Oana Petrescu, AMEPIP: Dacă o companie nu poate suporta costurile unei bune guvernanțe, nu are de ce să existe

În cadrul Interviurilor Libertatea, Oana Petrescu a vorbit despre Ținta 422, un obiectiv-cheie pentru că e parte a cererii de plată șase din PNRR, care ar trebui depusă până la 30 septembrie, despre ce înseamnă conduceri profesioniste în companiile de stat, atât la nivel central, dar și local, activitatea AMEPIP și rolul „superagenției” în selecții.

De asemenea, vicepreședinta Oana Petrescu a explicat modul cum s-a ajuns la amendarea unor demnitari ai statului pentru că instituțiile pe care le conduc nu au pus noi conduceri în companii, cu respectarea ultimelor cerințe legale, dar și cum a văzut interacțiunea cu factorii de decizie locali, în momentul în care au fost puși în situația de a trece de la numiri din pix la conduceri profesioniste.  

Ce este Ținta 442 din PNNR

–Libertatea: În aceste zile vorbim foarte mult de PNRR și aș vrea să aducem în discuție una dintre țintele importante care țin și de instituția pe care o conduceți, mai exact Ținta 442. Spuneți-ne care sunt obiectivele și cât de realizabile sunt ele, pentru că am văzut că ar trebui să fie reduse provizoratele (n.r – la companiile de stat) cu 80%, respectiv 50%?

–Oana Petrescu, vicepreședintă AMEPIP: Așa este. Pe scurt, oricum ar trebui să nu avem mai multe provizorate. Mai mult de 20% din totalul posturilor, din totalul mandatelor care există. Și pe locale și pe centrale, doar modul de definire al țintei este puțin diferit, datorită unor obiective tehnice. Dar în principiu, ce pot să vă spun e că aritmetic, la 31 iulie, ținta era îndeplinită. Dar acum și la centrale (n.r. – companiile de la centru) scăzuse era numărul de provizorate pe care le aveam în 2020 cu mai mult de 50%, 50% fiind ținta, iar la locale practic avem peste 80% din pozițiile în CA-uri (n.r. – consilii de administrație) ocupate cu membrii definitivi cu mandate de până la 4 ani.

–Așadar, pentru cererea de plată numărul 6, AMEPIP s-a achitat de sarcina ca instituție?

Aritmetic, noi ne-am asigurat că am efectuat toate selecțiile care puteau fi efectuate la timp. Ne-am asigurat că am comunicat cu autoritățile publice care au companii de stat în subordine, cu consiliile locale, le-am explicat, deci am făcut tot ce ținea de noi ca acest obiectiv să fie în mintea și în planurile instituțiilor de stat și întreprinderilor de stat și să fie realizat. Acum, bineînțeles, am trimis cu sprijinul SGG și MIPE informațiile preliminare la 31 iulie la comisie (n.r. – Comisia Europeană). Vinerea trecută am primit solicitări de clarificări. Una din clarificări este să ne asigurăm că dosarele sunt complete. Practic, ei vor prelua prin sondaj, deci vor verifica gradul acesta de conformare. companie cu companie vor selecta prin sondaj, funcție de criteriile lor, niște companii. Noi, ca să ne asigurăm că totul este corect, suntem acum într-un întreg de mers de actualizare al tuturor dosarelor, să știm că avem informațiile acum, la zi, practic, cu numărul de membri în consilii, cu toate informațiile de transparență cerute de Comisie. Și este un demers foarte laborios, vă dați seama că sunt peste 1200 de companii active, că pentru ele facem activitatea aceasta.

–Exact acest lucru voiam să vă întreb: care e numărul companii de stat plus companiile locale de care v-ați ocupat?

-Sunt 120 ceva de companii centrale, aproape 1200 de companii locale, dar contează foarte mult, fiindcă doar pentru companiile active facem acest demers. La fel sunt discuții referitoare la perimetru, fiindcă Comisia vrea să comparăm mere cu mere, deci trebuie să comparăm doar companiile care existau în 2020. Deci sunt tot felul de aspecte tehnice, dar per total pentru noi nu contează doar ținta. Pentru noi chiar contează să avem consilii care pot să funcționeze și ca să funcționeze nu trebuie să aibă provizorate sau să aibă provizorate în limita aceasta naturală a demisiilor care se întâmplă, a vacantărilor care se întâmplă în mod natural.

Iar limita de 20% maxim provizorate în total mandate este o limita acceptată de OCDE (n.r. – Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică) pe care, să fiu sinceră, am văzut-o și în mediul privat.

Situația celor opt companii municipale din București, parte din Ținta 442

-Am văzut că săptămâna trecută, la ședința de Consiliul General, ați mers alături de doamna președintă, de responsabilul pentru selecții la nivel național. Spuneți-mi de ce opt companii și de ce exact în momentul acesta al acelor opt companii care țin de Consiliul Municipal al Bucureștiului?

-La Consiliul Municipiului București eu zic că avem o poveste de succes, fiindcă la începutul anului, noi am intrat în mandat în decembrie la AMEPIP, și eu și colegii mei, și la începutul anului toate posturile erau provizorii. Ne-am mobilizat împreună cu colegii noștri din primărie și am încercat să-i ajutăm cu tot ce au nevoie ca să poată să înțeleagă ce așteptări au de la companiile respective, să transpună aceste așteptări în scrisorile de așteptări, să deruleze toate fazele premergătoare selecției, astfel încât să aibă acum, să poată să dea drumul la primirea de candidaturi și la selecții. Ne așteptăm în două-trei luni să și finalizeze și să avem consilii locale cu membrii finali.

–Spuneți-mi, din punct de vedere tehnic, ce înseamnă mai exact aceste selecții și care este rolul AMEPIP?

-Guvernanța înseamnă, practic, faptul că la toate nivelurile să te asiguri că ai oamenii de care ai nevoie, cu competențele lor, că acești oameni știu ce au de făcut, au niște ținte clare și după aceea că supervizezi modul în care ei își realizează țintele.

–Adică au studii, au o experiență clară?

-Exact. Și pentru diverse companii e nevoie de criterii diferite, fiindcă nu putem să avem aceleași criterii la o companie mică cu cinci oameni din Adunații Copăceni, cum avem la Nuclearelectrica sau la RATB. Deci cumva legea stabilește niște criterii minime obligatorii, niște criterii care, sincer, sunt discutabile, fiindcă în unele domenii sunt foarte restrictive, în alte domenii sunt foarte laxe, dar așa se întâmplă când se întâmplă ceva nou. Deci e o activitate nouă, e un concept nou guvernanța. Au fost multe abuzuri. Motiv pentru care legea a încercat să rezolve abuzurile respective unul câte unul, ceea ce a rezultat și în foarte multe limitări, limitări cu care nu suntem neapărat de acord, dar deocamdată trebuie să le respectăm, bineînțeles, și noi încercăm să pregătim baza astfel încât să putem la un moment dat să modificăm legea și să o facem să fie coerentă și da, coerentă și cu practicile din mediul privat și din OECD. Fiindcă ce se întâmplă este că în momentul actual statul este dezavantajat comparativ cu companiile private ceea ce nu e firesc. Deci ar trebui ca proprietarul de stat sau cel al autoritățile locale să beneficieze de aceleași instrumente de care beneficiază și un proprietar privat. 

–Cred că nu au fost doar abuzuri, ci au fost și selecții, să spunem, cel puțin discutabile, ca să nu zic controversate, pentru că am văzut, de exemplu, pe la autoritatea aeronautică a ajuns un inginer agronom. Și acesta e doar un exemplu. Adică prin aceste noi selecții aveți avea grijă și statul va avea grijă să nu mai fie persoane care teoretic nu au nici o pregătire sau nu au nici un background profesional, doar de studii, să nu mai ajungă…

-Da, da, da. În marea majoritate, toate discuțiile acestea și toate titlurile care apar sunt în general legate de selecții făcute pe legea veche, înainte de implementarea Ordonanței 109 (n.r. – privind guvernanța corporativă) și a criteriilor noi, practic, introduse în Ordonanța 109. Noi suntem un exemplu, la AMEPIP, deoarece până la venirea noastră, a mea, a doamnei Ulcelușe și a domnului Stănescu în conducere, ca conducere definitivă, am funcționat cu  provizorat.

–O să revenim la acest aspect.

-Și provizoratul practic a costat instituția AMEPIP la fel cum costă toate întreprinderile de stat care au provizorate. Dar ce vreau să spun e că până atunci se făcuseră cam 30 de selecții, practic, derulate. Noi prima prioritate, tocmai fiindcă aveam această țintă, a fost să ne organizăm și să organizăm întreaga agenție, astfel încât să recuperăm decalajul. Și, deja, doar din ianuarie și până acum au fost finalizate peste 45 de selecții cu membrii nu doar selectați, cu administratori nu doar selectați, ci înregistrați la Registrul Comerțului. Sperăm săptămâna viitoare să avem borna de 50. Și asta e foarte important pentru noi, să ne asigurăm că lucrurile se întâmplă la timp. 

Extinderea numărului de firme care participă la selecția noilor manageri, un obiectiv important

–Cred că am văzut printre documente o denumire: expert independent? Ce înseamnă acest expert independent desemnat de AMEPIP? Care este rolul său? 

-Este un specialist, un specialist extern, un selectat de noi potrivit unei proceduri competitive, care are rolul să aducă echidistanță și independență în acest proces de selecție. În plus, ei aduc și experiența de headhunting și de HR pură, pe care din păcate nu am reușit să-i introducem în caietul de sarcini deocamdată. Dar sperăm mai târziu. Dar oricum el este acel factor de echilibru, fiindcă în comisiile de selecții sunt doi oameni de la instituția care deține companii publice: de la minister, de la Consiliul Local și doi oameni de la AMEPIP. Practic, ei au și acest obiectiv de a asigura independența procesului și de a asigura că lucrurile merg corecte.

–Mi-ați vorbit de headhunting. Oare ați contractat sau ați vrea să contractați și aceste servicii sau se poate in-house asigura expertiza necesară pentru partea de selecție?

-Noi, chiar acum când discutăm, suntem în procesul acesta de selectare a ofertelor pentru experții independenți care vor continua să lucreze cu noi pe următorii doi ani. Unul din obiectivele noastre a fost să extindem numărul de firme cu care lucrăm, astfel încât să nu avem doar una și să avem mai multe puncte de vedere și mai multă flexibilitate, să nu fim limitați de un singur furnizor și asta am reușit. Un alt obiectiv a fost să extindem baza de selecție pentru candidați, fiindcă nu poți să ai candidați buni, poți să ai cei mai buni candidați dacă selectezi tot timpul din același bazin.

Deci noi ne-am dorit și ne dorim în continuare să atragem și candidații care nu sunt în prezent pe piață, care nu caută în mod activ un post de membru în CA, dar care au profilul corespunzător și de care avem nevoie pentru diverse companii. Nu am reușit în selecția actuală, dar a rămas pentru noi și nu am reușit din tot felul de considerente de lege de achiziții publice și lucruri de genul acesta, dar avem pe agenda acest lucru și imediat ce terminăm cu selecția acestui expert vom demara un nou efort de a introduce tipul acesta de expertiză pentru a extinde, cum am zis, baza de candidați.

Ne-am dorit să facem acest lucru. Și doamna Ulcelușe este foarte fermă pe această direcție, să lărgim baza de membrii în corpul administratorilor. Dacă cineva este verificat și admis în corpul administratorilor, este și mai ușor să fie identificat când sunt poziții vacante. Ministerele sau consiliile locale au acces la lista membrilor din acest corp al administratorilor și pot să mandateze, să ia administratori provizorii din acest bazin de candidați, ceea ce e mai ușor și procesul de selecție este mai cursiv.

Pe de o parte avizarea noastră asupra candidaților din bazinul de corp este mai ușoară, fiindcă au fost deja verificați. Pe de altă parte, este mai ușor pentru ministere, fiindcă știu că au niște oameni pe care se pot baza, care iar au fost verificați.

–De exemplu, ieri am avut un caz. A fost anunțată demisia șeful lui Nuclearelectrica. Știm prea bine, o să mai rămână o perioadă. Ce interesează publicul larg este, de exemplu, AMEPIP va fi parte și în acest nou proces de selecție a noului șef de la Nuclearelectrica, pentru că este o companie a statului?

-Oricum, noi aveam în planul de selecții, fiindcă oricum mandatul președintelui CA de la Nuclearlectrica va expira în februarie-martie, anul viitor. Deci, practic, noi aveam în plan ca în septembrie-octombrie să demarăm deja procesele de selecție. Au fost deja trimise scrisori la ministere, la consilii locale care au companii mari, că nu putem să facem chiar acest demers proactiv chiar pentru toate cele 1.200-1.300 de compani. Pentru toate companiile mari, semnificative, am făcut acest demers de aliniere și de planificare în avans a selecțiilor. Astfel încât să existe timp ca statul să-și definitiveze ce anume doresc de la compania respectivă, apoi ce fel de oameni vor în Consiliu ca să respecte aceste obiective rezultate și de unde îi găsesc și cum arată întregul proces de selecție. Noi ne dorim ca cel târziu cu trei luni înainte de expirarea mandatelor să avem deja anunțurile de selecție publicate și să avem candidații.

„Toate activele statului sunt gestionate de diverse instituții sau întreprinderi publice”

–Mi-ați dat un concept vag: statul. Ce înseamnă acest stat: Secretariatul General al Guvernului, Guvernul României, ministerul X?

-Chiar suntem în acest  proces de clarificare. Ce se întâmplă acum este că toate activele statului sunt gestionate de diverse instituții sau întreprinderi publice. Întreprinderile publice ele însele sunt sau în proprietatea unor ministere, aceste întreprinderi publice centrale, pe care le numim centrale, sau în proprietatea consiliilor locale, județene sau al municipiului București și așa mai departe. Practic, statul este proprietar prin diverse alte instituții – noi le numim APT-uri, autorități publice tutelare și astfel își realizează rolul de proprietate.

Problema pe care noi am văzut-o este că rolul de proprietate este definit foarte otova, standard practic. La fel pentru orice tip de companie și de aceea una din prioritățile noastre la Agenție a fost să lucrăm pentru modificarea și actualizarea Legii 48. Este legea privind politica de proprietate a statului. A fost aprobată în 2025 ca parte din demersul de aderare la OCDE. Nu a fost încă operaționalizată cu instrumente și este o lege foarte bună care respectă toate normele OCDE. Noi fiind instituția care ne ocupăm și care avem responsabilitatea pentru supravegherea modului în care este aplicată, am văzut multe goluri. Acum, din operare, potrivit muncii pe care am făcut-o, ne-am dat seama că trebuie clarificată. Și în primul rând trebuie clarificată rațiunea de proprietate, fiindcă legea spune foarte clar că statul trebuie să dețină companii, dacă au obiective de serviciu public, dacă deține infrastructură critică, dacă sunt resurse naturale de monopol, dacă au importanță strategică.

Și toate lucrurile acestea sunt scrise în lege, dar modul în care aceste APT-uri clasifică companiile și modul în care actualizează și definesc mandatele administratorilor este încă același, indiferent de ținte. Vă dați seama: o companie care gestionează Valea Jiului are obiective de închidere a exploatărilor miniere, nu poate să aibă obiective de profit. Metrorex are obiective de serviciu public, nu poate să aibă doar obiective de profit, trebuie să aibă și are contract de serviciu public. Cumva trebuie să fie gestionate și aceste obiective de serviciu public. Trebuie să fie foarte clar definite.

Și aceste obiective de strategie ce trebuie să fie, de infrastructură critică trebuie să fie foarte clar definite. S-a văzut acum cu criza energetică. S-a văzut că avem cea mai mare putere instalată din istoria României, peste 20.000 de megawați. Problema e că țintele care au fost date tuturor companiilor din energie nu am asigurat să avem puterea instalată necesară la ora de vârf, care este la orele 20-23.

–Exact aici vreau să ajung. De exemplu, AMEPIP în această criză energetică ce a făcut? A putut să vină cu sfaturi? A putut să discute cu decidenții?

-Potrivit prerogativelor noastre nu avem un rol operațional aici. Ce putem să facem și o să venim prin această propunere de modificare a politicii de proprietate și în raportul nostru anual vom veni cu recomandări despre cum aceste obiective trebuie să fie corelate. Ce s-a întâmplat foarte bine în ultimii ani, este faptul că ministerele cel puțin au învățat cum să scrie scrisori de așteptări. Colegii noștri au lucrat foarte mult împreună cu oamenii din direcțiile de guvernanță și multe ministere au capabilități foarte bune sau primării, cum e Primăria Municipiului București, prin care știu să translateze obiectivele lor strategice în obiective pentru administratori. Problema e că deocamdată toate lucrurile acestea se fac la nivel particular, de companie cu companie. Ce este nevoie în România este să și corelăm toate aceste obiective astfel încât să fim siguri că funcționează împreună, nu doar una câte una.

–Spuneți-mi, în acest proces de evaluare și monitorizare, o să observăm și o dispariție sau reduceri în ceea ce privește numărul de companii, fonduri și așa mai departe? De exemplu, eu urmăresc ce se mai întâmplă prin zona de finanțe și am văzut că Fondul de Garantare, este bine mersi, are un provizorat. La Fondul de Contragarantare nu mai există nimic. Acesta dispare, nu dispare, e altă așteptare?

-Nu o să comentez specific, dar ce se întâmplă este că ministerele în acest proces își evaluează din nou necesitatea deținerii și răspund la întrebarea avem nevoie de această companie separată sau nu. Sunt motivele pentru care a fost înființată această companie, mai sunt valabile acum la 10 ani, la 20 de ani după aceea. Sau nu? Sau activitatea ei poate fi preluată de o altă companie. Ce pot să vă spun este că în cursul anului 2025 au avut loc și sunt în curs zeci de fuziuni sau de absorbții sau de închideri de companii de stat.

–Deci clar vor fi schimbării structurale, ca să le spunem așa?

-Da, da, da. Și asta chiar la inițiativa fiecărui minister în parte. În plus, noi ce mai facem, tot potrivit legii acesteia 48, există o cerință ca instituțiile care dețin companii să identifice companiile cu probleme, care au pierderi sau care au sub 5 angajați sau care nu mai efectuează obiectul de activitate, care câștigă din chirii, dar nu din exploatare sau lucruri de genul acesta. Și au identificat care sunt aceste companii, marea majoritate, nu toate. Au avut obligația să facă niște planuri de restructurare. Acum noi, tot în acest proces de raport anual, ne-am uitat la aceste planuri, am văzut care este stadiul, am raportat la SGG și la vicepremier (n.r. – Oana Gheorghiu, responsabilă de reforma companiilor de stat). Am luat legătura cu aceste APT-uri mai importante. Da, demersul este pe șine cumva și a început încă din 2024-2025. Noi ne asigurăm că se întâmplă.

–În momentul de față, pentru că a fost și jalon în PNRR, putem spune că AMEPIP este operaționalizată?

-Da! Răspunsul este da.

–Și nu se mai schimbă conducerea?

-În ceea ce ne privește pe noi, nu cred. În ceea ce mă privește pe mine și pe colegii noștri.

–Da, mă refer la dumneavoastră, domnul Stănescu și doamna Ulcelușe. Adică sunt persoane pe funcție de conducere bătute în cuie pentru următorii ani? Nu mai avem procese pe rol?

-Da, și avem un plan.

–S-a vorbit, mai ales când era procesul de selecție, că este o superagenție, că vor fi supersalarii și așa mai departe. Spuneți-mi, din punct de vedere al salarizării AMEPIP-ul intră pe legea salarizării cu anumiți coeficienți? Nu este cu o sumă ca la companiile de stat, suma fixă și acea sumă mobilă care poate fi cu mai multe salarii (n.r. – în plus)?

-Noi am văzut foarte târziu proiectul de legea al salarizării. Clar modul în care era scrisă legea respectivă ne-a creat niște întrebări, fiindcă noi trebuie să ne asigurăm că putem să atragem și oameni de pe piață. Deocamdată, ideea principală a fost să atragem cei mai buni funcționari publici care există în ministere și eu cred că în mare parte avem acest lucru. De aceea salariile în AMEPIP sunt mai interesante și sunt atractive pentru funcționarii publici.

Acum, a doua parte a reformei este să atragem și oameni din mediul privat care au experiență de guvernanță, fiindcă totuși, cum v-am spus, important este să aducem, să facem guvernanță la cel mai înalt nivel, nu guvernanță la cel mai înalt nivel din companiile de stat. Guvernanța noastră trebuie să fie similară cu guvernanța BCR-ERST sau cu guvernanța OMV Petrom sau cu guvernanța ENEL. Deci, noi trebuie să ne asigurăm că și pentru companiile listate la bursă acest lucru se întâmplă, dar trebuie să ne asigurăm că pentru toate celelalte companii strategice, care au infrastructură critică, care au monopol de resurse naturale, care au servicii publice, critice pentru diversele localități, trebuie să ne asigurăm că ele sunt guvernate corect și pentru asta trebuie să aducem și oameni cu experiență din mediul privat. Și cred că un mix ar fi foarte bun și e clar că asta și-a dorit legiuitorul. 

–Mă uitam pe legea salarizării, pe documentele referitoare la instituție, am văzut că, de exemplu, se vorbea de un maximum de 6,8-7,4% coeficient de salarizare. Ori aceasta este față de cerințele pe piața companiilor de stat, dvs. ca instituție care monitorizează și evaluează, este o salarizare, să-i spunem, medie. Adică e undeva, cred că la un secretar de stat, când tu te uiți și ești atent la ce se întâmplă, nu știu, la Transgaz, unde observi salarii de zeci de mii de lei pe lună. 

-Din punctul meu de vedere aceasta este iar o decizia statului și de guvernanță instituțională. Și asta cred că n-a fost suficient de transparent cu legea salarizării. Iar pentru ce avem, la fel ca la companii, pentru ce avem instituțiile astea, ce vrem să facă, ce fel de oameni vrem, ce ținte au oamenii ăștia și cum îi supraveghem? Toate lucrurile acestea trebuie clarificate. O dezbatere pe Legea salarizării și pe categorii și pe modul cum se compară diverse categorii de angajați cu alte categorii de angajați, ca să se asigure echitatea, cred că a lipsit. Dar sunt sigură că se va întâmpla și în funcție de rolul pe care statul, Guvernul României, Parlamentul României și-l dorește pentru AMEPIP, în funcție de obiectivele pe care dorește să ni le dea, va decide și nivelul de salarizare și al conducerii și al angajaților.

-Potrivit organigramei am văzut că sunt în prezent 92 de persoane. Spuneți-mi mai este nevoie de personal la AMEPIP? Este personal suficient reușit să aduceți resurse externe care să nu fie integrate în aceste organigrame?

-Deocamdată nu reușim, fiindcă ca orice altă instituție de stat avem ceva ce în privat se numește headcount freeze, deci nu putem să facem angajări și în plus avem efectele Ordonanței 7 care cer să ne reducem nivelul de cheltuieli față de anul trecut. Vă dați seama că anul trecut instituția era în plină creștere fiindcă trebuia să facem Ținta 440. Potrivit Țintei 440 cu operaționalizarea AMEPIP, noi am demonstrat și la Comisie și peste tot că am făcut angajări și ne-am luat o obligație să continuăm să facem angajările respective astfel încât să ocupăm cele 92 de poziții și să putem demonstra că ne facem toate atribuțiile stabilite de lege. Am făcut acest lucru, dar la un moment dat a trebuit să ne oprim, cum s-au oprit și toate celelalte instituții de stat, și încercăm să facem ce putem mai bine cu oamenii pe care îi avem, având în vedere faptul că a și trebuit să renunțăm la o parte dintre ei. Fiindcă vă dați seama, 10% reducere față de anul trecut, când aveam, nu știu, 50-60 de oameni nu este ușor de făcut când ai deja 70-80 angajați. Așadar, noroc că există această instituție a detașărilor.

Personal, mie mi-a părut foarte rău, fiindcă am renunțat la oameni buni și de care aveam nevoie ca să facem niște selecții transparente, ca să facem propuneri de modificare a legilor, să facem un raport de activitate bun, să facem avize. Colegii mei de la guvernanță și domnul Stănescu au făcut la începutul anului un întreg demers de conferințe itinerante în toată țara, în care s-au asigurat că dăm îndrumare întreprinderilor de stat și consiliilor locale și că aceștia înțeleg ce înseamnă guvernanță. Vă dați seama tipul acesta de acțiuni, nu mai putem să le facem, suntem foarte limitați și efortul pentru a asigura derularea activității instituției este uriaș.

În plus, ce aș vrea să adaug este că în 2025 ne-au venit, prin lege, obligații suplimentare de control și monitorizare pe care nu le aveam când a fost estimat, cuantificat, efortul nostru la cele 92 de persoane. Iar aceste obligații de control noi le-am estimat la un necesar de minim 10-12 oameni care ar trebui să fie angajați ca să facă lucrurile respective. Bineînțeles și cu foarte mult suport de IT și de data crunching. Dar nu am putut să angajăm oamenii aceștia. A trebuit tot cu efortul colegilor noștri din direcție să funcționăm. 

De ce s-au aplicat amenzi unor ministrii

–O atenție deosebită în ceea ce privește a AMEPIP a fost atunci când în presa a apărut faptul că un ministru sau altul a luat o amendă. De exemplu, Radu Miruță acum vreo 8 luni vorbea că a primit o amendă de 15.000 lei. Irineu Darău acum o lună vorbea de o amendă de 105.000 de lei. Spuneți-mi, care se treabă cu aceste amenzi care vin la miniștrii în special, fie că au fost pe funcție, fie că nu au fost?

-Este, din câte înțeleg, fiindcă nu mă ocup de controale în niciun fel, eu aflu poate cu o zi înainte de presă sau de miniștrii respectivi. Dar ce am înțeles din analiza situației este că aceasta a fost iar o obligație pe care ne-am asumat-o în contextul Ordonanței 158 care a modificat Ordonanța 109. Deci a fost o obligație pe care ne-am asumat-o, Guvernul României și-a asumat-o în 2025. Noi, ca conducere, nu existam atunci și care a fost practic la pachet cu extinderea termenelor, fiindcă România ar fi trebuit să închidă Ținta 442, cu care am început de altfel.

Ar fi trebuit să o închidă în martie 2024 sau chiar în decembrie 2023, nu mai știu. Dar trebuia să o închidă de mult. Și atunci, fiind renegociată, ca să nu pierdem banii, Guvernul României – MIPE a renegociat ținta și a prelungit-o. Și s-a făcut această prelungire până la 31 martie. Pentru ca Comisia, stafful tehnic al Comisiei să accepte această prelungire, statul român a trebuit să vină la pachet cu această Ordonanță 69, cu o normă care să asigure Comisia de faptul că de data aceasta ne vom ține de treabă și vom respecta ținta.

Din păcate aceasta a fost forma găsită de statul român să stabilească amenda la nivelul ministrului sau al conducătorului de instituție publică.  Noi nu am avut nimic de a face cu asta. Bineînțeles că este discutabil. Ce a mai spus legea e că nu poți să dai avertismente, fiindcă a fost suficient timp pentru a respecta această cerință și atunci, întrucât a fost timp suficient, ani de zile și această obligație să termini selecțiile și să nu ai consilii formate din membrii provizorii, a existat de atât de mulți ani și considerându-se că 31 martie este data finală, s-a considerat că, da, dat fiindcă nu o să se întâmple lucrurile astea, nu o să rămână companii cu provizorate după 31 martie, conducătorii de instituții pot să-și asume.

Din păcate, cu toate schimbările politice, acest lucru nu s-a întâmplat și conducătorii de instituție au ajuns să fie în această postură.

-O ultimă întrebare înainte de a încheia. Spuneți-mi, după toate aceste procese de selecție, de evaluare și așa mai departe, mai ales că ați mers și în plan local, ați simțit influența politicului? Pentru că mă gândesc că un șef de Consiliu Județean sau un primar Poate a spus de ce îmi schimbă mie omul X și vrea să pună pe omul Y, care poate este specialist, dar nu este omul meu sau nu este omul partidului. S-a simțit această influență, mâna ascunsă a politicii, să-i spunem așa?

-Personal, eu n-am simțit-o. Și nici colegii mei de la selecții. E drept că nici nu prea puteam să o simt, fiindcă după 30 de ani în mediul privat nici nu știe lumea să mă sune. Dar nu m-a sunat nimeni și nu am avut tipul acesta de intervenții. Dar ce am văzut în întâlnirile online, mai ales de după aceste conferințe făcute de Bogdan Stănescu și de colegii mei în teritoriu, am avut tot felul de discuții cu primarii, cu șefii de consilii județene în care clar ne-au explicat faptul că nu au cum, nu au unde să găsească auditor, nu au cum să găsească oameni cu șapte ani de activitate, nu au cum să găsească, practic, oameni cu cerințele respective și, într-adevăr, și costul unui consiliu de trei membri cu calificările cerute de lege este prohibitiv pentru foarte multe din companiile acestea mici locale.

Pe de altă parte, și de aceea am început un demers și am discutat cu Comisia, cu MIPE și în procesul acesta de triaj al portofoliului am fost foarte atenți, dar argumentul este și nu e un argument rău, sincer, că dacă o companie nu poate suporta costurile unei bune guvernanțe, nu are de ce să existe, fiindcă în mod normal companiile acestea de stat gestionează patrimoniul statului. Ca să gestionezi patrimoniul statului trebuie să ai siguranța că ai oamenii potriviți și că ai tipul de management al riscului necesar pentru această calificare, pentru această cerință. Deci, e foarte discutabil. Probabil că, într-adevăr, nu se justifică consilii de administrație cu cerințele din Ordonanța 109 pentru atât de multe companii locale mici sau neprofitabile. Dar întrebarea e: se justifică aceste companii sau nu?  E o decizie complicată, dar eu sunt sigură că o clarificare a rațiunii de proprietate a statului asupra fiecărei companii în parte, și în speță și asupra acestora, va clarifica acest lucru și sperăm să se întâmple până la sfârșitul anului. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE