Salutare tuturor! Am făcut clipul ăsta nescriptat, un pic în grabă, pentru că toată gâlceava din ultimele săptămâni pornește de la un singur cuvânt care pentru mine e banal, dar pentru foarte multă lume nu e deloc clar: prosumator. Aseară am fost la Digi24, în platou, unde Claudiu Pândaru mi-a pus întrebări bune într-un timp foarte scurt, iar în prime time nu ai cum să explici tot. Așa că astăzi lămurim, cât se poate de simplu, ce este un prosumator, ce nu este și mai ales care e soluția, pentru că în orice criză există și o oportunitate.
Ce este, concret, un prosumator
Eu sunt prosumator de peste șapte ani. Sunt un om obișnuit, persoană fizică, care nu doar produce curent din fotovoltaicele lui, ci și vinde surplusul care îi prisosește. Asta fac cei peste 350.000 de prosumatori din România. Avem cu toții aceeași curbă a rațelui: răsare soarele, începem să producem, la amiază e vârful, iar seara producția coboară exact când oamenii ajung acasă și încep să consume.
Foarte important, și aici e cheia pe care o scapă mulți politicieni: prosumatorii nu injectează în rețea de capul lor. Ca să ajung aici am trecut printr-un circuit birocratic foarte dur. Am 25 de kW instalați, dar nu pot injecta în rețea mai mult decât îmi permite avizul tehnic de racordare, deocamdată 9 kW, și tocmai de aceea am depus documentele pentru un spor de putere. Toți prosumatorii de care auziți au acte în regulă, parafate de instituții ale statului, care știu exact cât producem și cât putem băga înapoi în rețea.
Ce faci cu surplusul: apă caldă, căldură, mașină, baterii
Odată ce produci atât de mult curent, începi să te gândești serios unde îl folosești. Eu îl transform în apă caldă menajeră, în căldură pentru pardoseală, în frig pentru răcirea casei. Apoi îți dai seama că poți merge și cu mașina pe surplus, așa că îți pui o stație de încărcare acasă și la serviciu. Iar când vezi cât de ieftine au devenit panourile, mai adaugi: eu nu am doar carport fotovoltaic, am panouri și pe acoperiș.
Nivelul următor a venit de la sine. O treime dintre prosumatorii din România și-au dat seama că, în loc să bage curentul în rețea pe bani puțini, mai bine îl păstrează pentru seară. Așa a apărut la mine un set de 66 kWh de baterii, afară, care la ora 15 sunt deja complet încărcate. În loc să împing energia în rețea la amiază, când e ieftină și nu e nevoie de ea, o pun în baterie și o trimit seara, când curba raței coboară și consumul urcă. Am povestit pe larg cum se face din asta chiar un business în articolul despre cum devii șeic pe energie cu o baterie de 86 kWh. Uite așa prosumatorii devin parte din soluție, nu din problemă.
4.000 de megawați, mai mult decât Cernavodă
În momentul ăsta avem circa 4.000 de MW în funcțiune la prosumatori, iar mulți dintre acești oameni și-au pus și baterii, ca mine. E mai mult decât Cernavodă, care oricum acum nu funcționează. Toți împingem, în cele din urmă, prețurile în jos, pentru că cel mai mare dușman al prețurilor mari la energie sunt fix prețurile mari.
Prețurile mari vin mereu dintr-o combinație de cerere și ofertă. Cererea de electricitate crește în fiecare an cu vreo 2%, între altele pentru că centrele de date și AI-ul trag tot mai mult curent, iar oferta nu ține pasul: nu au apărut reactoare noi la Cernavodă, hidrocentrale sau eoliene. De aici și panica autorităților, care dau cu stângul în dreptul și vorbesc despre repornirea unor centrale pe cărbune pe care ne-am angajat la Uniunea Europeană că le oprim, ba chiar am primit bani ca să facem tranziția.
Rețeaua națională nu e o baterie. De aia câștigă bulgarii
Esența problemei e simplă: energia consumată acum trebuie să vină de undeva acum. Chiar dacă eu injectez, cineva trebuie să consume în aceeași secundă, fie o fabrică, fie un vecin, fie o baterie. Dacă în România nu sunt destule baterii, se găsește altcineva conectat la rețea care cumpără ieftin la amiază. Exact asta fac bulgarii, care cu 700 de milioane de euro au pus baterii în rețea și fac la nivel național ce fac eu acasă: iau producția de la prânz și o vând seara. Am explicat și altă dată că nu bulgarii ne păcălesc la curent, ei doar și-au făcut temele. Noi nu avem tamponul dintre producția foarte ieftină de la amiază și cererea mare de seara, când toată lumea face duș, aprinde lumina și își încarcă mașina.
Unde e problema reală: rețelele de joasă tensiune
Hai să fim onești până la capăt. Sunt capete de rețea unde infrastructura e veche, străduțe unde au apărut tot mai mulți prosumatori, iar invertoarele lor încearcă să injecteze într-o rețea de joasă tensiune proiectată pentru becuri, frigidere și televizoare, nu pentru pompe de căldură, mașini electrice sau centre de date. Oamenii ăia n-au nicio vină, au acte în regulă. Incompetența celor care le-au dat avizele fără să investească în rețea se traduce acum în dezechilibre locale.
Și, în loc de investiții în rețele de medie și înaltă tensiune, în transformatoare noi sau în baterii distribuite prin țară, răspunsul care se conturează este „tu produci, tu nu produci”. Ăsta e socialismul despre care vorbesc eu. Într-o democrație liberală, de lucrurile făcute pe banii mei nu te atingi.
Dispecerizare pe românește, și de ce îi spun colectivizare
Gândește-te la dispecerizare ca la un turn de control. Cei de la Transelectrica trebuie să se asigure că rețeaua nu se oprește, iar pentru asta lucrează cu centrale mari, licențiate, care sunt plătite pentru serviciul ăsta pe piața de echilibrare. Un kilowatt-oră acolo poate valora cu sute de procente mai mult decât ce vedem noi pe factură. Deci rețeaua are deja instrumente ca să decidă cine produce și cine se oprește.
Scandalul a pornit de la premier, care spune că trebuie să nu mai fie permis să instalezi fotovoltaice și să injectezi fără stocare, și că bateriile și invertoarele aferente ar trebui să intre „într-o formulă de dispecerizare” pentru furnizori și operatori. Păi stai un pic. Asta înseamnă că prosumatorii ajung la discreția unui dispecer, dar fără beneficiile actorilor din piața de echilibrare. De aia îi spun colectivizare, și de aia mi se pare aproape perversă: mulți prosumatori încă își așteaptă banii pe energia injectată în ultimii doi ani, în timp ce furnizorii o revând vecinilor cu adaosuri de sute de procente și folosesc maximul termenului legal ca să ne plătească. Fun fact: eu încă nu am luat bani de la PPC, deși în 2019 am colaborat cu ei ca să devin primul prosumator persoană fizică din România. Tocmai de aceea, la Cavaleria Hub am intrat într-o comunitate de energie, care după prima lună mi-a dat deja o factură cu minus.
Soluția e stocarea, nu butonul de oprire
Oportunitatea din toată gâlceava asta e clară: ne trebuie mult mai multe baterii. Există bani pentru baterii și există baterii care așteaptă să intre în funcțiune, dar fluxurile de autorizare sunt controlate de birocrați și de oameni puși în sinecuri. Am povestit și la Curiosity că ghidul de finanțare pentru bateriile de stocare stă blocat de luni de zile, exact când avem cea mai mare nevoie de el. Avem prea mulți oameni politici și prea puțini oameni competenți în sistem. Sistemul e problema, nu prosumatorii sunt problema sistemului.
Deci ce nu sunt prosumatorii? Nu sunt roata de rezervă a sistemului energetic național și nu sunt bateria de rezervă a nimănui. Sunt oameni ca mine și ca tine, care cu banii lor și-au câștigat independența energetică. Și, dacă nu sunt tratați cu respect, se vor adresa tuturor instanțelor. Mai există însă și o altă variantă: ce s-ar întâmpla dacă prosumatorii ar decide pur și simplu să nu mai injecteze nimic în rețea, așa cum fermierii varsă laptele pe câmp când e prea ieftin? Bateriile devin tot mai accesibile, iar dacă te uiți la facturile tale pe următorii patru-cinci ani, o baterie e deja un no-brainer, chiar și fără fotovoltaice. Și da, se poate și la bloc, nu doar la casă, mai ales când vezi că prețul a ajuns și la 1 euro pe kWh în vârfuri.
Fiecare prosumator adaugă la suveranitatea noastră energetică
E pentru prima dată în istoria noastră când putem să ne producem singuri energia acasă, să ne aprindem luminile, să ne încălzim apa și casa, să ne răcorim vara și apoi să ne urcăm în mașină și să ne deplasăm cu cost zero, după investiția inițială. Statul, în loc să intre cu barda în ecuație, ar putea să fie partener și să subvenționeze intrarea oamenilor în programul de prosumatori. Cum ar fi ca românii să nu mai depindă de țeava de gaze, de prețul petrolului, de cozi la benzinării și de războaie prin cine știe ce golf? Nici măcar n-am vorbit despre ecologie până aici, o las ca bonus, împreună cu dispariția fumului din marile orașe.
Copiii noștri se vor uita înapoi la noi și ne vor întreba cum de au fost bulgarii mai deștepți. Vă încurajez să urmăriți și activitatea Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie (APCE), care ne apără drepturile foarte bine, și să-mi lăsați întrebările voastre în comentarii, pentru că mai fac și alte clipuri explicative de felul ăsta. Poate noi, ăștia care vorbim toată ziua despre energie, am uitat să o explicăm și pentru ceilalți. Dați un like dacă v-a fost de folos, un share să vadă și prietenii și un subscribe dacă n-ați făcut-o deja. Până data viitoare, să vă fie numai bine!
