Salutare tuturor! Ne-am întors din vacanță fix la timp ca să prindem cea mai neagră zi din finanțele României de anul ăsta. Pe 31 august, BVB închide luna sub media mobilă de 50 pentru prima dată de la începutul raliului din mai 2025, România lasă 770 de milioane de euro pe masă din PNRR, iar singura veste bună vine, ironic, din crypto. Hai să urmărim banii, că azi se văd foarte clar unde se duc și, mai ales, unde nu ajung.
770 de milioane de euro pe care nu ni i-a furat nimeni
Termenul PNRR pentru legea salarizării unitare a expirat fără acord între PSD, PNL, USR și UDMR. Nu e vorba de hoție aici, e mai rău: pur și simplu i-am lăsat pe masă. Suntem de 118 zile fără un guvern cu puteri depline, toate cele trei agenții de rating ne țin la o singură treaptă deasupra categoriei junk, iar Financial Times scrie chiar azi despre o clasă politică nu doar tot mai nedemocratică, ci profund iresponsabilă. Am ajuns și în Bloomberg, dar nu la rubrica pe care ne-o doream.
Și acum partea pe care o vinde toată lumea greșit: deficitul chiar a scăzut, de la 3,99% la 2,34% din PIB în șapte luni. Doar că a scăzut pentru că un guvern interimar nu poate cheltui, nu pentru că am reformat ceva sau am oprit hoția din sistemul public. În aceleași șapte luni am plătit peste 40 de miliarde de lei doar dobânzi. Despre criza PNRR am vorbit pe larg și acum câteva zile, iar de atunci lucrurile s-au mișcat doar în jos.
Întrebarea de tip Follow the Money pentru seara asta: într-o țară fără guvern, cu inflație peste 10%, unde îți ții banii? Răspunsul cuminte sunt titlurile de stat, cu dobânzi de 7 spre 8%. Adică finanțăm exact statul care ne exfoliază prin inflație. Suntem foarte deștepți. Randamentul ăla mare nu e generozitate, e prețul riscului: cu cât o țară plătește mai mult, cu atât piața crede mai puțin că își va onora datoria la nesfârșit. Am mai făcut calculul cu banii ținuți pe loc și cât mănâncă inflația din ei, iar concluzia nu s-a schimbat.
BVB: prima închidere sub media de 50 după 2x
Indicele BET a intrat în corecție. După un raliu de peste 2x început în mai 2025 și un maxim istoric peste 36.000 de puncte, acum se tranzacționează pe la 33.700 și închide sub media mobilă de 50. Nu e o garanție de schimbare de trend, dar e primul semnal serios de la începutul urcării.
Concret, într-o săptămână: Transelectrica minus 12,68%, Electrica aproape 7%, Romgaz 6%, Petrom 5%. Chiar și Hidroelectrica, vedeta bursei, a pierdut 2,92% într-o singură zi, iar Banca Transilvania, care ținuse steagul raliului, a cedat 5%. Următorul target tehnic e întâlnirea cu media mobilă de 200, adică vreo 10% mai jos de unde suntem.
Problema structurală rămâne aceeași: BET a fost una dintre cele mai performante burse din lume în ultimele 12 luni, dar 60% din indice stă în patru acțiuni. E o bursă mică, concentrată, care a arătat oportunitate, însă graficul ei nu a semănat niciodată cu economia reală din România. Când cele două se reîntâlnesc, reîntâlnirea doare.
Petrom, dividende mai mari decât profitul
Petrom a anunțat dividende de 3,6 miliarde de lei, la un profit de 3,05 miliarde pe 2025. Diferența, aproape 700 de milioane, vine din rezerve, sub forma unui dividend special. Plus 9 miliarde investiții anunțate în Neptun Deep. Pus lângă gaura din PNRR, e cel mai elocvent desen despre cum aleargă banii și cât de departe se duc de noi.
Tot sectorul energetic, care compune grosul indicelui nostru, a fost scuturat ani la rând de guvernanți care au cerut profit ca să acopere găurile de la buget. Energie plătită de noi toți, de aici inflația și de aici o viață mai scumpă. Am detaliat schemele și lipsa de investiții din energie în discuția despre prosumatori, iar cifrele de acolo explică mai bine decât orice comunicat de ce plătim atât. Nu uitați nici de 30 iunie, când megawattul a trecut de 1.000 de euro, adică 5.321 de lei, iar prosumatorii injectau la 4 lei. E foarte rentabil să vinzi energie în țara asta. Doar că cei mai mulți dintre noi cumpărăm.
O veste mică și bună: de mâine reducerea accizei la motorină crește de la 20% la 25%, ceea ce ar putea însemna 10 spre 15 bani mai puțin la pompă. Statul pare că își propune să țină motorina în jurul pragului de 10 lei.
Semnalele de criză nu sunt doar la noi
Aici e partea care schimbă perspectiva. Obligațiunile italiene la 30 de ani sunt la 4,93%, unul dintre cele mai ridicate niveluri din ultimii 30 de ani. Cele franceze sunt la maximul din 2008 încoace, pentru că piețele se uită deja la scrutinul din 2027 și la extremele care cresc. Chiar și Germania e la 3,8%, cel mai sus din 2011. Fun fact care spune multe: guvernul Meloni e cel mai longeviv din istoria Italiei, iar stabilitatea aia politică a mutat eticheta de „cea mai riscantă economie mare a Europei” de la Roma la Paris.
În Japonia am avut pentru prima oară în trei decenii o intervenție comună a trezoreriei americane cu cea japoneză pe forex, o vânzare masivă de dolar pentru yen. A ținut până pe la 155 de yeni per dolar, apoi cursul a urcat înapoi la 159. Semnalul e neplăcut: ori intervențiile trebuie să fie mult mai brutale ca să conteze, ori nu mai cântăresc cât cântăreau când economiile erau sănătoase.
Iar în Statele Unite, Scott Bessent a declarat că dobânda la 30 de ani este „în jos”. Graficul spune exact invers. Singura explicație plauzibilă e că mesajul nu mai e adresat celor care știu să citească un grafic. Am făcut și un calcul simplu: la o datorie de circa 40 de trilioane de dolari și o rată medie de 3,44%, o creștere de doar 1% ar însemna aproximativ un miliard de dolari în plus, pe zi, doar din dobândă. Servisarea datoriei a depășit deja bugetul departamentului de război.
Concluzia lui Andrei, susținută de consensul unor economiști serioși, e că suntem beyond the point of no return. Ori trecem printr-o criză care resetează lucrurile, ori creștem suficient încât să scăpăm din ea, iar singurul pariu de creștere la scară planetară e acum inteligența artificială. Eu am dubii sincere că vom fi toți parteneri la creșterea aia.
Petrol, Venezuela și rezerva strategică golită
Rezerva strategică de petrol a Statelor Unite e la un nivel pe care nu l-am mai văzut de prin anii ’80. A fost înjumătățită începând cu 2020, a atins un minim în iulie 2023, s-a mai reumplut, iar de la începutul acestui an, odată cu conflictul din Orientul Mijlociu, a mai pierdut vreo 20%.
De aici se explică toată agitația. Trump anunță pe Truth Social „cel mai mare acord din istoria lumii” cu Venezuela, prin care peste 65 de miliarde de barili din rezervele venezuelene ar urma să ajungă la americani. Ce nu spune postarea e că petrolul venezuelean e atipic, extrem de vâscos, greu de rafinat și mai puțin profitabil. Motivul real pentru care americanii au intrat acolo e că rafinăriile din sudul Statelor Unite, construite special pentru petrol greu, stăteau de pomană. Uitați-vă și la ce se întâmplă în Alberta, cu discuțiile alea despre secesiune și atracție față de Statele Unite. Nu e coincidență, e foame de petrol.
Strâmtoarea Ormuz, care înseamnă circa 20% din necesarul planetei, e strâmtă de șase luni. Iar prin ea nu treceau doar petrol și combustibil, ci gaz lichefiat și îngrășăminte agricole. Disruption-ul s-a împrăștiat în toate industriile. Am discutat în episodul trecut ce înseamnă războiul pentru portofoliu, iar de atunci singura schimbare e că presiunea a mai urcat un etaj. Nu întâmplător chinezii, care au instalat energie regenerabilă la scară industrială, se electrifică masiv, de parcă ar fi știut că Ormuz nu se deschide curând.
Cât despre Iran, Trump îl descrie ca pe o națiune prăbușită, fără armată, fără valută, cu inflație de 300%. Realitatea de pe teren pare mai nuanțată, iar strategia americană s-a mutat de la rachete la înfometare economică, și pentru că o dronă ieftină costă vreo 5% dintr-o rachetă Patriot. Doar că iranienii știu să facă foamea, iar asta nu face decât să confirme, în versiunea lor de realitate, că diavolul e american.
Crypto pe verde, în sfârșit
Aici e vestea bună a serii. Bitcoin se tranzacționează la circa 78.720 de dolari, ceva ce părea imposibil acum câteva săptămâni, când tot timeline-ul aștepta bottom-ul în octombrie, ca să respecte ciclul de patru ani. Declanșatorul a fost tot Bessent, cu promisiunea că trezoreria intervine în piața de obligațiuni, adică bani mai ieftini, adică exact ce mănâncă piața de crypto la micul dejun.
Tehnic, Bitcoin e la o intersecție importantă. A ajuns la media mobilă de 50, care în bear market a fost mereu rezistența principală, iar o închidere peste ea ar confirma un nou ciclu. Un Golden Cross, adică trecerea mediei de 50 peste cea de 200, e aproape să se întâmple, deși a mai fost aproape și în iunie, când sperietura cu MicroStrategy și Michael Saylor a stricat totul. Linia în nisip rămâne pragul de 84.000 de dolari. Dacă minimul din zona 57.000 chiar rămâne bottom, ăsta e cel mai blând bear market din istoria Bitcoin, doar 53 de puncte procentuale.
Fun fact pentru colecție: în valoare nominală, săptămâna închisă acum două săptămâni e cea mai mare creștere în dolari, pentru o singură săptămână, din istoria Bitcoin. Ethereum arată chiar ceva mai bine, cu un higher high și cu ambele medii mobile întâlnindu-se, o figură tehnică pe care nu o vezi des. Rămâne de văzut dacă ETH/BTC confirmă, pentru că în ciclul trecut Ethereum a fost mai mult subiect de meme decât activ cu randamente.
Interesant e că tot raliul ăsta a venit fără Clarity Act. Ca și politicienii români, nici senatorii americani n-au ajuns la consens în august. Pe 15 septembrie ar fi una dintre șanse, dar democrații sunt cu ochii pe midterms și n-au niciun motiv să se așeze la masă. Unul dintre amendamente interzice demnitarilor să-și lanseze propriile monede. Wink wink.
Ce rămâne din episodul ăsta
Rămâne că într-o economie care stagnează, cu inflație sticky și dobânzi la obligațiuni în creștere peste tot în lume, nu prea mai există colț ferit. Rămâne că bursa de la București a fost frumoasă cât a ținut, dar patru acțiuni nu fac o economie. Și rămâne că singurul lucru care ține piețele sus e speranța că inteligența artificială chiar schimbă paradigma, plus disponibilitatea guvernelor de a printa în continuare.
Următorii doi ani din mandatul lui Trump vor fi, cred eu, o tentativă de împăcare cu America mijlocie, înainte să vină valul socialist. Pentru că atunci când vine recesiunea, oamenii vor la putere pe cineva care ia de la bogați. Doar că, dacă i-am pune pe bogați să plătească dublu, tot ar fi o picătură în oceanul datoriilor. Și la ei, și la noi.
Spuneți-mi în comentarii cum se vede de la voi. V-ați retras de pe BVB sau mai aveți răbdare? Ne vedem săptămâna viitoare la Follow the Money.
