OPRAH WINFREY VINE ÎN ROMÂNIA LA BRAND MINDS 2026  Cartea apare la Editura Trei, în traducere de Gabriel Tudor și o puteți precomanda aici.

Toată viața sa adultă, vedeta TV Oprah Winfrey s-a confruntat cu probleme legate de greutate. Nu și-a imaginat niciodată că, în timpul vieții sale, vor apărea medicamente care să ofere speranță, sănătate și vindecare unor oameni ca ea.

În discuțiile sale cu dr. Ania Jastreboff, profesor de endocrinologie la Yale School of Medicine, Oprah află că obezitatea nu este o problemă de voință, ci o boală. Este o chestiune de biologie, determinată de nevoia organismului nostru de a supraviețui și de mediul în care trăim astăzi. Și, cel mai important, este o boală care, de-acum, poate fi tratată. Noile medicamente scad pragul de referință al grăsimii corporale (pragul „destul“), astfel încât acum putem slăbi fără să mai luptăm

împotriva biologiei doar cu ajutorul voinței. De asemenea, noile tratamente ne scapă de „zgomotul alimentar“, de gândurile obsesive legate de „Ce mănânc azi?“ Nu în ultimul rând, ne eliberează

de rușinea și vina impuse de societatea care culpabilizează persoanele supraponderale și obeze.

Cercetările revoluționare ale Aniei Jastreboff, fondatoarea Centrului de Cercetare a Obezității de la Yale, oferă o nouă direcție nu doar pentru tratamentul obezității, ci și pentru sănătate în general, cu implicații importante în prevenirea numeroaselor boli asociate.

„În toți acești ani, am crezut că pot reuși de una singură. Dar am încercat și am dat greș, am tot

încercat și am dat iar și iar greș. În fața voastră, a tuturor celor care ați fost martori la asta. De ce nu am putut să slăbesc și să-mi mențin greutatea? Pentru că niciun succes, nicio sumă de bani, nicio faimă și nicio inteligență nu se pot compara cu biologia. Aveam o boală și mă învinovățeam că nu eram capabilă să mă vindec. Așa cum a spus un medic: «E ca și cum ți-ai ține respirația sub apă și ai încerca să nu ieși la suprafață».“ — OPRAH WINFREY

ANIA M. JASTREBOFF, doctor în științe medicale, este profesor de endocrinologie la Yale School of Medicine. Medic și cercetător dedicat, este fondatoarea și directoarea Centrului de Cercetare a Obezității de la Yale (Y-Weight). Dr. Jastreboff este unul dintre liderii în dezvoltarea științifică și aplicarea clinică a noilor medicamente împotriva obezității.

Lider global în media, OPRAH WINFREY este celebră pentru emisiunea ei The Oprah Winfrey Show, care a inspirat și încurajat milioane de telespectatori timp de douăzeci și cinci de ani. În cadrul Grupului Editorial Trei a mai fost tradusă cu titluri precum: Construiește-ți viața pe care o dorești, Ce știu cu adevărat și Ce s-a întâmplat cu tine.

*

1

Gata cu rușinea și culpabilizarea

Obezitatea este o boală, nu o alegere

Oprah: Dacă nu ai avut niciodată probleme cu greutatea, știu că poate fi greu să înțelegi groaza de a vedea pe cadranul cân­tarului niște cifre care par o înfrângere — dovada clară că, încă o dată, grăsimea a câștigat, iar tu ai pierdut. Nu știi cum e să cumperi haine nu în funcție de ce-ți place, ci de ce ți se potrivește și te poate acoperi cel mai bine. Nu știi cum e să fii supărată pe tine însăți lună de lună și să te simți jenată an după an. Și poate te întrebi cum de este posibil ca eu să știu să fac multe lucruri valoroase, care îți dau poftă de viață, și totuși — indiferent cât sunt de disciplinată și de strictă cu mine însămi sau cât de multe privațiuni îmi impun — să nu pot să-mi controlez greutatea.

Cât de frustrant este să știu că, indiferent de câte ori am spus: „Aceasta este ultima mea dietă!“, nu am putut să-mi țin promisiunea făcută.

Una dintre cele mai puternice amintiri ale mele — și toto­dată unul dintre momentele de care ar fi trebuit să fiu cea mai mândră — este învăluită în jenă și rușine. Era anul 1992 și mă aflam la gala Daytime Emmy Awards. Pășeam pe covorul roșu, sub privirile tuturor, dar eu nu voiam altceva decât să dispar ca prin farmec. Eram anxioasă și nervoasă, dar nu din motivul la care te-ai gândi — pur și simplu, nu voiam să fiu acolo. Eram mai grasă ca niciodată, ajunsesem la 107 kg, și în săptămânile dinaintea spectacolului nu găsisem nimic de îmbrăcat. Așa că mi-am comandat un costum special pentru acea ocazie — o fustă aurie și o jachetă de culoarea ciocolatei. Mi-era atât de rușine, încât nici nu îndrăzneam să mă duc la croitoreasă. De obicei, la probă, îi spuneam: „Nu poți să mă măsori! Trebuie doar să te uiți și să ghicești.“ Dar acesta era un eveniment public foarte mediatizat, așa că am stat nemișcată, am închis ochii și m-am crispat, în timp ce mi se măsurau bustul, talia și șoldurile. Creatoarea de modă a făcut tot ce a putut — o frumoasă fustă de mătase, cu croială dreaptă și o jachetă cu manșete pentru butoni, din același material — dar tot mă simțeam atât de inco­modă, atât de grasă, atât de expusă. Îmi amintesc că mă rugam: „Te rog, nu-i lăsa să-mi strige numele. Te rog, nu mă lăsa să câștig, lasă-l pe Phil (Donahue) de data asta“ — pentru că nu puteam suporta ideea de a mă ridica de pe scaun, știind că toată lumea mă va privi din spate în timp ce urcam fiecare treaptă spre scenă. Dar desigur că mi-au strigat numele, iar eu m-am forțat să surâd și să accept premiul.

După ce am părăsit ceremonia, am mers la un spa, încercând să-mi dau un impuls și să mă motivez pentru a slăbi din nou.

Mă gândesc astăzi la orele, zilele și anii în care am irosit timp și energie ca să slăbesc, doar pentru a mă îngrășa la loc, și la cât de uimitor este să aflu, după toți acești ani în care m-am învinovățit pentru eșec, că aceasta nu este și nu a fost niciodată o problemă de voință. Am înțeles acum că este vorba de creierul tău — și de modul în care el va lupta să te readucă la greutatea pe care tot încerci să o pierzi. Conștientizarea aces­tui fapt a fost ca o profundă eliberare pentru mine — și ea le oferă tuturor o oportunitate similară de a renunța la rușine și culpabilizare.

Poveștile lui Oprah sunt reale și incredibil de ușor de în­țeles, constituind un ecou a ceea ce aud zilnic de la pacienții care trec pragul clinicii și de la participanții înscriși în cerce­tările noastre realizate la Centrul de Cercetare a Obezității de la Yale. Majoritatea persoanelor care vin să solicite îngrijire au fost făcute de rușine pe nedrept și în mod tragic, doar pentru că au o boală. Iar aceste persoane se critică, la rân­dul lor, pentru asta. Se dojenesc. Încearcă și tot încearcă să slăbească. Se blamează în continuu atunci când eșuează, așa cum și lumea le-a blamat. Pacienții mei îmi mărturisesc că se simt ca niște exilați în raioanele pentru mărimi mari sau în magazinele care nici măcar nu au mărimile lor. Ei îmi vorbesc despre companiile aeriene care le cer să cumpere două locuri sau să solicite o prelungire a centurii de siguranță și apoi stau, precum pacienta mea, Lynn, pe tot parcursul zborului, înțe­peniți și rigizi „ca într-un sicriu“, căci nu vor „să ocupe prea mult spațiu“. Pacienții mei îmi povestesc despre avalanșa de reclame care îi urmăresc mereu — suplimente pentru slăbit, plante medicinale, plasturi și creme — care le promit soluții rapide. Alți pacienți, cu obezitate mai puțin severă, îmi spun că se simt tot timpul inconfortabil. Pentru că au o boală. Iar lumea le-a spus că nu este o boală. Lumea le-a spus în repe­tate rânduri că este doar vina lor — iar acest lucru se traduce prin sentimentul multora că ar fi lipsiți de voință. Că ar fi lacomi. Că pur și simplu nu se pot controla.

Și, în tot acest timp, biologia lor le spune: „Am nevoie de o felie de pizza cu blat gros și pufos.“ Ar putea încerca să se mulțumească doar cu o salată de legume cu pui la grătar și ardei iute chipotle (poate și cu puțin sos ranch[1] degresat?), dar biologia lor strigă: „Mor de foame! Am nevoie de mai multă energie! Trebuie să stochez mai mult combustibil, mai multă grăsime, pentru orice eventualitate!“

Aceasta este boala obezității. Sincer vorbind, dacă am trăi într-o perioadă de foamete și lipsuri alimentare, persoanele cu obezitate ar avea un avantaj. Tendința creierului lor de a stoca mai multă energie le-ar proteja mai bine împotriva înfometării. Dar în lumea noastră modernă, într-un mediu care încurajează stocarea de energie suplimentară, a avut loc o schimbare în privința cantității de grăsime pe care o stocăm cu toții. Într-un fel, suntem cu toții predispuși să stocăm mai multă grăsime. Persoane care acum o sută de ani erau considerate ca având o greutate „normală“ sunt acum tratate drept supraponderale. Persoane care aveau o predispoziție genetică spre a fi supraponderale sunt considerate astăzi ca fiind bolnave de obezitate. În cazul multor persoane cu obe­zitate, gândurile obsesive legate de mâncare pot mătura orice alt gând din minte. O serie nesfârșită de diete îi privează pe oamenii cu această boală de timpul și atenția pe care le-ar putea dedica altor activități — de pildă, să joace bowling, să învețe să cânte la chitară, să deprindă limba chineză.

Deși obezitatea nu este încă recunoscută și acceptată de toată lumea drept o boală, asociațiile medicale, inclu­siv Organizația Mondială a Sănătății și Asociația Medicală Americană, o recunosc ca atare. Dar obezitatea nu este o boală doar pentru că diverse asociații o recunosc ca atare, ci pentru că este cu adevărat o afecțiune medicală cu o biologie com­plexă, care are un impact negativ asupra sănătății. Deocamdată putem afirma că obezitatea este provocată de mediul modern și apare atunci când creierul nostru îi spune corpului să sto­cheze mai multă grăsime decât ar avea nevoie. Această grăsime suplimentară are efecte dăunătoare asupra sănătății.

Definiția obezității constituie încă un subiect controver­sat — și poate că asta face parte din problemă. Iar definițiile și descrierile limitate de care dispunem nu transmit cum se simt cei care au această boală. Nu toată lumea care se în­grașă suferă de obezitate. Totuși dacă ai această afecțiune, știi asta. Ai încercat 621 de diete și niciuna nu funcționează. Sau funcționează câteva luni, apoi încetează să mai funcționeze. Mulți se gândesc la mâncare și la nimic altceva. Zi și noapte, dimineața și seara. Te trezești uneori și mănânci bucata de friptură de curcan rămasă de la cină, apoi stai în bucătărie și te dojenești singur. Sau poate că nu mănânci friptura de curcan. Reziști. O arunci. Apoi stai în bucătărie, dorindu-ți să nu o fi făcut. Ai irosit mâncarea. Copiii tăi ar fi putut face sendvișuri cu acea friptură de curcan. Poți cântări 88 kg, 225 kg sau 133 kg. Cifrele de pe cântar nu contează. Orice ai face sau nu ai face… simți că niciodată nu te-ai hrănit destul.

[1] Sos preparat din lapte bătut, maioneză, usturoi, ceapă și mărar (N.t.).

Pompierii au intervenit, sâmbătă dimineaţă, pentru a stinge un incendiu care se manifesta cu degajări de fum într-un salon de la etajul al treilea al Institutului Clinic Fundeni din Bucureşti.

„La sosirea primelor echipaje, incendiul se manifesta în interiorul unui salon cu degajări de fum la nivelul etajului 3. 37 de pacienţi au fost evacuaţi de pe etaj”, a transmis ISU Bucureşti-Ilfov, potrivit News.ro.

Pentru intervenţie au fost alertate 15 autospeciale de stingere cu apă şi spumă, o autospecială de intervenţie şi salvare de la înălţime, o autospecială de descarcerare, Detaşamentul Special de Salvatori şi şase echipaje SMURD.

„În momentul de faţă incendiul este lichidat şi nu mai sunt probleme deosebite. Nu au fost identificate victime”, a precizat ISU.

Șeful DSU, Raed Arafat, a declarat, la Digi 24, că nu se cunoaște momentan cauza incendiului, însă se presupune că a pornit de la o saltea.

Meghan Markle se pregătește să revină în actorie și se află în negocieri pentru un rol în cel de-al treilea sezon al serialului Netflix „The Gentlemen”. Ducesa de Sussex ar urma să se alăture producției create de Guy Ritchie, însă acordul nu a fost încă finalizat, relatează Reuters și Agerpres.

Informaţia vine după vestea surprinzătoare că prinţul Harry, care a renunţat la îndatoririle oficiale în 2020, se va întoarce împreună cu Meghan şi cei doi copii ai lor pentru a locui în Marea Britanie, părăsind actuala lor reşedinţă din California.

Discuţiile se referă la un rol în cel de-al treilea sezon din „The Gentlemen”, potrivit Hollywood Reporter.

Un purtător de cuvânt al cuplului nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii.

Primul sezon din „The Gentlemen” spune povestea unui bărbat care moşteneşte în mod neaşteptat moşia familiei sale de la ţară, doar pentru a descoperi că aceasta se află în centrul unui vast imperiu al canabisului şi al lumii interlope britanice. Al doilea sezon va apărea pe Netflix luna viitoare.

Editor : Ș.A.