„Suveranismul” românesc este o alegere culturală. Mai exact, este o opțiune antieuropeană și prodictatură. Europa e toxică fiindcă impune legi. În această cheie pot fi reevaluați până și penalii istorici ai PSD: Năstase și Dragnea.
Este o respingere a modernității și o întoarcere în trib. Tatăl Nostru și Deșteaptă-te, române! Simionagiii știu exact ce vor.
Este un refuz al secolului XXI, pentru că lumea de azi presupune competență și competiție și încă n-am întâlnit „suveranist” să știe tainele cratimei.
După cum se manifestă pe TikTok, patrioții de strigătură, haoleu!, nu sunt patrioți deloc. Sunt chiar antiromâni. Locul României nu e lângă Coreea de Nord. Ci lângă Franța, Germania, Italia, Spania sau Polonia.
Analfabeți, analfabeți istoric, economic, politic, științific, fără să înțeleagă nimic din libertate, violenți și pafariști, habarniști de carieră (la stat, desigur), ei înțeleg că în absența libertății revine hatârul. Lumea de stăpâni și slugi, unde „calitatea” fundamentală de a fi purtător de ură canalizată conform are valoare.
Într-un interviu pe care i-l luam acum 12 ani și jumătate, poeta Ana Blandiana se întreba dacă au fost aleși cei mai răi dintre români. Era o întrebare retorică. Poeta nu aștepta răspunsul meu. Dar m-am gândit la ea.
După atâta timp, răspund totuși neîntrebat. Ca Emil Cioran confruntat cu dilema lui Shakespeare – a fi sau a nu fi? Nici, nici.
Răspunsul meu e demn de Schrodinger după două săptămâni la Tecuci: și da, și nu.
Da, au fost aleși cei mai răi dintre români. Securiștii lui Ceaușescu, miliția personală a unui dictator, au construit această lume strâmbă. Împreună cu politrucii peceriști de rang secund, care au preluat puterea mințind, înșelând și furând. Inițial, cu girul „prietenilor” de la Moscova.
Astăzi, copiii și nepoții lor au statui în imaginarul colectiv. Sindromul Stockholm înmulțit cu Sindromul Caracal. În loc să facă pușcărie pe viață, au făcut milioane de dolari și au cumpărat „onorabilitate” la vraf.
Nu, nu au fost aleși cei mai răi dintre români. Izvorul răului e mereu nesecat. O arată însăși evoluția „politică” a PSD: Iliescu-Năstase-Geoană-Ponta-Dragnea-Dăncilă-Ciolacu (un Dăncilă cu barbă și fără coc și cu diploma de Bac negăsită)-Grindeanu. Coborârea continuă și limita nu există.
Dregătorii de mâine nu vor mai fi monosilabici, vor fi mai rău. Iar bravul general liberal-bugetar-doctor Ciucă, cel care știa îndeosebi litera ă, va fi amintit în anale ca un mare cărturar.
Visul meu e ca într-o zi când i se va face ecvestra eroului de la Nassiriya să fie calul însuși eroul revoluției buzoiene: Ciolacu.
Și dacă tot se întorc valorile, să fie uns țar Dănuț Andrușcă. Măcar știm o treabă. Pe partea economică, direct.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
