Salutare tuturor! Am reluat masterclass-ul de comunicare cu profesorul nostru preferat, Dumitru Borțun, iar de data asta am intrat direct în cea mai riscantă zonă: comunicare interpersonală, adică exact ce se întâmplă între doi oameni care stau față în față. Imaginea cu care a deschis profesorul mi-a rămas în cap: din punctul de vedere al comunicării, lumea e o junglă. În stânga ai prejudecățile celor cu care vorbești, în dreapta ai iluziile pe care și le fac despre ei sau despre tine, deasupra ai grijă să nu îți cadă ceva în cap, iar prin toate astea trebuie să îți faci loc cu maceta. Mesajul tău e atacat permanent din toate părțile.

Interacțiunea e o fântână fără fund

Prima idee care schimbă complet felul în care privești o ceartă: nu știi niciodată cine a început. Când doi oameni vorbesc, fiecare se raportează la o realitate la care a contribuit el însuși. Relația nu are un început și nu are un sfârșit, e o interacțiune continuă în care ne influențăm reciproc fără să ne dăm seama.

Profesorul citează cartea lui Daniel Wegner, „Iluzia voinței conștiente”: fiecare individ este doar parțial conștient de contribuția pe care o are la o relație. Restul intră într-un fel de con de umbră, exact ca unghiul mort de la mașină, ăla în care calci lucruri pe care nu le-ai văzut niciodată. Avem unghiuri moarte și în relația cu celălalt, nu doar în oglinda retrovizoare.

Aici se leagă și discuția noastră mai veche despre percepție și realitate. Experimentul cu gorila e clasic: oamenii numără pasele mingii și jumătate dintre ei nu văd gorila care traversează scena. Iar exemplul care m-a amuzat cel mai tare vine dintr-un sat african, unde un film educativ despre igienă a fost proiectat pentru cincizeci de oameni. Întrebați ce au văzut, un tânăr a răspuns: „mie mi-a plăcut găina”. Găina trecuse o secundă prin cadru. Atât reținuse, pentru că doar aia îi era familiară.

„De unde vii la ora asta?” și cine a început de fapt

Scenariul e banal și îl recunoaște oricine: intri pe ușă, iar partenera te întreabă pe un ton de reproș de unde vii la ora asta. Te simți atacat, răspunzi obraznic, ea răspunde la fel, tu o pui la punct, ea începe să plângă și să spună că întotdeauna pățește așa cu tine. Cine a început?

Poate el a intrat pe ușă cu o figură vinovată fiindcă avusese un conflict pe stradă. Poate ea se aștepta deja la un reproș și venea preîncărcată cu istorie. De cele mai multe ori conflictul începe în mintea noastră, cu replica pregătită dinainte pentru o întrebare care încă nu a fost pusă. De asta spune profesorul că soarta unei relații stă în mâinile noastre: depinde de noi dacă ducem conversația într-un loc benefic pentru amândoi.

Ascultarea activă, adică opusul lui „bifez că am întrebat”

Noi nu ne ascultăm, ne bifăm reciproc. E o obligație socială să îl asculți pe celălalt, așa că dai din cap în timp ce îți pregătești replica. Profesorul a spus bancul din studenția lui, ăla cu „ce face soția?”, „bine”, „dar soacra?”, „tot bine”, „tot moartea”. Ai întrebat, deci ești un om bun, doar că nu ai fost atent o secundă.

Ascultarea activă înseamnă altceva: te întrebi de ce îmi spune omul ăsta lucrul ăsta, de ce mie și de ce abia acum, care sunt fricile și problemele lui reale. Iar tehnicile sunt concrete și se pot învăța:

Atenția, transmisă nonverbal. Te uiți la om, dai din cap, nu te uiți la ceas. Aici am recunoscut și eu că ceasurile inteligente mă omoară la întâlniri, așa că la discuții importante îmi opresc notificările din butonul din dreapta sus. E jenant să te uiți la mână când cineva îți povestește ceva.

Reformularea, adică repeți cu cuvintele tale ce ai înțeles, ca omul să se simtă ascultat și ca tu să verifici că ai priceput corect. Punerea de întrebări, care nu servește doar la informații suplimentare: când te întreabă cineva, te clarifici și tu în timp ce răspunzi. Celălalt devine un fel de conștiință externă. Și, poate cea mai grea, lasă omul să termine fraza. Profesorul povestește că are o soție extraordinară, care îl cunoaște foarte bine și îi intuiește gândurile, doar că uneori intuiește greșit. Procedura lui e simplă: se oprește și întreabă calm „pot să termin fraza?”.

Mai e ceva foarte românesc aici. Noi ascultăm cu poker face. Am văzut și eu asta în săli: trebuie să stimulezi foarte puternic audiența ca să obții o reacție, pe când în alte culturi oamenii dau feedback continuu, râd, aprobă, reacționează. Profesorul crede că e o moștenire culturală, din lumea satului și din comunism, unde apreciat era ăla care tace și face. Problema e că, dacă nu dai feedback, refuzi să intri în joc și nu îl accepți pe celălalt ca partener. Am mai discutat despre asta când am vorbit despre barierele comunicării și de ce nu ne înțelegem.

Cum se pun întrebările, ca să nu sune a interogatoriu

Regulile sunt scurte și le încălcăm pe toate. Întrebarea trebuie să fie clară și concisă. Pui o singură întrebare, apoi aștepți răspunsul, apoi pui a doua. Dacă mitraliezi cu „de ce, când, cum și în ce scop”, omul răspunde de regulă doar la ultima și le pierzi pe celelalte. După întrebare lași o pauză, ca celălalt să își formuleze răspunsul.

Și mai e capcana întrebării închise, care de fapt îți impune varianta: „cafea sau ceai?”, „câine sau pisică?”. Dacă omul nu are niciun animal, nu are unde să încapă în răspunsul tău. Întrebarea deschisă („aveți animal de companie?”) îl lasă să spună el, chiar dacă are un crocodil. Diferența nu e stilistică, e de relație: întrebările închise sunt percepute ca diferență de statut.

Nonverbalul face 80% din treabă, iar emoji-ul nu îl înlocuiește

Mai puțin de un sfert din mesaj vine din cuvinte. Restul e nonverbal și paraverbal: cum stă omul, ce mimică are, ce ton, ce pauze, ce volum. Altfel sună o propoziție strigată și altfel aceeași propoziție șoptită la ureche, ca un secret între voi doi. În teoria discursului se spune că discursul e unitatea dintre text și context, iar contextul înseamnă locul, momentul, publicul și concepțiile lui. Nu comunici la fel într-o biserică, într-un amfiteatru și de la tribuna Parlamentului.

De aici vine și limita comunicării online. Emoticonul încearcă să suplinească ce nu poți transmite nonverbal, dar un smiley nu acoperă mirarea, scârba, frica sau ironia. Ba mai mult, două emoji cu râs înseamnă pentru unii de două ori mai mult râs, iar pentru alții ironie. Nimeni nu ne-a dat manualul.

Am adus în discuție și inteligența artificială, fiindcă am testat destule modele mari de limbaj. Concluzia profesorului e că un AI îți poate vorbi în stilul lui Steve Jobs, dar nu îți știe contextul, nu știe cine ești și pleacă de la o presupusă natură umană universal valabilă. Numai că acea natură umană a fost învățată dintr-un set de oameni dintr-o anumită cultură, așa că răspunsurile care par valabile în Europa și America nu sunt neapărat valabile în China sau Japonia. Realitatea rămâne în administrarea noastră și tot noi suntem responsabili pentru felul în care comunicăm, ceea ce se leagă direct de discuția despre ce ne ia și ce nu ne ia inteligența artificială.

Asertivitatea, adică să spui ce simți fără să lovești

Exemplul e din viață. Ești în vizită cu soția, ea povestește ceva despre tine pe un ton ironic, lumea râde, tu te simți minimalizat. Varianta proastă e să înghiți și să explodezi peste o lună. Varianta agresivă e să o pedepsești verbal, cu „să nu mai faci chestia aia niciodată”, după care ea nu mai spune nimic despre tine, nici de bine. Varianta adultă e să îi spui pe drum, cald și clar, că nu te-ai simțit bine când a zis aia.

La fel stau lucrurile cu convingerile. Foarte mulți oameni tac ca să nu iasă din corectitudinea momentului, ca să se asigure că sunt de partea binelui. Numai că tăcerea asta nu clarifică nimic în familie sau la muncă. Stai ca broasca sub pietroi, apoi se schimbă șeful și toată lumea te crede omul vechiului șef, deși tu gândeai altfel de la început. Spune ce crezi, dar fără să faci pe deșteptul și fără să umilești pe nimeni. Că emoția e un canal de comunicare, nu un accident, am aflat și de la Dragoș Cîrneci, când am discutat despre cum emoțiile decid în locul nostru.

Există și un drept la tăcere, dar altfel decât credem. Sub ideologia transparenței totale am ajuns să ne etalăm tot, iar profesorul, de la înălțimea celor 70 de ani ai lui, spune simplu: nu minți, dar nu spune mai mult decât e nevoie. O zonă strict personală trebuie să rămână, inclusiv în cuplu. Nouă ne plac femeile cu un mister al lor, dar noi nu ne păstrăm misterul deloc.

Cererea, darul, refuzul: alfabetul relației adulte

Partea a doua a episodului merge pe metoda psihologului francez Jacques Salomé, cel care umplea Sala Palatului acum câteva decenii. El împarte relațiile în infantilizante și adulte, pornind de la patru acte de comunicare.

A cere. În registrul infantilizant e exigență, „să faci asta, să dregi asta”. În cel adult e propunere, „uite ce îți propun”, adică îl tratezi ca pe un egal.

A oferi. Infantilizant înseamnă a obliga și a impune, cum fac mulți părinți cu copiii. Adult înseamnă a dărui. Sunt oameni care știu să formuleze un mesaj atât de frumos încât parcă îți întind un cadou împachetat, cu fundă și cu zâmbet. Noi nu prea știm să dăruim, chiar și atunci când darul e valoros.

A primi. Infantilizant e a smulge, adult e a culege. Iei ce ți se oferă, nu tragi și nu obligi.

A refuza. Infantilizant e a te opune și a respinge, ca un copil care zice „nu vreau”. Adult e a refuza afirmând: „poate altă dată”, „cu plăcere, dar nu acum”. Refuzi fără să negi omul.

Relația sănătoasă, spune Salomé, e aceea în care există cereri clare, propuneri deschise, invitații, refuzuri decente, entuziasm, proiecte și vise, și în care sunt evitate judecățile de valoare și culpabilizarea. Se vorbește cu celălalt, nu despre celălalt, și se discută despre idei și probleme, nu despre oameni.

Confruntare versus înfruntare, plus regula celor trei termeni

Distincția asta mi se pare cea mai utilă din tot episodul. Confruntarea e productivă, duce la cooperare, colaborare și consens, fiindcă amândoi vreți același lucru. Înfruntarea e sterilă, acolo se pune problema cine câștigă. Iar ca să treci de la înfruntare la confruntare trebuie să accepți că în fața ta nu e o mașină, ci o ființă emoțională ca și tine.

Tot de aici vine și greșeala de a confunda subiectul cu obiectul. Dacă cineva îți aduce o veste proastă, omul e subiectul, iar vestea e obiectul. Noi omorâm solul, exact ca primitivii din legende. Și mai e triangularea: în orice relație există cel puțin trei termeni, tu, eu și relația dintre noi. De obicei ne vedem doar pe noi sau doar pe celălalt, iar relația rămâne nevăzută. Ea trebuie gândită ca o floare, udată, pusă la lumină, ștearsă de praf din când în când. Practic, asta înseamnă că măcar o dată pe săptămână ar trebui să îți scoți partenerul în oraș. Dacă tocmai ți-ai dat seama când a fost ultima dată, cam ăsta e răspunsul.

O paranteză care merită spusă: statisticile recente arată că bărbații au mai puțini prieteni apropiați ca niciodată. Profesorul nu pune asta doar pe seama pandemiei și a digitalizării, ci pe modelul cultural al masculinității, ăla în care a fi bărbat înseamnă să nu comunici, să nu te vulnerabilizezi și să nu îți spui visele. Rezultatul e previzibil. Iar gluma lui pentru cine se plânge că e singur e crudă și corectă: „ai muncit mult la singurătatea asta, e opera ta”.

Ce iau eu din episodul ăsta

Dacă aplici doar ascultarea activă și regula de a lăsa omul să termine fraza, ești deja un comunicator mult mai bun, iar cei din jur te percep ca pe un om elegant cu care merită să stai de vorbă. Restul, de la felul în care ceri până la felul în care refuzi, se învață în timp. Episodul următor din serie intră în comunicarea de grup, unde regulile se schimbă din nou, așa cum am văzut și când am discutat despre statusuri, roluri și echipe eficiente.

Dacă vi se pare util masterclass-ul ăsta, dați-l mai departe oamenilor cu care vă certați cel mai des, lăsați un comentariu cu tehnica pe care o încercați prima și un subscribe dacă nu l-ați dat deja. Până data viitoare, să vă fie numai bine!

Tastaturile de gaming au evoluat enorm în ultimii ani, chiar dacă la prima vedere s-ar putea să nu pară. În fond, avem în continuare aceleași taste QWERTY,  aproape aceleași switch-uri și același cablu USB care ajunge în calculator. Numai că modul în care tastatura detectează o apăsare s-a schimbat radical.

Am trecut de la tastaturi cu membrană la modele mecanice, apoi la switch-uri optice, switch-uri analogice și, mai recent, la o adevărată explozie a tastaturilor cu switch-uri magnetice Hall Effect.

Un exemplu foarte bun pentru a vedea unde am ajuns este Razer Huntsman V3 HE Magnetic Tenkeyless 8KHz, o tastatură care combină switch-uri Hall Effect cu punct de actuare reglabil, Rapid Trigger, Snap Tap, Dynamic Keystroke și polling rate de până la 8.000 Hz.

De la membrană la tastatura mecanică

Pentru mult timp, majoritatea tastaturilor pentru PC au funcționat după un principiu foarte simplu. Apeși tasta, două contacte electrice se întâlnesc, circuitul se închide și tastatura înregistrează comanda.

Tastaturile cu membrană au fost și sunt în continuare ieftine și suficient de bune pentru utilizarea normală, dar nu oferă neapărat consistența, feedback-ul și posibilitățile de personalizare dorite de gameri. Așa au devenit extrem de populare tastaturile mecanice.

În cazul unui switch mecanic tradițional, fiecare tastă are propriul mecanism. În funcție de construcția switch-ului, acesta poate fi liniar, tactil sau clicky, iar punctul în care este înregistrată comanda este stabilit de construcția sa.

Un Cherry MX Red, de exemplu, are un anumit punct de actuare. Tasta parcurge o anumită distanță, contactele metalice se ating și comanda este înregistrată.

Pentru gaming a fost un progres important. Switch-urile mecanice ofereau un comportament mai previzibil, o durată de viață mare și posibilitatea de a alege exact tipul de răspuns dorit.

Dar exista în continuare o limitare fundamentală: tastatura știa în principal dacă tasta este apăsată sau nu. Practic, 0 sau 1.

Următorul pas: tastaturile încep să știe cât de mult ai apăsat tasta

Adevărata schimbare a venit odată cu tastaturile capabile să citească poziția unei taste pe parcursul cursei sale. În loc să avem doar:

• Tasta nu este apăsată = 0
• Tasta este apăsată = 1

Putem avea o valoare care se modifică permanent în funcție de poziția tastei. Aici apare conceptul de tastatură analogică.

Ideea nu este chiar atât de nouă. Wooting lucra încă din 2016 la Wooting One, una dintre primele tastaturi mecanice analogice comerciale, care putea determina cât de mult este apăsată o tastă. SteelSeries a dus tehnologia magnetică puternic în zona de gaming în 2019, când a prezentat Apex Pro și switch-urile OmniPoint cu punct de actuare reglabil.

În ultimii ani însă, tehnologia a devenit mult mai matură și a început să apară la tot mai mulți producători.

Ce este Hall Effect?

Hall Effect nu este o invenție nouă și nici o tehnologie creată special pentru tastaturi. Principiul fizic a fost descoperit de Edwin Hall în 1879, iar switch-uri care utilizează acest fenomen există de zeci de ani. Tehnologia a fost utilizată inclusiv în aplicații industriale, unde lipsa contactului mecanic și fiabilitatea sunt avantaje importante.

Într-o tastatură modernă Hall Effect, fiecare switch conține un mic magnet, iar pe PCB-ul tastaturii există un senzor Hall. Atunci când tasta este apăsată, magnetul se deplasează către senzor. Senzorul poate măsura modificarea câmpului magnetic și, pe baza acesteia, controllerul tastaturii poate determina poziția tastei.

O tastatură mecanică tradițională așteaptă atingerea unui punct fizic de contact. O tastatură Hall Effect poate urmări deplasarea switch-ului pe aproape întreaga sa cursă. Nu mai avem doar „apăsat” și „neapăsat”. Tastatura știe cât de mult este apăsată tasta.

De ce este important acest lucru?

Pentru că dacă știi permanent poziția tastei, punctul în care aceasta devine activă nu mai trebuie să fie stabilit fizic de construcția switch-ului. Îl poți stabili din software. Iar acesta este unul dintre cele mai mari avantaje ale unei tastaturi Hall Effect.

Actuation Point – tu alegi când se activează tasta

Razer Huntsman V3 HE Magnetic TKL 8KHz permite reglarea punctului de actuare între 0,1 și 4,0 mm. Dacă setezi o tastă la 0,1 mm, este suficient să începi să o apeși pentru ca aceasta să fie înregistrată. Dacă o setezi la 3 sau 4 mm, trebuie să o apeși aproape complet. Și nu trebuie să folosești aceeași valoare pentru toate tastele.

WASD poate fi configurat foarte sensibil pentru jocuri, în timp ce o tastă pe care nu vrei să o apeși accidental poate avea punctul de actuare mult mai jos în cursă.

Într-un shooter competitiv, de exemplu, ai putea avea:

• WASD – actuare foarte scurtă pentru reacții rapide
• Shift – actuare ceva mai mare pentru a evita apăsările accidentale
• Taste pentru grenade sau abilități – actuare mai adâncă

Pentru scris, în schimb, un punct de actuare de numai 0,1 mm poate deveni chiar enervant. Este suficient să atingi accidental o tastă pentru ca aceasta să fie înregistrată.

Tocmai aceasta este frumusețea sistemului: nu există o setare universală „cea mai bună”. Tastatura poate fi configurată în funcție de joc și de utilizator.

Rapid Trigger este probabil cea mai importantă funcție

Dacă ar trebui să aleg o singură tehnologie care explică de ce tastaturile Hall Effect au devenit atât de apreciate de jucătorii competitivi, aceasta ar fi Rapid Trigger.

La un switch tradițional avem un punct de actuare și un punct de resetare. Am stabilit asta deja. Apeși tasta, treci de punctul de actuare și comanda este înregistrată. Când ridici degetul, switch-ul trebuie să revină suficient de mult pentru a trece din nou de punctul de resetare. Abia apoi poate fi înregistrată următoarea apăsare.

Rapid Trigger schimbă acest comportament.

Pentru că tastatura știe permanent în ce poziție se află tasta, nu mai trebuie să aștepte revenirea acesteia până la un punct fix. În momentul în care începi să ridici tasta suficient, aceasta poate fi considerată eliberată. În momentul în care începi să o apeși din nou, poate fi activată iar.

Mișcările foarte mici ale degetului pot deveni astfel suficiente pentru activarea și dezactivarea repetată a unei taste. În utilizarea normală diferența poate părea inutilă. Într-un FPS competitiv însă, unde alternezi foarte rapid între A și D pentru schimbarea direcției, lucrurile devin mult mai interesante.

În loc să apeși, să eliberezi până la punctul de reset și apoi să apeși din nou, poți face mișcări mult mai scurte.

Aici Hall Effect nu face tastatura „mai rapidă” prin magie. Avantajul vine din cantitatea de informație pe care tastatura o are despre poziția switch-ului și din modul în care firmware-ul folosește această informație.

Razer Huntsman V3 HE Magnetic include și Snap Tap

Funcția este concepută în special pentru situațiile în care apeși două taste cu direcții opuse, de exemplu A și D. Pe o tastatură obișnuită, dacă A și D sunt active simultan, jocul poate primi două comenzi opuse.

Snap Tap prioritizează cea mai recentă dintre cele două comenzi. Să presupunem că ții apăsat A. Fără să ridici complet degetul de pe A, apeși D. Cu Snap Tap activ, D devine imediat comanda prioritară.Dacă revii pe A, prioritatea se schimbă din nou.

Rezultatul este o tranziție foarte rapidă între direcții și un control mai precis în situațiile în care timing-ul este extrem de important. Razer a introdus Snap Tap în 2024 pe gama Huntsman V3 Pro, iar funcția a devenit între timp una dintre tehnologiile asociate tastaturilor sale competitive.

Trebuie spus însă că astfel de funcții de prioritizare a inputurilor au generat și discuții în zona competitivă, iar regulamentele jocurilor și turneelor pot trata diferit asemenea funcții. Cu alte cuvinte, existența funcției pe tastatură nu înseamnă automat că utilizarea ei este permisă în orice competiție.

Dynamic Keystroke – mai multe comenzi pe aceeași tastă

O altă consecință interesantă a inputului analogic este posibilitatea de a atribui mai multe acțiuni aceleiași taste. Dacă tastatura știe cât de mult ai apăsat switch-ul, atunci poate face diferența între o apăsare superficială și una profundă.

De exemplu, teoretic ai putea configura:

• apăsare ușoară = o comandă
• apăsare profundă = altă comandă

Razer numește această funcționalitate Dynamic Keystroke. Nu este o funcție pe care toată lumea o va folosi zilnic, dar demonstrează foarte bine diferența fundamentală dintre un switch digital tradițional și unul capabil să ofere informații despre poziție.

Tasta nu mai este doar un buton. Devine practic o intrare analogică.

Analog Input – tastatura începe să semene cu un controller

De aici apare încă o posibilitate interesantă. Un joystick analogic nu știe doar că îl împingi spre dreapta. Știe și cât de mult îl împingi. Același principiu poate fi aplicat unei taste analogice.

Într-un joc auto, de exemplu, o tastă ar putea teoretic funcționa asemănător unei accelerații progresive: o apăsare superficială înseamnă accelerație redusă, iar o apăsare completă poate însemna accelerație maximă. Același lucru se poate aplica deplasării unui personaj.

Problema este că suportul software și implementarea jocului contează foarte mult. Nu orice joc gestionează elegant combinația dintre mouse, tastatură și input analogic de tip controller.

Din acest motiv, pentru gaming competitiv, cele mai importante beneficii ale switch-urilor Hall Effect au devenit mai degrabă adjustable actuation și Rapid Trigger decât transformarea tastaturii într-un înlocuitor pentru joystick.

Ce înseamnă 8.000 Hz?

Razer Huntsman V3 HE Magnetic TKL are un polling rate de până la 8.000 Hz. Polling rate-ul descrie cât de des poate tastatura comunica informația către calculator. La 1.000 Hz avem, teoretic, un interval de 1 ms între raportări. La 8.000 Hz, intervalul scade la 0,125 ms. Cu alte cuvinte, tastatura poate transmite informații către sistem de până la 8.000 de ori pe secundă.

Pe scurt:

• Hall Effect = cât de precis știe tastatura poziția tastei
• Adjustable Actuation = unde alegem să fie înregistrată apăsarea
• Rapid Trigger = cât de repede poate fi activată și resetată tasta în funcție de mișcarea ei
• Snap Tap = cum sunt prioritizate anumite inputuri simultane
• Dynamic Keystroke = posibilitatea de a obține acțiuni diferite în funcție de cursa tastei
• 8.000 Hz = cât de des comunică tastatura cu PC-ul

Sunt tehnologii diferite, dar puse împreună formează tastatura modernă de gaming competitiv, iar Razer Huntsman V3 HE Magnetic TKL 8KHz este un exemplu bun pentru noua generație.

Huntsman V3 HE Magnetic TKL 8KHz este interesantă tocmai pentru că adună aproape toate aceste tehnologii într-un singur produs. Razer folosește switch-uri Hall Effect Magnetic cu răspuns liniar și punct de actuare reglabil între 0,1 și 4,0 mm.

Avem Rapid Trigger, Snap Tap, Snap Trigger, Dynamic Keystroke și input analogic. Tastatura are N-key rollover și anti-ghosting, iar toate tastele sunt programabile.

Formatul este TKL, deci dispare numpad-ul, dar rămân tastele funcționale, săgețile și zona de navigare. Pentru gaming mi se pare unul dintre cele mai echilibrate formate: ocupă mai puțin spațiu pe birou și lasă mai mult loc pentru mouse fără să sacrifice atât de multe taste precum un layout 60% sau 65%.

Construcția este și ea potrivită segmentului în care se află produsul. Avem partea superioară realizată din aliaj de aluminiu 5052 și keycaps din PBT doubleshot texturat.

Conectarea este exclusiv prin cablu USB-C detașabil, o alegere logică pentru o tastatură orientată către latență redusă și gaming competitiv.

Un detaliu important este memoria internă hibridă, care permite stocarea a până la șase profiluri. Pentru cine își configurează diferit tastatura în funcție de joc, posibilitatea de a păstra profilurile este mult mai utilă decât pare inițial. Nu trebuie să intri în Synapse pentru orice

Una dintre problemele perifericelor moderne este dependența tot mai mare de software. Razer a păstrat însă pe Huntsman V3 HE posibilitatea de a regla rapid anumite funcții direct de pe tastatură.

Actuation Point și Rapid Trigger pot fi ajustate fără să stai permanent cu Synapse deschis, iar tastatura dispune și de scurtături pentru Snap Tap și schimbarea profilurilor.

Hall Effect are multe avantaje, dar tehnologia vine și cu particularități. Pentru că switch-urile se bazează pe măsurarea unui câmp magnetic, sursele magnetice puternice aflate foarte aproape de tastatură pot influența funcționarea senzorilor.

Razer avertizează explicit că suprafețele magnetice, suporturile magnetice pentru telefoane, anumite accesorii sau chiar difuzoarele amplasate foarte aproape pot provoca apăsări nedorite sau un comportament inconsistent.

Nu este un defect specific tastaturii Razer, ci o consecință a principiului de funcționare al senzorilor Hall Effect. Pentru majoritatea utilizatorilor nu va conta absolut deloc, dar este o diferență interesantă față de un switch mecanic clasic.

În 2024, Razer chiar argumenta public avantajele propriilor switch-uri Analog Optical Gen-2 în comparație cu Hall Effect. Iar în 2026 avem Huntsman V3 HE Magnetic. Asta spune multe despre direcția în care s-a mișcat piața.

Nu înseamnă că switch-urile optice au devenit brusc depășite. Ambele tehnologii pot măsura poziția tastei fără contactul electric clasic și ambele permit funcții precum adjustable actuation și Rapid Trigger. Diferența este metoda de măsurare: lumină în cazul sistemelor analog-optice și câmp magnetic în cazul Hall Effect. Hall Effect a devenit însă extrem de popular în segmentul tastaturilor de gaming și găsim acum implementări de la numeroși producători.

Concluzie

Tastaturile Hall Effect reprezintă una dintre puținele evoluții din ultimii ani care schimbă efectiv modul în care funcționează o tastatură de gaming. Discutam despre trecerea de la o tastă care funcționează în esență ca un întrerupător la una a cărei poziție poate fi monitorizată permanent.

Principalul public pentru astfel de tastaturi rămâne cel al gamerilor competitivi. Dacă joci Counter-Strike 2, Valorant, Overwatch 2, Fortnite sau alte titluri în care mișcările foarte rapide și timpul de reacție contează, funcții precum Rapid Trigger și punctul de actuare reglabil pot avea o utilitate reală. Posibilitatea de a activa o tastă după numai o fracțiune din cursă și de a o reseta imediat ce începi să ridici degetul poate face mișcările succesive mai rapide și mai precise.

La fel de interesante sunt pentru utilizatorii cărora le place să-și personalizeze perifericele. Poți avea WASD extrem de sensibile, alte taste cu un punct de actuare mai adânc pentru a preveni apăsările accidentale și profiluri diferite în funcție de joc. În cazul unor modele precum Razer Huntsman V3 HE Magnetic TKL 8KHz, Dynamic Keystroke și inputul analogic extind și mai mult posibilitățile.

În schimb, dacă folosești calculatorul predominant pentru muncă, navigare pe internet și scris sau dacă joci în principal titluri single-player, strategii ori RPG-uri, avantajele sunt mult mai mici. O tastatură mecanică bună rămâne suficientă. Ba chiar o configurație Hall Effect poate deveni neplăcută la scris deoarece este mult mai ușor să înregistrezi apăsări accidentale daca nu este setata corect.

Nici cei 8.000Hz nu ar trebui să reprezinte singurul motiv pentru achiziție. Diferența față de 1.000Hz există și poate fi măsurată, dar vorbim despre fracțiuni de milisecundă. Mult mai importante mi se par Rapid Trigger, actuarea reglabilă și controlul foarte precis asupra comportamentului fiecărei taste.

Iar aici cred că Razer Huntsman V3 HE Magnetic TKL 8KHz ilustrează foarte bine direcția în care se îndreaptă industria. Nu pentru că te va transforma într-un jucător mai bun peste noapte, ci pentru că îți permite să configurezi tastatura în funcție de modul în care joci, în loc să fii tu cel care trebuie să se adapteze la caracteristicile fixe ale switch-ului.

În urmă cu câțiva ani alegeam între Red, Brown și Blue. Acum alegem punctul de actuare în zecimi de milimetru, comportamentul tastei la apăsare și revenire, modul în care sunt prioritizate comenzile și chiar mai multe acțiuni pentru aceeași tastă.

Pentru gamerul casual, toate acestea pot fi un lux. Pentru entuziaști sunt o jucărie foarte interesantă. Pentru jucătorii competitivi, însă, Hall Effect și Rapid Trigger au devenit tehnologii care merită luate în calcul.

Și probabil acesta este cel mai bun mod de a privi actuala generație de tastaturi Hall Effect: nu sunt obligatorii pentru toată lumea și nu înlocuiesc skill-ul, dar ne arată cât de mult a evoluat un periferic despre care, până nu demult, credeam că nu prea mai are ce să inventeze.

Tastatura costa 749 lei la Altex

Pexar pregătește un nou dock Thunderbolt 5 destinat utilizatorilor care au nevoie de numeroase conexiuni. PexarBolt Ultra include 22 de porturi, un ecran tactil de 5 inci și un slot pentru SSD NVMe.

Dispozitivul va fi disponibil inițial printr-o campanie Kickstarter. Compania a anunțat deja un preț de 479 de dolari pentru primii susținători.

22 de porturi pentru conexiuni multiple

PexarBolt Ultra oferă un număr neobișnuit de mare de conexiuni pentru un dock Thunderbolt 5.

Sunt disponibile trei porturi Thunderbolt 5, cu viteze de până la 80 Gbps. În anumite condiții, viteza poate ajunge la 120 Gbps.

Portul principal poate furniza până la 140 W către laptop. Conexiunile downstream pot furniza până la 15 W.

Dock-ul include și DisplayPort 2.1 și HDMI 2.1. Acestea permit conectarea a două monitoare 8K la 60 Hz sau a trei ecrane 4K la 144 Hz.

Include 10GbE și slot pentru SSD NVMe

PexarBolt Ultra dispune de un port Ethernet de 10GbE. Utilizatorii au la dispoziție și un slot M.2 pentru SSD-uri NVMe.

Slotul folosește interfața PCIe Gen 4×2 și oferă viteze de până la 3.600 MB/s.

Pentru periferice sunt disponibile cinci porturi USB-C 3.2 Gen 2. Acestea oferă viteze de până la 10 Gbps.

Dock-ul mai include patru porturi USB-A. Două dintre acestea folosesc standardul USB 3.2 Gen 2.

Sloturi pentru carduri și conexiuni audio

PexarBolt Ultra este echipat și cu cititoare pentru mai multe tipuri de carduri.

Utilizatorii au la dispoziție un slot CFexpress Type B cu viteze de până la 10 Gbps. Sunt incluse și sloturi SD 4.0 și microSD 4.0.

Cele două din urmă pot atinge viteze de până la 312 MB/s.

Pentru dispozitivele audio sunt disponibile trei mufe jack de 3,5 mm. Acestea sunt amplasate în partea frontală și în partea din spate a dock-ului.

Ecran tactil și buton rotativ

Una dintre principalele particularități ale PexarBolt Ultra este ecranul tactil de 5 inci.

Acesta afișează informații despre dispozitivele conectate și consumul de energie. Utilizatorii pot vedea și vitezele de transfer ale datelor.

Sistemul monitorizează inclusiv temperatura dock-ului. Dispozitivul beneficiază de un sistem activ de răcire.

Pexar a inclus și un buton rotativ. Acesta poate fi utilizat pentru schimbarea rapidă între monitoare sau pentru alte funcții.

Preț de 479 de dolari pentru primii cumpărători

Campania Kickstarter pentru PexarBolt Ultra nu a început încă. Compania permite deocamdată înscrierea pentru notificări.

Prețul recomandat pentru produs va fi de 649 de dolari. Primii susținători vor putea însă cumpăra dock-ul cu 479 de dolari.

Oferta este disponibilă în cadrul programului Super Early Bird. Ca în cazul oricărui proiect de crowdfunding, achiziția implică anumite riscuri.

Pexar nu a anunțat încă data exactă pentru lansarea campaniei. Compania va prezenta mai multe informații despre produs înaintea evenimentului IFA.

VIDEO