu, jucăm. Nu cred că vom reuși să recuperăm pe absolut nimeni dintre jucătorii cu profil de atac, astfel că toți cei care au jucat azi trebuie să joace și cu FC Botoșani, apoi cu Rapid”, a declarat antrenorul piteștenilor.
Mesaj pentru suporteri: „Ca să construiești o echipă de play-off trebuie să aduci jucători de play-off”
Ținând cont de rezultatele din stagiunea precedentă, suporterii speră ca FC Argeș să facă o figură și mai frumoasă, dar Bogdan Andone le-a temperat elanul. Bugetul nu este suficient de mare pentru a concura cu echipele de pe pozițiile fruntașe.
„E normal ca suporterii să viseze, e un lucru pozitiv să-și dorească ca echipa să progreseze. Asta ne dorim și noi, dar ca să construiești o echipă puternică, de play-off în primul rând, trebuie să aduci jucători de play-off.
Universitatea Craiova a adus o grămadă de jucători, FCSB nu mai spun, Universitatea Cluj a adus doi jucători pe care noi i-am dorit, dar nu ne-am putut apropia de pretențiile financiare. Nu e un reproș, ăsta e nivelul nostru salarial și ce ne putem permite. Suntem un club stabil, cu salariile la zi și încercăm să facem tot ce depinde de noi să avem rezultate cât mai bune. Avem nevoie de un gol, de o victorie care să vină cât mai curând posibil și cu siguranță vom uita de această perioadă”, a mai spus tehnicianul.
OpenAI testează o nouă funcție „Writing Style” care permite ChatGPT să-ți învețe stilul de scris analizând documentele salvate în aplicațiile pe care le folosești zi de zi, cum ar fi clientul de email și editorul text preferat, generând apoi noi creații care recreează stilul tău de exprimare.
Potrivit descrierii arătată în ecranul de configurare, ”ChatGPT va scrie în vocea ta folosind exemple din aplicațiile tale conectate”. Apoi ești îndrumat să bifezi în categoriile Mesagerie, Documente și Email aplicațiile din care se poate „inspira” ChatGPT. În actuala etapă de testare OpenAI listează Slack la categoria Mesagerie, Google Drive și Notion pentru Documente și Gmail pentru e-mail, însă lista aplicațiilor eligibile va fi cu siguranță mult mai mare.
Odată configurat, ChatGPT obține acces discreționar la toate documentele relevante, cum ar fi email-uri redactate de tine și textul introdus în diverse documente. Iar atunci când vei mai solicita ajutorul chatbotului, spre exemplu pentru redactarea unui mesaj sau generarea unei lucrări mai complexe, textul generat va ține cont de stilul tău obișnuit și chiar ar putea include citate/paragrafe din lucrările tale care se potrivesc în noul context.
Merită amintit că și rivalul Anthropic a testat o funcție de personalizare similară numită Styles, care permitea utilizatorilor să încarce mostre text la alegere pentru a genera un stil personalizat bazat pe tiparele de comunicare detectate de chatbot. Dar OpenAI duce acest experiment la nivelul următor, permițând ChatGPT să facă referire la orice scrieri existente deja în aplicațiile/serviciile conectate de utilizator.
La suprafață, sopul pare să fie obținerea unui eșantion mai mare de exemple reale, care să îmbunătățească acuratețea rezultatului obținut. Pe de altă parte, accesul discreționar la email-urile și documentele tale ridică probleme majore din perspectiva confidențialității.
OpenAI a confirmat că testează funcția Writing Style, dar nu explică foarte bine ce se întâmplă cu documentele tale odată ce sunt folosite la antrenarea ChatGPT. În plus, cine poate spune că funcția Writing Style va fi folosită doar de tine și mereu în beneficiul tău? Eventuala deturnare a contului de utilizator deja conectat la documentele relevante ar face cu siguranță „deliciul” infractorilor implicați în scheme de phishing bazate pe falsificarea identității unor persoane cu autoritate, cum ar fi reprezentantul unei instituții bancare sau directorul unei companii. Folosind opțiunea Writing Style, o persoană rău intenționată ar putea genera mesaje email și mai convingătoare, eventual argumentate cu paragrafe și informații extrase din schimburile de mesaje anterioare.
Îmi place să fiu la curent cu ultimele inovații și gadgeturi high-tech. Când nu scriu articole pentru Zona IT, îmi ocup timpul cu seriale SF, documentare sau periind internetul după tot felul de știri sau informații care-mi captează atenția. În weekend mă găsești cu bicicleta în parc sau colindând prin țară cu familia.
Urmărește ZonaȘtiri, reviews și video — alege-ți canalul preferat
CITR anunță accelerarea procesului de vânzare a Șantierului Naval Mangalia prin organizarea unor licitații succesive, în baza Codului de Procedură Civilă. Prima licitație va porni de la valoarea de piață a activului, de 184 de milioane de euro.
Gigi Becali caută variante pentru banca tehnică, având în vedere că postul lui Marius Baciu depinde de rezultatele din următoarele două meciuri. Patronul roș-albaștrilor a transmis că echipa trebuie să obțină cel puțin patru puncte până la pauza competițională pentru ca Baciu să continue. FCSB are de înfruntat Petrolul Ploiești și Universitatea Craiova.
În acest context, fostul internațional Ilie Dumitrescu a adus în prim-plan un nume neașteptat. Fostul internațional a citit în direct la Digisport un mesaj primit pe telefonul personal.
„Am primit un mesaj interesant. Nu spun cine mi l-a dat. Spune așa: ‘Spune-i domnului Radu Naum că următorul antrenor al FCSB-ului este Șumudică’. E o sursă credibilă. Nu mi-a scris nimeni de pe stradă. Am primit acest mesaj, trebuia să-l citesc”, a spus Ilie Dumitrescu.
Ceilalți candidați și situația antrenorilor
Marius Șumudică (55 de ani) se află sub contract, el fiind instalat de curând (luna august) pe banca celor de la CFR Cluj.
Dincolo de această ipoteză, pe lista conducerii FCSB s-au mai regăsit Ianis Zicu, Adrian Mutu și Florin Maxim. Primii doi au picat rapid din cauza reacției suporterilor, care au respins ideea instalării unor tehnicieni cu trecut fotbalistic legat de marile rivale. De asemenea, negocierile pentru Florin Maxim nu s-au concretizat, oficialii clubului Corvinul nu i-au permis antrenorului care a dus echipa în prima ligă să plece.
I like to think of Ile de Ré as the island of “no tomorrow”. This is the perfect place to lose all track of time. You happily live in the moment here and escape the worries and stresses of everyday life. There is not even the chance of finding a pub to watch my beloved Liverpool FC. No distractions. Absolutely none. Bliss. Given its popularity, the “white island” is best visited in autumn or spring, when you can sidestep the summer invasion of well-heeled Parisians and Brits. It is also wonderfully accessible to budget travellers, just half an hour from the charming port town of La Rochelle, which is well served by budget airlines. ( Checkout my recently updated guide to the best things to do in La Rochelle )
I went in September, when the island was full of wrinkly pensioners and families soaking up the last of the late summer sun. At just 30 kilometres long and 5 wide, Ile de Ré is made for exploring by bicycle, with over 100km of cycle tracks linking all ten villages, never more than 10km apart. Which is a bit of a bummer, since I am not much of a cyclist. I prefer to walk.
Streets of Ile De Re ( Photo by Dany B )
And Ile de Ré’s streets were made for walking.
Close your eyes a moment. Don’t look at the pictures. Just picture it. Long winding lanes lined with whitewashed cottages. Picture-postcard blue shutters and green doors. Baskets of flowers hanging from every house. Pretty wrought iron balconies. And maybe, just maybe, the odd black cat dozing on a windowsill.
Getting around the island
If you don’t fancy cycling, you can hire a car, but you may not need to. From April to September a free electric shuttle called RespiRé loops between the main villages of Saint-Martin, La Flotte, Sainte-Marie and Le Bois-Plage, which is ideal if you are travelling on a budget and happy to walk the rest. Otherwise the regional Line 150 coach runs the length of the island all year.
Donkeys of Ile De Re
Explore Saint-Martin and meet the donkeys in trousers
One of my first stops was the charming port town of Saint-Martin. You know you have arrived when, just outside the ancient fortifications, you meet the woolly and very cuddly “donkeys in trousers” who are the island’s lucky charm and symbol.
Since the 19th century the donkey has been a hard-working citizen of Ile de Ré, used to collect seaweed along the coast, to work the salt marshes and to help in the fields. The tradition of dressing them in gingham trousers dates back to protecting their succulent legs from the mosquitoes that plagued the marshes. Genuinely.
Saint-Martin itself is a bustling harbour ringed with lovely open-air terrace cafés, perfect for sitting in the sun with a cold bière and watching the boats, with a clutch of charming boutiques nearby if you fancy a browse.
And if the idea of creamy, salty flavours in your ice cream appeals, test your tastebuds at the stylish La Martinière parlour, which serves dozens of flavours of ice cream and sorbet ranging from the pedestrian to the gloriously bizarre.
View from the top: Saint Martin Church, Ile De Re
Climb the church of Saint-Martin
If the lack of exercise is starting to nag at you, climb the bell tower of the 12th century church of Saint-Martin. Fought over by Catholics and Protestants alike, the church wears the scars of a colourful and brutal past. From the top you get mesmerising panoramic views over the Breton Strait and the rooftops of the town below.
Red is the Colour: The French Flag and the Lighthouse of Ile De Re
The lighthouse of all lighthouses: Phare des Baleines
There are lighthouses, and then there is the Phare des Baleines. Standing 57 metres tall and facing down the stormy Atlantic from its rocky perch on the island’s north-western tip, this is a working lighthouse whose beam can be seen 50km out to sea. There is a museum at its foot where you can dig into the history of lighthouses and how they work.
Climbing the 257 steps up a memorable, vertigo-inducing spiral staircase brings you out at the top, where you are rewarded with sweeping views of the island’s coastline and the broad, fiery expanse of the ocean. Tickets start from around €4.35 for the lighthouse alone, with combined lighthouse, old tower and museum tickets from roughly €7.65, depending on the season. It is the most visited spot on the island, so come before noon or after 5pm to dodge the crowds.
Bicycle parked beside Arcachon Bay with vibrant packs, perfect travel and cycling scenery- Photo by Carsten Busch
Cycle to Le Bois Plage
Le Bois Plage is a small coastal town to the south of the island. Hire a bike from St Martin and pedal down to this charming sea side town along with any required beach paraphernalia. Apart from the charm of the beach, the cycle paths skirting marshes, oyster beds and vast stretches of unbridled Atlantic coastline are a sight to behold. There is a very nice indoor market in town where you can pick up any required picnic supplies.
Visit the Cistercian Abbaye des Chateliers
About two miles away from St Martin, you will find the harbour town of La Flotte. Interestingly, La Flotte is slated as one of the most beautiful villages in France (Plus Beaux Villages de France). Enjoy either a morning coffee or evening drink, sitting at the harbourside or indulge in an ice cream whilst wandering the shopping streets or the market. The grounds of the ancient Abbaye, built in 1156, are free to enter and make for lovely photo opportunities. The ancient walls set against the cliff edge will transport you back to another era. The absence of a roof structure will have you looking up into the skies and trying to reconstruct the ambience of this sacred place in your mind’s eye.
Visit an Oyster Shack
One of the greatest pleasures on Ile de Ré costs almost nothing and takes about five minutes to find. Pull up a chair at one of the island’s oyster huts, order a dozen fresh from the water in front of you, pour a glass of local white wine and just sit there. There is nowhere better to be.
The island has been producing oysters for centuries and the huts, little coloured cabins dotted along the cycle paths and salt marsh edges, are where the farmers sell direct from their own beds. You are eating something that was in the sea a very short time ago, and you can taste it. A dozen oysters will set you back around €8 to €12 depending on size, and a glass of Pineau or a local white another €4 or so. One of the best value lunches you will have anywhere in France.
La Cabane Océane at La Flotte is the place to visit. Sitting on the site of an old oursinerie, an urchin farm, on the oyster beds of Petit Praud, it has a wonderful shaded terrace overlooking the sea. Everything you will eat here is harvested by them: Fines, Spéciales and Cocktail oysters, plus shellfish depending on what has come in that day. There is also a small boutique where you can buy oysters to take away. No reservations needed.
Address: 9 Route du Praud, 17630 La Flotte en Ré. Tel: 05 46 66 54 08.
Magnifique Mussels
Sample the mussels at L’Aile de Ré
For seafood lovers, and mussel lovers especially, a meal at Le Morinand in Le Bois-Plage is a must. Honesty flag for longtime readers: I originally raved about La Bouvette and its magnificent open-coal-grilled mussels here, run by Laurent Mertz. La Bouvette closed back in 2012 and the spot is now home to L’Aile de Ré, run by Ludivine and Julien, who kept the seafood focus the place was always loved for. It is a small, family-run dining room facing the vines and fields, and the mussels, smoked over a fire of pine needles, is still the main draw. Worth booking ahead, as they seat only a few dozen.
L’Aile de Ré, Raise Flottaise, Le Morinand, 17580 Le Bois-Plage-en-Ré. Tel: 05 46 09 29 87.
Where to stay: Hotel Le Vieux Gréement
In the heart of the village of La Couarde-sur-Mer sits the charming and still very lovely Hotel Le Vieux Gréement. You are right in the hub of things here, with a bar and tapas terrace on site, a beautiful church across the square, a cracking boulangerie a few steps away, and some of the island’s finest beaches a five minute walk down the road.
It has grown up a little since I first stayed. It is now a 3-star with 19 individually decorated rooms in the local rétais style. Standard doubles start from €115 in low season up to €145 in high season, with breakfast at €14 a head and a small tourist tax on top. Still a warm, characterful and well-run place, and good value for the setting.
Hotel Le Vieux Gréement
13 Place Carnot, 17670 La Couarde-sur-Mer. Tel: 05 46 29 82 18. Book direct at levieuxgreement.com.
Getting to Ile de Ré
La Rochelle airport is served by budget airlines, with Ryanair running seasonal routes from London Stansted, Dublin, Brussels Charleroi, Porto and more (worth checking current schedules before you book, as these change each season).
From La Rochelle’s SNCF train station, the regional Line 150 coach runs across the bridge to the island’s ten villages all year round. It costs just €2.50 one way or €4.50 return, and you buy your ticket on board or via the Ticket Modalis app. No need to reserve. A quick and very cheap way onto the island.
Plus, if you missed, here are my earlier guides to Bordeaux, Angoulême and Cognac which all share excellent connections with Ile De Re and can be combined, for a short break or longer visit.
Platforma de streaming SkyShowtime a prezentat luni trailer-ul și posterul oficial pentru al doilea sezon al serialului „Marshals: O poveste din Yellowstone”. A dezvăluit, totodată, că acesta va avea premiera luna viitoare.
Serialul lansat la începutul lunii martie a acestui an se învârtește în jurul personajului Kayce Dutton din serialul „Yellowstone” original, care s-a încheiat în mod exploziv în 2024. Rolul e interpretat din nou de actorul american Luke Grimes, într-o poveste aparte din lumea creată de cineastul american Taylor Sheridan.
„După ce a lăsat în urmă ferma Yellowstone, Dutton se alătură unei unități de elită din cadrul U.S. Marshals, unde își folosește abilitățile de cowboy și fost soldat în marina americană pentru a asigura ordinea în Montana.
Kayce și colegii săi trebuie să găsească echilibrul între costul psihologic uriaș al misiunii de a fi ultima linie de apărare într-un război împotriva violenței care mistuie regiunea și datoria față de familiile lor. Pentru Kayce înseamnă fiul său, Tate (Brecken Merrill), și confidenții săi, Mo (Mo Brings Plenty) și Thomas Rainwater (Gil Birmingham), de la rezervația Broken Rock”, amintește SkyShowtime despre premisa serialului.
Comunicatul platformei de streaming, la fel ca trailer-ul dezvăluit luni, arată, de asemenea, că sezonul doi al „Marshals” va avea premiera în 9 octombrie. Paramount+, platforma care produce și difuzează în SUA toate serialele marca Taylor Sheridan, anunțase încă din luna martie că noua serie va continua cu cel puțin încă un sezon.
Însă vestea lansării sale luna viitoare reprezintă o surpriză majoră, având în vedere că a ajuns aproape nemaiauzit la Hollywood ca un serial să aibă parte de două sezoane în același an calendaristic.
Serialul „Marshals” e o excepție în universul „Yellowstone”
„Marshals” a fost al treilea serial „spin-off” al „Yellowstone” creat de Taylor Sheridan pentru Paramount+, după „1883”, cu Sam Elliott și Tim McGraw în rolurile principale, și „1923”, cu Harrison Ford și Helen Mirren; „Marshals”.
În luna mai a acestui an, la două luni după lansarea „Marshals”, pe Paramount+ și SkyShowtime a avut premiera și „Ferma Dutton”, cu actorii Cole Hauser și Kelly Reilly revenind în rolurile lui Rip și Beth într-o serie a cărei poveste este plasată imediat după evenimentele din seria originală.
Atât „Ferma Dutton”, cât și primele două seriale „spin-off” ale „Yellowstone”, au avut parte de recenzii stelare și note mari din partea publicului, aproape sau chiar peste cele obținute de serialul original.
„Marshals” a reprezentat însă excepția de la regulă, un lucru care a devenit evident imediat după lansarea sa. Spre deosebire de „1883” și „1923”, dar la fel ca „Ferma Dutton” care a apărut ulterior, „Marshals” este un „sequel” care explorează povești plasate după încheierea seriei „Yellowstone” originale.
Taylor Sheridan a fost doar producător executiv pentru serialul „Marshals”, nu și creator sau coordonator general al său, FOTO: LMK / IPA Agency / Profimedia
Serialul despre Kayce Dutton nu i-a impresionat pe fani
Spre deosebire și de „Ferma Dutton”, evenimentele din „Marshals” nu se învârt în jurul ranch-ului familiei sau, în general, în jurul unui ranch. În schimb, producția are un ton mai orientat spre acțiune, cu o structură procedurală, foarte diferită de tipurile de povești prin care trecea Kayce în serialul original.
Schimbarea majoră de ton nu i-a convins pe fani, „Marshals” având pe IMDb o notă medie de doar 6,1 / 10, cu mult sub cea a celorlalte seriale „Yellowstone”.
„’Marshals’ nu are strălucirea ostentativă a unui proiect Sheridan veritabil; nu este ‘Landman’, în care adolescenții poartă discuții alarmant de directe despre sex cu părinții lor, iar Billy Bob Thornton înjură fără oprire. Este o modalitate mai modestă, mai puțin volatilă și, prin urmare, poate mai durabilă de a extinde ‘Yellowstone’ într-un spațiu și mai mainstream, după ce deja a cucerit cultura populară. Acești șerifi sunt aici ca să-și facă treaba cu minimum de agitație, iar serialul care le poartă numele procedează la fel”, nota revista Variety în recenzia sa publicată la momentul respectiv.
Vestea bună pentru fanii „Yellowstone” care nu au fost convinși de „Marshals” este că Paramount+ a anunțat în luna iunie că și „Ferma Dutton” va continua cu un al doilea sezon. Filmările sunt programate să înceapă în prima parte a anului viitor, ceea ce înseamnă că el va fi lansat foarte probabil pe Paramount+ și SkyShowtime cândva în vara sau toamna lui 2027.
Salutare tuturor! Le-am avut la mână o săptămână și trei zile, sub NDA, fără să putem sufla o vorbă. Acum putem: Huawei Watch GT 7 și GT 7 Pro sunt oficial pe piață. Eu am purtat Pro-ul, ăla din titan, ceramică și safir, Vlad a stat pe GT 7 simplu. Și, ca să vă spun de unde vorbim: în studio la noi sunt mai multe religii pe tehnologie. Vlad e omul de Apple, eu sunt cu Garmin la mână de ani de zile. Așa că le-am pus fix lângă ce contează, Apple Watch Series 11 și Garmin Venu 4, pentru că exact acolo se poziționează.
Titan, ceramică și safir la 1.999 de lei
Prima surpriză e la hardware, nu la soft. GT 7 Pro are 46 de milimetri, bezel din ceramică nanocristalină, carcasă din aliaj de titan și sticlă de safir sintetic. Cele trei materiale, puse împreună în lumea ceasurilor, înseamnă de obicei o factură de peste 3.000 de lei. Aici sunt 1.999. GT 7 simplu e mai cuminte, oțel inoxidabil și sticlă de aluminosilicat de litiu, în 46 și 41 de milimetri și opt culori, la vreo 1.400 – 1.500 de lei.
Aici a apărut și singura noastră ceartă serioasă. Mie îmi place octogonalul de pe Pro, are muchii, are personalitate, seamănă un pic cu un ceas de scufundări adevărat. Lui Vlad i se pare că port o piuliță de titan și că rotundul lui merge și la sală, și la cămașă albă. Arbitrați voi în comentarii. Ce ne-a plăcut la amândoi e cureaua nouă, Easy Cross: fluoroelastomer, o bagi și o scoți cu o singură mână, capătul e teșit și nu se agață de mânecă. Nu mai atârnă nimic, nu mai ai inelele alea. Mie mi-a dat feeling de ceas adevărat.
Ecranul e AMOLED de 3.000 de niți și se vede ca un telefon nou. În august, în mijlocul zilei, afară, nu ai nicio problemă să citești pe el, nici măcar pe fundal negru. Lanterna aprinde ecranul OLED, ca la Garmin, dar poți alege culoarea. Vă recomand roșu, că nu vă contractă pupila noaptea. Iar rotița, serios acum, mi se pare cea mai șmecheră rotiță de pe orice smartwatch, și cum se mișcă, și cum răspunde haptic. Pe rezistență avem IP69 plus 5 atmosfere pe Pro, adică inclusiv saună și jet de apă fierbinte. N-am testat la 87 de grade cum stau eu la saună, pentru că am vrut să termin testul cu bine. Plus 64 GB de stocare pentru muzică și hărți, în 56 de grame și 11,2 mm grosime.
Bateria: 50% într-o săptămână și trei zile, pe bune
Cifrele oficiale zic până la 21 de zile pe Pro și pe GT 7 de 46 în folosire lejeră, 12 zile în folosire normală, cu somn, pași și notificări. Modelul de 41 coboară la 14, respectiv 7 zile. Dar hai la testul real: Vlad a luat ceasul cu 68% baterie și, după o săptămână și trei zile, mai avea 18%. Nu l-a încărcat deloc. A cărat cutia cu încărcătorul prin ghiozdan degeaba. Da, cu always on display oprit, pentru că ecranul consumă cel mai mult chiar și pe AMOLED, dar reacționează instant la gest.
Secretul e o baterie nouă cu anod de siliciu, exact generația despre care v-am tot vorbit la pliabile și la telefoanele cu autonomie ciudat de mare, plus o electronică gândită pentru consum mic. Și mai e o cifră pentru sportivi: 51 de ore de GPS continuu în modul trail running, față de 40 pe generația trecută. Poți să termini un ultramaraton și ceasul încă mai duce. Țineți minte cifra, pentru că Apple promite 24 de ore în folosire normală și 38 în low power. Numai că nimeni nu-și ia Apple Watch ca să-l țină în low power.
Ce am testat pe bune în opt zile de august
N-am găsit zăpadă în august, deci nu vă mințim cu schiatul. Am făcut ce face omul normal: bandă, greutăți, stair master, man makere (nu recomand man makere), plimbări, alergare, calistenice și, în cazul meu, o scarificare de gazon care mi-a scos mii de calorii. Pe puls, curbele stau aproape suprapuse peste Garmin Venu 4, iar la Optimize l-am pus lângă senzorii profi cu electrozi ai lui Florin Cujbă: 150 pe ceas, 150 pe senzor.
La somn au fost două chestii dubioase. Într-o noapte i-a spus lui Vlad că a adormit la 3:22 dimineața, când el căzuse lat la 1. Și i-a numărat un pui de somn de o oră fix când era la podcast. Deci mai sunt lucruri de reglat pe algoritm, poate le rezolvă update-urile de soft. Vă spunem sincer ce am întâlnit, exact ca atunci când am purtat zece zile un senzor de glicemie și am comparat ce zice aparatul cu ce simte corpul.
Ce chiar funcționează e traducerea datelor în limbaj de om. După antrenament primești o analiză AI care îți spune cât de tare te-ai obosit și când să tragi iar, nu zece grafice separate care te plictisesc după șase luni. Dimineața ai un morning briefing de 15 secunde cu scorul de physical readiness, de la excelent la needs attention. Să fim cinstiți: conceptul e al celor de la Garmin, cu Body Battery și training readiness, doar că la Huawei e ambalat altfel. Emotional wellbeing chiar l-am testat și, când îți arată că ești stresat, chiar ești. Iar temperatura corpului e o funcție subestimată: nu contează valoarea în sine, ci variația de la o zi la alta, așa afli imediat dacă ai o inflamație sau dacă te-ai apucat de răcit.
Apropo de scoruri de somn: singurul mod în care sari de 90 e să te culci în fiecare seară la aceeași oră și să dormi minimum șapte ore și jumătate. Atât. Eu mi-am pus reminder la 10 și jumătate și tot nu reușesc.
Schi, ciclism, golf și un panda care te pune la stretching
Noutățile mari pe sport le testăm la iarnă, dar merită știute. Unu, moduri de schi și snowboard, inclusiv indoor pentru cine ajunge în Dubai, plus detecție de viraje la outdoor, cu număr, direcție, frecvență și forța G maximă, și hărți pentru peste 3.000 de stațiuni direct pe ceas. Nici Apple Watch, nici Venu 4 nu au așa ceva pe ecran. Doi, ciclism: îți imporți traseul și ceasul îți face lista de urcări, cu gradient mediu, câți metri mai ai de urcat și cât mai e până sus, plus alerte de viraje strânse cu vibrație și voce, calculate din viteza reală. Trei, golf, doar pe Pro, cu distanțe compensate de pantă și green view care se rotește după poziția ta. Noi nu jucăm golf, deci acolo căutați și alte review-uri.
Patru, preferatul meu: mini workout-ul cu panda care îți apare pe cadran și te pune la 30 de secunde de stretching. Am deblocat deja trei orașe. Râdeți voi, dar când îți zice ridică-te, te ridici. Există și aplicații third party pentru sporturi cu rachetă, care cică numără loviturile de forehand și backhand, deci ecosistemul crește.
Sănătate: ECG pe coroană și datele părinților pe ceasul tău
Trei lucruri de reținut. Ai ECG, iar pe Pro e direct pe coroană, cu detecție de fibrilație atrială și extrasistole. Ai health clovers, trifoiul lor de obiceiuri sănătoase, care acum are patru frunze, că a apărut și nutriția, dacă ai răbdare să-ți bagi ce ai mâncat. Și ai health insights cu AI, care leagă somnul, stresul, pulsul și antrenamentele într-o singură concluzie.
Dar funcția care mi se pare că vinde ceasul e Family Community: vezi datele de sănătate ale părinților direct pe ceasul tău, cu alerte dacă apare ceva anormal. Oriunde ai fi pe globul ăsta, dacă li se întâmplă ceva, îți apare la încheietură. Cred că asta motivează mai mult decât forța G de pe pârtie, mai ales că linia GT a fost mereu ceasul pe care îl iei părinților. Eu i-am luat anul trecut lui tata un GT 6 și a fost primul lui smartwatch, iar el face 20.000 de pași pe zi.
Și acum disclaimerul obligatoriu, pe bune: niciunul dintre ceasurile astea nu e dispozitiv medical, deși unele funcții au început să fie certificate. Datele de la încheietură, de la oricine ar veni ele, sunt orientative. Dacă ceasul îți arată ceva ciudat, mai ales la inimă, te duci la doctor. Vorbesc foarte serios, pentru că vor fi mulți oameni în vârstă care o să-l poarte.
GT 7 contra Apple Watch Series 11
Ce face Apple mai bine e ecosistemul, și n-ai cum să-l bați dacă ai iPhone. Răspunzi la mesaje cu tastatura sau direct cu microfonul, ai App Store, Apple Pay peste tot, oprești alarma din ceas și ți se oprește și pe telefon, ai aplicația de casă, ECG, alerte de hipertensiune și detecție de accident auto. E deja un computer la mână.
Ce face GT 7 mai bine e tot ce ține de baterie: 12 zile contra o zi. Adică pleci în concediu de 12 zile fără încărcător. Plus ecran mai luminos în plin soare, merge și pe Android, și pe iPhone, adică cealaltă jumătate de lume, și costă cu vreo 900 de lei mai puțin. La plăți au adus și Curve Pay în România, deci plătești și de pe el, chiar dacă încă nu e experiența de la Apple Pay. Concluzia lui Vlad: dacă trăiești în universul Apple și vrei ca ceasul să-ți fie ca telefonul, iei Apple Watch fără discuție. Dacă vrei un ceas frumos care face aproape tot ce face el, cu autonomia asta, la prețul ăsta, GT 7 e cam fain.
GT 7 Pro contra Garmin Venu 4
Aici e meciul meu. Nu m-am dus la Fenix și nici la Watch Ultra, ci fix la Venu 4, pentru că acolo se nimerește poziționarea. Venu 4 e un ceas excelent dacă vrei ecosistemul Garmin fără să dai banii de Fenix: oțel, AMOLED, ECG, Body Battery, health snapshot în două minute, antrenamente ghidate și Garmin Connect, care rămâne cea mai mare platformă de sport din lume. E aceeași logică pe care am văzut-o și la CIRQA, brățara lor fără ecran și fără abonament.
Pus unul lângă altul, însă, Pro dă materiale de lux la preț mai mic: titan și safir contra oțel și Gorilla Glass. 21 de zile contra vreo 10 în mod normal și 18 în battery saver. GPS pe șase sisteme, cu precizie vizibil mai bună printre blocuri, dacă ești alergător de oraș, atâta vreme cât nu e bruiat semnalul. Plus hărțile alea de schi și analiza AI. Unde rămâne Garmin în față: profunzimea datelor de antrenament și ecosistemul lor de senzori, iar Garmin Connect e încă standardul pentru sportivii obsesivi. Numai că ăia nu sunt majoritatea clienților.
Eu unul, dacă n-aș avea zece ani de istoric în Garmin Connect, la sub 2.000 de lei GT 7 Pro ar fi o alegere deșteaptă. Asta e cea mai mare laudă pe care i-o pot aduce. Și cred că pe termen lung aplicația ceasului o să conteze tot mai puțin, câtă vreme îmi adun oricum datele centralizat cu un AI. Contează materialele bune, senzorii de calitate și colectarea corectă, iar acolo Huawei stă bine.
Verdictul scurt
GT 7, la 1.500 de lei, mi se pare cel mai echilibrat ceas pentru omul normal, indiferent de telefon: baterie cât un city break întreg, măsurători serioase, preț cinstit. GT 7 Pro, la 1.999 de lei, e ceasul pentru cine vrea unul singur pentru tot, inclusiv la cămașă, cu materiale de ceas de lux, autonomie mai mult decât suficientă și schi plus golf la pachet. L-am purtat și la podcast și nu s-a sesizat nimeni că ar fi ceva nepotrivit.
Apple Watch rămâne regele ecosistemului, mai ales pe iPhone. Garmin rămâne regele antrenamentului serios. Numai că Huawei tocmai a parcat între ei un ceas cu 900 de lei mai ieftin, care face cel puțin 90% din treaba amândurora. Iar dacă vreți contextul complet al toamnei ăsteia de gadgeturi, am povestit pe larg tot ce s-a lansat la IFA Berlin 2026.
Mai rămâne testul de schi, la iarnă, când vine zăpada aia bună, nu de pe 1 decembrie. Până atunci sunt curios în ce tabără sunteți voi: Apple, Garmin sau Huawei? Scrieți-ne în comentarii, că le citim pe toate. Iar dacă vreți să vedeți cum s-a purtat generația trecută pe alergare, aveți aici testul nostru pe Watch GT Runner 2. Dați un like și abonați-vă, urmează testul pe pârtie. Numai bine!
Precizare: am primit ceasurile la test cu o săptămână înainte de lansare, sub NDA. Huawei a pus la dispoziția comunității codul ABUHNICIGT300, cu 300 de lei reducere, valabil între 7 septembrie și 13 octombrie, pe pagina oficială Huawei. Opiniile de mai sus sunt ale noastre, după opt zile de purtat efectiv.
Drumul către Greenfield a fost redeschis în urma unei decizii definitive a Curții de Apel București, care obligă Romsilva și Direcția Silvică Ilfov să asigure accesul auto pe drumul Consolight–Padina.
Atacantul francez susține că nu și-a pierdut speranța de a câștiga trofeul și consideră că prestațiile individuale trebuie să cântărească decisiv în alegerea câștigătorului.
„Cu cine aș vota la Balonul de Aur? Cu mine! Îi înțeleg, însă, pe cei care ar vota diferit. Nu e dictatură. Privind argumentele, privind competiția, îmi spun că n-ar fi anormal să câștig”, a declarat atacantul, citat de Marca.
Cifre impresionante, dar fără trofeu
Francezul a avut un sezon individual excelent la Real Madrid, chiar dacă formația lui nu a cucerit niciun trofeu. Mbappe a marcat 42 de goluri în 44 de meciuri pentru „Los Blancos”, în toate competițiile, și a terminat pe primul loc în clasamentul golgheterilor din La Liga, cu 25 de reușite.
A urmat apoi Cupa Mondială, unde Mbappe a devenit golgheterul turneului, cu 10 goluri. Franța a fost eliminată în semifinale de Spania, scor 0-2.
Performanța de la Mondial i-a permis lui Mbappe să devină cel mai bun marcator din istoria competiției, luând în calcul toate edițiile.
„Oamenii zic că n-am câștigat trofee, dar nu am văzut vreun câștigător de Balon de Aur care să îndeplinească toate criteriile. (…) Sunt cel mai bun marcator din istoria Cupei Mondiale, am depășit legendele fotbalului în cel mai important turneu care există”, a mai spus Mbappe.
Ceremonia Balonului de Aur din 2026 va avea loc pe 26 octombrie, la Londra. Va fi ediția cu numărul 70 a premiilor acordate de France Football, gala urmând să se desfășoare pentru prima dată în capitala Angliei.
I’ll be honest with you. On my first visit to Prague, back in 2005, the food scene was quite limited with a big focus on hearty Czech and Hungarian cuisine, with a few exceptions. However, over the last 2 decades, as the city has blossomed, the food scene keeps on growing and diversifying. This guide is a love letter to all my favorite affordable spots in the city, with a few exceptions. PS Checkout also my guide to the best things to do in Prague.
1. Lokal Dlouhaaa
A modern twist on the classic Czech pub
Address: Dlouhá 33, Staré Město
Ever since I’ve been coming to Prague, I’ve had a soft spot for the Lokal chain of pubs. They offer a modern twist on classic Czech staple dishes at very affordable prices, with the added incentive of delicious cold Pilsner Urquell straight from the tank. I love the branch in Malá Strana and the slightly less raucous outpost in Karlín. Start with generous, delicious starters like sausages braised in dark beer (115 CZK) or liver pate with cranberries (95 CZK). Move on to mains like the pork neck steak (200g) with pepper sauce (225 CZK). Finish with their excellent apple strudel and whipped cream (55 CZK).
2. Soul Kitchen
A tiny slice of Greece in Vinohrady
Address: Korunní 24, Vinohrady
Not Czech at all, but worth the detour out to Vinohrady, Soul Kitchen is a tiny Greek taverna tucked away near Náměstí Míru, serving proper gyros pitas, souvlaki, meze plates, great Greek salads, keftedes (meatballs) with pitta, and tzatziki and salad. Finish with bougatsa and a strong Greek coffee. Small and popular, so go early or be ready to wait for a table.
3. Sisters Bistro v Dlouhé
A twist on the Czech classic, chlebíčky
Address: Dlouhá 39, Staré Město
When in Czechia, a must eat is chlebíčky, a local version of the open-faced sandwich, with toppings that might include ham, turkey, egg, potato salad, mayonnaise, salmon, or a spot of something green like a salad or tomatoes. My go-to place for chlebíčky is Sisters Bistro v Dlouhé, next door to Lokal in Staré Město. They do an eclectic variety, ranging from rye bread, avocado, tomatoes, prawns, coriander (45 CZK) to beetroot and goat’s cheese (57 CZK) to anchovies and herring (57 CZK).
4. Banh-Mi-Ba
Good quality, budget-friendly option for banh mi (best sandwich in the world!)
Address: Rybná 26, Staré Město ( Multiple outlets including the train station )
Another good budget-friendly, on-the-move choice, across the road from Sisters and also near the train station in Prague, is Banh-Mi-Ba. The banh mi sandwiches are fab, but the pho is average, so I’d give that a miss. They also do nice spring rolls and great Vietnamese coffee.
5. Antonínovo Pekařství
Budget-friendly bakery, perfect for breakfast
Open faced egg spread sandwich and the beetroot and cream cheese sandwich, Antonínovo Pekařství
Address: Laubova 1689/4, Žižkov
If you still haven’t had breakfast, or need a snack between meals or a good cup of coffee, this local bakery in Žižkov is a great stop (they also have outlets in Holešovice, Karlín and Vršovice). The first thing that hits you walking in is the wonderful aroma of freshly baked bread. You can choose from 5 to 6 different types, all baked on the premises. Pair it with the soup of the day, or one of their open-faced sandwiches. Sabrina loved her egg spread sandwich, while I went for beetroot and cream cheese. Filling, good and cheap: two sandwiches came to 75 CZK, which is less than €3. They also do local sweet baked goods and good ice cream.
Not cheap but worth the splurge…
6. Kuchyň
Castle-side dining with the best view in Prague
Address: Hradčanské náměstí 1, Hradčany
Come here for one of the best views of Prague. It is incredible, and even better with a cold Pilsner Urquell in hand. The food is a cut above your average hearty Czech fare too, based on recipes from the kitchens of 16th century aristocracy. We started with chicken liver pate with plum puree (125 CZK) and Vienna frankfurters with mustard and horseradish (95 CZK), both delicious. I’m not usually a pate fan, but this one won me over. For mains, the beef hanger in red wine with potato dumplings (245 CZK) was sensational. The signature dill sauce with eggs and potatoes (168 CZK) was nice too, though neither of us are big dill fans. After all the beer and food, the strawberries with cream and nuts (95 CZK) was the perfect way to finish.
7. Kantýna
A butcher’s counter and canteen rolled into one
Address: Politických vězňů 1511/5, Nové Město
Just off Wenceslas Square, if you love meat, no-frills Czech home cooking with generous portions at good prices, then this is your place. In this cavernous canteen-style dining hall, you can choose from the in-house butcher grilled cuts of ribeye, steak, chicken or sausages which are then cooked for you. (There is also a cooked meat counter.) You can choose your sides, like mashed potatoes or veggies, with a variety of sauces that include chimichurri sauce. There is a separate counter for ordering drinks. It’s loud, casual beer hall style dining that is great with friends or loved ones.
8. Masala Keramička
Great value Indian food in Prague
Address: Keramická 3, Prague 7 (Letná)
Tucked into a quiet corner of Letná near the Technical Museum. Part of a small local chain, it does contemporary Indian classics like butter chicken and chicken tikka masala, alongside veg thalis if you are looking to try a mix of dishes in one meal. There’s a garden for warmer days and a lunch menu from 159 CZK (€6.58).
9. Mundo Picante
Great value Mexican in Prague
Address: Krymská 8, Vršovice
A hole-in-the-wall Mexican takeaway-style spot on Vršovice’s Krymská strip, not far from the Czech Inn hostel, serving easy tacos, burritos, quesadillas and nachos. Tacos range from beer barbacoa to BBQ chicken to Indian veg. They have a Taco Tuesday where tacos are 50 CZK (€2) a piece. Frozen margaritas are on point too.
10. Beas Dhaba
Pay-by-weight vegetarian dhaba
Address: Týnská 19, Staré Město
A good, affordable option in Staré Město that I have been visiting for more than 20 years. It’s a self-service, pay-by-weight vegetarian dhaba. The food is simple, with a decent range of veg curries, dahl, plus raita, pakoras and also a good salad selection. Grab a tray, load it up, and pay for the weight at the till. There’s a quiet courtyard out back for warmer days, and a jug of free water on every table. Go an hour before closing for a 50% discount on your meal.
As a newcomer to Indonesian cuisine, I can’t claim any authority on authenticity, but on taste and cost, this was a decent lunch option in Prague 7. The daily lunch menu changes, but we enjoyed traditional dishes like nasi goreng and sapi rendang. A small bowl of soup comes free with any lunch dish, so for 145 CZK (about €6.50), it’s pretty good value.
12. Manifesto Market Smíchov
Prague’s best-known street food market
Address: Náměstí 14. října 82/16, Smíchov
A proper cultural and gastro hub. Come any day of the week and you’ll find a bubbly, fun-filled atmosphere with a wide variety of food from upcoming, budding chefs: tacos, hummus, craft burgers, fresh seafood, plus cocktails and fresh, frothy Pilsner Urquell straight from the tank. Prices are above average, so prepare to splurge a little. It’s set in a former parking lot wedged between the 20th century National House of Smíchov and an old market hall, and the design is genuinely eye-catching: food stations housed in corrugated metal-covered units surrounding a shallow pool.
13. Garage Karlín
A taste of Canada in the heart of Prague
Address: Křížíkova 58, Karlín
There’s a strange novelty in finding Canada’s beloved fast food, poutine, in Prague, but it’s really good, especially after a few cold Pilsner Urquells at Lokal. Fries, delicious cheese curds and gravy — this is a place I keep coming back to whenever I’m in Prague. Top it up with pulled pork, shredded beef or bacon.
Drink stops worth the detour
14. Vinicní Altán
A hidden vineyard terrace with the best views in the city
Address: Havlíčkovy sady 1369, Vinohrady
A vineyard hidden away in the heart of the city. Come here for beautiful views and very affordable, good wine. I love this place.
15. Veltlín
My favourite wine bar in Prague
Address: Křižíkova 115, Karlín
The guys here know their wines, and if you want to discover Czech natural wines, this is the place to come to.
Tip: The Pilsner Urquell Experience
A 90-minute, deep dive into their proud brewing history
Address: 28. října 377/13, Nové Město (bottom of Wenceslas Square)
Not strictly a cheap eat, but if you’re heading to Prague this summer, it’s worth the spend. Spread across 3 floors just off Wenceslas Square in a beautiful Art Nouveau building (the former Prague Central Bank), the new visitor centre is a fast-paced, hands-on, interactive museum telling the story of the country’s most popular beer.
With wireless headsets, light shows and projections, you learn how the first pilsner was created, covering everything from the ancient gods dedicated to beer, to its history in Bohemia going back to St Wenceslas, patron saint of the beverage, to exactly how the distinctive light-coloured Pilsner-style beer was developed by accident, all told in a light-hearted way. Midway through the tour, you get your first taste of the beer (this made me very happy) and meet one of their brewmasters, before learning about the brewing process. I picked up some fun facts I didn’t know before, like the importance of foam in the perfect Czech pour: it keeps the beer from going flat and adds to the taste.Before you leave the storytelling floor, there’s a 360° game hall where you can play a round of ice hockey. The tour finishes in the beautiful Beer Hall upstairs, where you’re offered two more beers by friendly tapsters. Unlike most brewery tours, this 90-minute experience involves a lot more beer drinking, and is a lot more fun for it.
At 441 CZK (€19), it isn’t cheap, but between the experience, the friendly staff and tapsters, and three drinks included in the tour, I think it’s good value.
Bonus tip: Visitors can also attend the Tapster Academy and learn to pour beer three different ways: the hladinka, šnyt and mlíko. Great fun, and a proper splurge at 825 CZK (€35), so it depends on your budget and how much beer you want to drink (all the beers you pour are yours to keep, and we poured probably 6 or 7 and barely drank them). In hindsight, I wish we’d had lunch first, so go on an empty stomach. Don’t skip the brand shop either: you can take home a personalised, hand-engraved beer mug or a bottled Pilsner Urquell with your name on it.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F09%2Fbogdan-andone-reactie-dura-dupa-voluntari-fc-arges-criza-2.jpg)
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F09%2Fbogdan-andone-reactie-dura-dupa-voluntari-fc-arges-criza-3.jpg)
