Smartwatch-urile au debutat în urmă cu mai bine de un deceniu și, dacă ne uităm la felul în care sunt folosite astăzi, impresia mea este că nu s-au îmbunătățit sesizabil. Avem procesoare mai rapide, ecrane mai luminoase și tot mai mulți senzori, dar problemele de bază au rămas aceleași: autonomie redusă, încă un dispozitiv care trebuie administrat și încărcat, notificări permanente și o utilitate care, cel puțin pentru mine, nu prea există.
Am încercat în repetate rânduri mai multe modele de smartwatch-uri, din generații și ecosisteme diferite, și de fiecare dată am ajuns la aceeași concluzie: după câteva zile sau săptămâni, ceasul ajunge mai degrabă să mă enerveze decât să mă ajute. Nu-mi simplifică viața. Dimpotrivă, introduce încă un ecran, încă un set de notificări, încă un încărcător și încă o baterie de care trebuie să-mi amintesc.
Utilitate aproape zero: telefonul face deja aceleași lucruri
Aici este, pentru mine, problema fundamentală. Un produs scump, așa cum este un smartwatch, ar trebui să rezolve o problemă sau să aducă o funcție de care chiar am nevoie. Smartwatch-ul, în schimb, dublează în mare parte funcțiile telefonului: notificări, apeluri, mesaje, vreme, calendar, muzică, hărți, plăți și alarme. Dacă primesc un mesaj, telefonul îl afișează. Dacă mă sună cineva, telefonul sună. Dacă vreau să plătesc, pot folosi telefonul. Dacă am nevoie de navigație, tot telefonul este mai comod. Până și numărul de pași poate fi măsurat de smartphone.
Cât despre funcțiile de sănătate, producătorii au ajuns să transforme aproape orice parametru într-un scor: somn, stres, recuperare, energie, puls și activitate. Iar pentru un utilizator obișnuit, o bună parte din aceste informații nu sunt relevante. Nu am nevoie de un algoritm care să-mi spună în fiecare dimineață dacă am dormit bine sau prost. De cele mai multe ori știu deja asta.
Notificările la încheietură sunt un stres în plus
Probabil acesta este motivul principal pentru care am renunțat de fiecare dată la smartwatch. Chiar nu înțeleg ce este atât de grozav în a avea fiecare mesaj, mail, apel sau notificare transformată într-o vibrație la încheietură. Telefonul poate fi pus cu ecranul în jos, pe silențios sau pur și simplu lăsat într-o altă cameră. Smartwatch-ul, în schimb, este literalmente prins de tine. Vibrația ajunge direct la încheietură și îți cere atenția chiar și atunci când încerci să lucrezi, să vorbești cu cineva, să citești sau pur și simplu să stai liniștit. Și nu pare să fie doar o impresie izolată. Sunt numeroși utilizatori care spun că au renunțat la smartwatch tocmai din cauza tensiunii produse de notificările constante, iar alții au ajuns să dezactiveze aproape toate alertele.
Iar în acel moment apare întrebarea evidentă: dacă dezactivez una dintre funcțiile principale ale smartwatch-ului pentru ca dispozitivul să nu mă mai deranjeze, de ce îl mai port? În ultimii ani încercăm să reducem timpul petrecut în fața ecranelor, să eliminăm notificările inutile și să ne concentrăm atenția. Smartwatch-ul face exact contrariul: ia lucrurile de care încerci să te îndepărtezi și ți le mută direct pe încheietură.
După mai bine de un deceniu, bateria este încă ridicol de slabă
Unele dintre cele mai populare smartwatch-uri încă trebuie încărcate zilnic sau o dată la două zile. Apple Watch Series 11 promite până la 24 de ore de utilizare normală, Galaxy Watch8 până la 30 de ore cu Always On Display activ, iar Pixel Watch 4 oferă între 30 și 40 de ore, în funcție de dimensiune.
Sincer, mi se pare absurd. Încarc deja telefonul, laptopul și AirPods-urile. Uneori mai am și un power bank, o tabletă sau alte accesorii. Ultimul lucru de care am nevoie este încă un dispozitiv pe care trebuie să-l pun pe un încărcător doar ca să-mi arate ora și notificările pe care le primesc oricum pe telefon. Încărcarea rapidă nu rezolvă problema. Faptul că un ceas se încarcă repede nu schimbă faptul că trebuie să te gândești constant la baterie.
Iar dacă vrei să-l porți și noaptea pentru monitorizarea somnului apare întrebarea: când îl mai încarci? Mai mult, bateria este o componentă consumabilă. Apple spune că bateria unui Apple Watch este proiectată să păstreze până la 80% din capacitatea inițială după 1000 de cicluri complete de încărcare. Exact componenta care reprezintă deja unul dintre punctele slabe ale produsului devine, inevitabil, și mai slabă în timp.
Prea multe date care nu schimbă nimic
Smartwatch-urile moderne măsoară obsesiv orice: puls, somn, nivel de stres, pași, calorii, temperatură, oxigenare, recuperare și zeci de alte valori. Problema este că mai multe date nu înseamnă automat informație mai utilă. Un studiu pe utilizatori de wearable-uri a urmărit inclusiv sentimente precum anxietatea, vinovăția și autocritica generate de trackere. Iar în comunitățile dedicate smartwatch-urilor găsești fără prea mult efort utilizatori care povestesc că au ajuns să se ridice seara târziu doar ca să închidă cercurile sau să-și atingă numărul de pași.
Din punctul meu de vedere, asta este exact opusul unei tehnologii care ar trebui să ne ajute. Nu vreau să transform fiecare plimbare într-un grafic și fiecare noapte de somn într-un scor. Cu atât mai puțin vreau să-mi încep ziua întrebând un algoritm dacă sunt suficient de recuperat pentru a funcționa normal.
Nici măsurătorile nu trebuie privite ca adevăr absolut. Cercetări recente au arătat, de exemplu, că estimările de stres oferite de unele wearables pot avea o legătură foarte slabă cu stresul resimțit și raportat efectiv de utilizatori. Ajungem astfel să ne facem griji pentru o cifră care, uneori, nici măcar nu descrie prea bine cum ne simțim.
Majoritatea arată ca niște gadgeturi, nu ca niște ceasuri
Aici intrăm evident într-o zonă subiectivă, dar pentru mine majoritatea smartwatch-urilor sunt pur și simplu urâte. Multe arată ca niște ecrane mici prinse de o curea, cu o estetică de gadget care îmbătrânește foarte repede. Poți pune o curea din piele pe un Apple Watch sau un cadran analogic pe un Galaxy Watch, însă asta nu le transformă într-un ceas clasic.
Ecranul rămâne ecran, iar design-ul este dictat de necesitatea de a înghesui baterie, senzori, antene și restul electronicii. În schimb, chiar și un ceas clasic relativ ieftin poate avea proporții mai elegante, materiale plăcute și un design care rămâne actual ani sau chiar decenii. Iar un ceas mecanic automat are și ceva ce un smartwatch nu va avea niciodată: caracter. Îl poți purta 10, 20 sau 30 de ani, îl poți repara și îl poți asocia cu amintiri, pe când un smartwatch de acum zece ani este doar electronică depășită.
Smartwatch-ul îmbătrânește ca un telefon, deși este vândut ca un ceas
Un ceas tradițional este un obiect pe termen lung. Un smartwatch este un produs electronic cu baterie degradabilă, sistem de operare, aplicații și suport software limitat. La cumpărare poate părea un produs premium, dar după câțiva ani, bateria ține mai puțin, apar generații noi și modelul vechi începe să pară depășit.
Ajungi astfel să aplici ciclul de upgrade al smartphone-urilor unui obiect care, în mod tradițional, era cumpărat tocmai pentru longevitate. Și toate acestea pentru ce? Ca să văd cu câteva secunde mai repede o notificare pe care oricum o voi deschide pe telefon?
Prefer un ceas care doar își face treaba
Poate că aici este diferența de filosofie. Nu cred că orice obiect din jurul nostru trebuie să devină smart. Uneori un produs este mai bun tocmai pentru că face un singur lucru și îl face fără să ceară nimic în schimb. Un ceas clasic îmi arată ora. Unul automat nu trebuie încărcat, nu are nevoie de update-uri, nu vibrează, nu mă ceartă că nu am făcut destui pași și nu-mi cere să instalez încă o aplicație. Îl pun la mână și uit de el.
După mai bine de un deceniu de smartwatch-uri, nu văd revoluția promisă. Văd un accesoriu scump care dublează funcțiile telefonului, adaugă încă o baterie de încărcat și încă un flux de notificări într-o perioadă în care, paradoxal, mulți dintre noi încercăm să avem mai puține întreruperi digitale.
Din punctul meu de vedere, pentru utilizatorul obișnuit smartwatch-ul nu-și justifică nici banii, nici locul la încheietură. Prefer oricând un ceas clasic, de preferat mecanic automat, și un telefon ținut în buzunar. Este mai simplu, mai elegant și, cel mai important, mult mai puțin obositor. Voi ce părere aveți? Smartwatch-ul chiar v-a ușurat viața sau este doar un alt gadget pe care ați ajuns să-l folosiți din inerție?
