Salutare tuturor! Am amânat episodul ăsta luni bune și recunosc de la început de ce: oricât aș citi, oricât aș asculta investitori vechi, analiști și chiar competitori, tot nu mă lămuream complet. Astăzi însă iau decizia. SpaceX se listează, cade, se ridică, iar eu urmăresc banii de la rachetă până în buzunarul meu. Pentru că cea mai mare listare din istoria burselor nu a fost, cred eu, despre rachete. Nici despre Marte, nici despre sateliți. A fost cel mai curat experiment de FOMO pe care ni l-a dat piața în ultimii ani.
Cronologia unui roller coaster de 53%
Pe 12 iunie 2026, SpaceX se listează pe NASDAQ la 135 de dolari pe acțiune. Oferta strânge 75 de miliarde de dolari și devine cel mai mare IPO din istorie, mai mare decât Alibaba, mai mare decât Aramco. Patru zile mai târziu, pe 16 iunie, acțiunea atinge 225,64 de dolari, adică vreo 67% peste prețul de lansare.
Apoi trenulețul o ia la vale. Pe 3 august acțiunea era la 104,83 de dolari. De la vârf la minim înseamnă minus 53%. Hai să punem asta în bani, că procentele sunt prea blânde: 10.000 de dolari băgați la 225 valorau vreo 4.650 de dolari la minim. Nu pentru că SpaceX ar fi dispărut, nu pentru că Starlink s-ar fi oprit din funcționat, nu pentru că rachetele au încetat să zboare. Ba chiar zboară și lansează sateliți mai mari și mai rapizi, vezi generația Starlink V3. Totul s-a întâmplat pentru un motiv mult mai plictisitor: ai plătit un preț de euforie pentru un business real. Diferența dintre business și preț e toată lecția episodului.
Cine a încasat de fapt din cel mai mare IPO din istorie
La orice listare uriașă trebuie pusă o singură întrebare cheie: unde s-au dus banii? Compania a strâns zeci de miliarde de dolari capital nou, deci pentru SpaceX IPO-ul a fost un succes din secunda unu, indiferent ce a făcut prețul după. Băncile au încasat comisioane de sute de milioane, chiar și cu procente negociate la sânge, iar banchierii sunt plătiți la tranzacție, nu au nevoie ca acțiunea să crească. Investitorii foarte timpurii, oameni ca Adeo Ressi sau tovarășii din PayPal Mafia, au un preț de intrare care a făcut deja toată treaba, așa că nu se uită la plus minus 20% într-o săptămână.
Și mai rămânem noi, retail-ul. Nu-mi place cuvântul, dar așa ne numesc corporațiile. Noi nu avem acces înainte de listare, venim după titluri și după ce graficul devine aproape vertical. Primim singurul lucru care nu apare în niciun material de marketing: volatilitatea. Compania a luat capitalul, băncile au luat comisioanele, investitorii timpurii stau pe câștiguri enorme, iar noi am primit emoțiile. Ăsta e follow the money aplicat la un IPO.
Intrarea în index nu e un vot de încredere
Pe 7 iulie se întâmplă partea genială, sau șmecheria, cum vreți să-i spuneți. SpaceX intră foarte repede în NASDAQ-100, exact scopul unei listări cu marfă puțină pe tarabă și interes uriaș. Estimările vorbeau de aproximativ 4,3 miliarde de dolari de cumpărare pasivă, generată doar de includerea în indice.
Un fond de indice nu stă într-o sală de ședințe să se întrebe dacă firma e atractivă la evaluarea asta. Dacă indicele se schimbă, fondul trebuie să intre, indiferent ce cred șefii de la New York sau pensionarii norvegieni. Doar că cererea mecanică nu e același lucru cu un vot de încredere pe business. Fondurile alea au fost cumpărători forțați, au luat la prețul pieței și au moștenit aceeași volatilitate ca noi.
Greșeala care costă cel mai mult
Oamenii se poartă ca și cum prima zi de tranzacționare e singura șansă pe care o vor avea vreodată. Nu e. Odată ce o companie e listată, piața îți dă prețuri zi de zi. Acțiunea a fost peste 225, apoi sub 105, apoi înapoi peste prețul de IPO. Nu ai avut o singură oportunitate, ai avut zece, la evaluări complet diferite. Piața ți-a dat SpaceX la 180, apoi la 150, apoi la 120, apoi la aproape 105.
Întrebarea corectă de investitor nu e „cum intru înaintea tuturor”, ci „acum că e listată, cât sunt eu dispus să plătesc pentru business-ul ăsta?”. Prima e frică, a doua e decizie. Diferența dintre ele e sistemul tău. Pentru nucleul portofoliului eu rămân la investiția recurentă, aceeași logică pe care am desfășurat-o când am calculat cât au pierdut 100.000 de lei ținuți în bancă timp de zece ani: iau decizia o dată, o automatizez și nu mai negociez cu mine în fiecare lună. Sistematic, nu emoțional.
Primul raport public arată o companie care ascunde două companii
Pe 4 august, SpaceX publică primul raport de rezultate din istoria ei de companie listată. Venituri trimestriale de aproximativ 7,8 miliarde de dolari, plus 92% față de anul trecut, dar și o pierdere netă de vreo jumătate de miliard. Doar că cifra consolidată ascunde ce se întâmplă în interior.
Starlink, divizia de conectivitate, a generat în jur de 4,3 miliarde de dolari venituri trimestriale și vreo 1,65 miliarde profit operațional. Asta e mașina de bani, cam singura: un business de abonamente cu marje reale, care crește global și care în zonele fără cablu nu are competitor serios, bate 5G-ul la stabilitate și de multe ori și la viteză.
Partea de rachete pare mult mai slabă, dar acolo e o capcană de contabilitate care merită înțeleasă. Când SpaceX lansează sateliți pentru clienți externi, se facturează și apare ca venit. Când își lansează proprii sateliți Starlink, folosește divizia de rachete ca să construiască infrastructura altei divizii, deci nu e vânzare, e cost intern. Economic, rachetele alea construiesc fix rețeaua care produce miliardele din conectivitate. Divizia care pierde bani o construiește pe cea care câștigă bani.
Când cumperi SPCX, cumperi și un program AI colosal
După tranzacția cu xAI din februarie, acționarii sunt expuși și la un program de investiții în inteligență artificială greu de procesat. Capexul din ultimul trimestru a ajuns la aproximativ 18,4 miliarde de dolari, majoritatea pe infrastructură pentru AI. Sunt analiști care estimează că firma ar putea avea nevoie de sute de miliarde suplimentare în anii următori, adică vor mai veni emisiuni de acțiuni și datorii, deci diluare. Uitați-vă doar la fabrica de procesoare Terafab: Casa Poporului e o garsonieră prin comparație. Chestia aia ori e viitorul, ori îngroapă compania.
Deci când cumperi SpaceX azi nu cumperi doar lansări. Cumperi rachete, conectivitate prin satelit, Starship, xAI, centre de date și un plan de procesare AI în spațiu care nu e fezabil la scară în deceniul ăsta. Toată piramida stă sub un singur ticker. Întrebarea despre cât mai ține goana asta după infrastructură AI înainte să se spargă ceva devine, brusc, o întrebare despre portofoliul tău.
Retail-ul a vândut fix înainte de revenire
Pe 7 august, investitorii de retail au devenit, conform datelor raportate, vânzători net de SpaceX pentru prima dată de la IPO. Trei zile mai târziu, pe 10 august, acțiunea închide la 138,74 de dolari, adică înapoi peste prețul de listare. Nu spun că piața a crescut pentru că a vândut retail-ul, aia ar fi o analiză proastă. Spun că secvența psihologică pare scrisă de un scenarist: cumperi de frică să nu ratezi, ții poziția în timp ce pierderea doare tot mai tare, vinzi de frică să nu se termine niciodată scăderea, apoi te uiți cum își revine. FOMO funcționează în ambele direcții.
Și mai e un capitol. Pe 6 august s-au deblocat vreo 911 milioane de acțiuni ale insiderilor, iar floatul public mai mult decât s-a dublat. Toată lumea aștepta prăbușirea. Numai că prietenii lui Elon nu au vândut, iar acțiunea a crescut cu peste 6% în ziua aia. În plus, l-au adus la masă pe amicul de la Nvidia cu o participație de 21 de miliarde de dolari, Harvard cu 2,2 miliarde și fondul suveran al Norvegiei. Ca la crypto, piața nu s-a calmat, doar și-a schimbat direcția emoției.
Alternativele: lopețile, nu febra aurului
Dacă crezi în economia spațială, dar nu vrei să pariezi pe o singură companie cu tot cu personalitatea de internet a fondatorului, uită-te la infrastructură. Rocket Lab, tickerul RKLB, are expunere pe lansări, sateliți și sisteme spațiale. Să fim clari, nu e „SpaceX mai ieftin”, e altă scară și alt profil financiar. Iar dacă preferi un coș, există ETF-uri tematice pe economia spațială, de exemplu VanEck Space Innovators UCITS, cu tickerul JEDI. Atenție însă, ETF-urile tematice pot fi volatile, concentrate și scumpe față de fondurile largi. Sunt exemple de studiat, nu recomandări.
Ce am cumpărat și cum arată portofoliul public
Pe 21 august 2026 am plasat ordinul pentru tranșa a treia: cinci acțiuni SPCX la aproximativ 136 de dolari, adică vreo 680 de dolari. Motivul nu e că știu eu prețul corect, nu-l știe nimeni. Motivul e că azi înțeleg business-ul mult mai bine decât în prima zi de tranzacționare.
Portofoliul public arată în momentul ăsta cam 3.400 de euro active nete, un randament pozitiv de 2,82% pe toată perioada și un profit net de 73,68 de euro după șapte tranzacții. La BAE Systems, poziția pe care am deschis-o când am băgat primii 1.000 de euro pe apărare și nu pe AI, sunt pe plus cu 29 de lire. Leonardo și Thales, plus 23 fiecare. Pe NextEra, plus 87. Singurul minus notabil e pe ETF-ul de energie GRID EU, minus 33, fix unde nu mă așteptam, având în vedere tot ce am povestit despre cine profită când se scumpește curentul din cauza AI. E un randament mare? Nu. Dar bate inflația și dobânzile la depozite, iar în ritmul ăsta cred că după un an de Follow the Money o să bat indicele.
Concluzia: cel mai mare cost al unui IPO celebru e psihologic
Pentru cineva care a cumpărat lângă primul vârf, IPO-ul ăsta a costat până la jumătate din bani înainte de revenire. Pentru altcineva a însemnat săptămâni de stres și somn prost. Dar cel mai scump lucru nu a fost comisionul de tranzacție, ci credința că dacă nu cumperi imediat nu mai primești nicio șansă. Piața le-a dat oamenilor altă șansă, și încă una, și încă una. De aia seria asta se numește Follow the Money și nu Follow the Hype, și de aia păream întârziat și pe acțiunile de apărare, exact ca atunci când ne întrebam unde mai punem banii în plin bear market pe crypto.
SPCX rămâne o piesă de Lego în portofoliul meu, suficient de interesantă cât să vreau să o dețin și suficient de riscantă cât să nu o las să domine. Data viitoare mergem la cel mai mare portofoliu pe care îl aveți deja și nu l-ați văzut niciodată: Pilonul 2, unde 8 milioane de români sunt investitori fără să știe mare lucru despre asta. Ne vedem acolo.
Episodul face parte din seria Follow the Money și este realizat împreună cu Freedom24, sponsorul seriei și platforma pe care rulează portofoliul public. Investițiile implică risc și puteți pierde o parte sau tot capitalul investit. Instrumentele menționate aici sunt exemple discutate în scop educațional, nu recomandări de cumpărare sau vânzare. Achiziția mea este propria mea decizie de portofoliu. Comisionul de 0% se aplică achizițiilor realizate prin ETF Investment Plan, restul achizițiilor urmează tariful standard. Performanța trecută nu garantează rezultatele viitoare. Faceți-vă propria analiză și verificați disponibilitatea, eligibilitatea și condițiile fiecărui instrument în contul vostru.
