„Zonele de distrugere” ale dronelor ucrainene, care se întind pe o distanță de 10 până la 15 kilometri – și ajung până la 30 de kilometri în unele sectoare – resping artileria și blindatele rusești, fapt care obligă Moscova să-și revizuiască doctrina privind focul tactic.
Ca răspuns, comandanții ruși apelează din ce în ce mai mult la drone FPV (First-Person-View) utilizate în număr mare pentru a reproduce puterea de foc de pe linia frontului, asigurată în mod tradițional de obuziere și tancuri, transmite revista Forbes.
Cu rădăcini istorice în doctrina sovietică, armata rusă se bazează în mare măsură pe bombardamente pregătitoare masive pentru a distruge apărarea inamică înainte de avansarea forțelor terestre. În timpul luptelor din 2022 din regiunea Donbas, forțele ruse au lansat în medie 20.000 de proiectile de artilerie pe zi, cu vârfuri care depășeau 32.000.
Cu toate acestea, supravegherea persistentă cu drone și loviturile de precizie ale ucrainenilor au pus în pericol grav sistemele tradiționale, inclusiv piesele de artilerie D-30 și 2S1 cu raze de acțiune de la 15 la 22 de kilometri. Această vulnerabilitate a făcut ca artileria convențională să fie din ce în ce mai greu de desfășurat în apropierea liniilor frontului.
Pentru a se adapta, armata rusă își reorientează structurile de forțe și trece de la formațiunile blindate la unități de asalt cu drone și de infanterie, iar comandanții desființează unele batalioane de tancuri din sectoarele nordice pentru a realoca personalul.
Moscova desfășoară acum zilnic mii de drone FPV, în special în jurul orașelor Drujkivka și Dobropillea din regiunea Donețk. În jurul orașului Drujkivka, o componentă-cheie a „Centurii Fortăreței” a Ucrainei, operatorii ruși ar lansa, potrivit rapoartelor, peste 1.500 de drone FPV controlate prin radio în fiecare zi, alături de 1.200 de atacuri zilnice îndreptate spre Dobropillea și numeroase modele cu fibră optică care nu pot fi urmărite.
Aceste echipe de drone oferă avantaje tactice distincte față de sistemele blindate: o amprentă fizică mai mică, o ascundere mai ușoară la câțiva kilometri în spatele frontului, costuri de producție mai mici și perioade de instruire mai scurte pentru operatori.
Atacurile masive cu drone FPV îi suprimă pe apărătorii ucraineni aflați la adăpost și reproduc efectele tactice și psihologice ale barajelor de artilerie prelungite.
Cu toate acestea, această adaptare nu rezolvă provocările operaționale mai ample ale Moscovei. Institutul pentru Studiul Războiului a raportat că, în ciuda faptului că Rusia lansează zilnic mii de drone FPV în aceste sectoare, forțele sale „nu au înregistrat avansuri confirmate în zonă”.
Deoarece focul de artilerie nu poate, de unul singur, să cucerească terenul, Rusia rămâne limitată în a-și transforma puterea de foc în manevră, ceea ce menține conflictul blocat într-o luptă lentă și de uzură.
