Expunerea la lumina soarelui este asociată cu niveluri mai scăzute ale glicemiei și cu un risc mai mic de diabet de tip 2, potrivit unui nou studiu realizat de cercetători de la University of Edinburgh din Marea Britanie și Karolinska Institute din Suedia. Rezultatele au fost publicate în revista Scientific Reports.
Cercetarea a analizat date provenite de la participanți incluși în UK Biobank și a urmărit atât relația dintre expunerea pe termen scurt la radiații ultraviolete A (UVA) și glicemie, cât și asocierea dintre expunerea cronică la soare și diagnosticul de diabet de tip 2.
Mai multă lumină solară, glicemie ușor mai scăzută
Pentru a evalua expunerea pe termen scurt, cercetătorii au folosit estimări ale nivelului de radiații UVA din zona în care locuiau participanții.
Analiza a arătat o asociere inversă între expunerea la UVA și glicemie. În timpul iernii, persoanele expuse la niveluri mai ridicate de UVA în cele două zile anterioare recoltării probelor de sânge aveau, în medie, valori mai scăzute ale glicemiei.
Atunci când cercetătorii au analizat expunerea pe o perioadă de șapte zile, asocierea cu niveluri mai mici ale glicemiei a fost observată atât iarna, cât și primăvara.
Efectul a fost descris drept modest, însă autorii consideră că ar putea avea relevanță la nivel populațional.
Utilizarea solarului, asociată cu un risc mai mic de diabet
Cercetătorii au analizat separat și expunerea cronică la lumină prin frecvența utilizării solarului, informație raportată de participanți.
În analiza retrospectivă, persoanele care declarau utilizarea ocazională a solarului aveau un risc cu 14% mai mic de a dezvolta diabet de tip 2, comparativ cu non-utilizatorii. În cazul utilizatorilor frecvenți, riscul estimat era cu 22% mai mic.
Analiza a indicat, de asemenea, o asociere dependentă de frecvență între utilizarea solarului și valori mai mici ale indicelui de masă corporală (IMC), glicemiei și niveluri mai ridicate ale vitaminei D.
Cercetătorii avertizează însă că aceste rezultate nu demonstrează că solarul protejează împotriva diabetului. Utilizarea solarului poate reflecta un stil de viață caracterizat printr-o expunere mai mare la soare, iar alți factori comportamentali ar putea contribui la rezultatele observate.
Vitamina D nu explică neapărat totul
Una dintre întrebările importante ale cercetării este dacă efectele metabolice asociate expunerii la soare sunt determinate exclusiv de vitamina D.
Vitamina D este produsă în piele în urma expunerii la radiații UVB. Studiile randomizate nu au demonstrat însă că nivelurile scăzute de vitamina D reprezintă, în sine, o cauză a diabetului de tip 2 sau că suplimentarea cu vitamina D previne boala în populația generală.
În noul studiu, asocierea dintre expunerea la UVA și glicemie a fost deosebit de evidentă în timpul iernii, când radiația UVB este redusă și producția de vitamina D prin expunerea la soare este limitată.
Acest lucru îi determină pe cercetători să ia în calcul și mecanisme independente de vitamina D.
Un posibil rol al oxidului nitric
O posibilă explicație este reprezentată de oxidul nitric, o moleculă stocată în piele care poate fi eliberată sub acțiunea radiațiilor UV.
Cercetări anterioare au sugerat că oxidul nitric poate contribui la dilatarea vaselor de sânge și la reducerea tensiunii arteriale. Autorii noului studiu iau în calcul posibilitatea ca acesta să influențeze și metabolismul glucozei, prin creșterea fluxului sanguin, stimularea secreției de insulină și îmbunătățirea sensibilității la insulină.
Analizele au mai arătat că asocierea dintre UVA și glicemie era mai pronunțată la niveluri scăzute de expunere, după care efectul părea să se plafoneze.
Cercetătorii cer prudență
Deși rezultatele sunt interesante, studiul nu poate demonstra că expunerea la soare previne sau tratează diabetul de tip 2.
Există mai multe limite importante. Nivelul de UVA din mediul înconjurător nu reprezintă o măsurătoare perfectă a expunerii individuale la soare, iar glicemia nu a fost măsurată în condiții standardizate de post. Informațiile despre utilizarea solarului și istoricul diabetului au fost raportate de participanți.
În plus, analiza privind expunerea cronică a fost retrospectivă și a inclus participanți de origine europeană albă, ceea ce limitează posibilitatea de a generaliza rezultatele la întreaga populație.
Soarele, da. Solarul, nu.
Autorii subliniază că rezultatele nu justifică folosirea solarului ca metodă de prevenire a diabetului. Expunerea la radiații ultraviolete este un factor de risc bine cunoscut pentru cancerul de piele, iar utilizarea solarului nu trebuie privită ca o intervenție medicală.
Cercetările viitoare vor trebui să stabilească dacă există o anumită durată și intensitate a expunerii la lumină care ar putea avea beneficii metabolice, fără a crește riscurile pentru sănătate.
Studiul aduce astfel o ipoteză interesantă în cercetarea diabetului: lumina solară ar putea influența metabolismul glucozei prin mecanisme care depășesc rolul vitaminei D. Deocamdată, însă, este vorba despre o asociere observată în datele populaționale, nu despre dovada unui efect protector cauzal.
Sursa foto: Depositphotos.com



















