Apple devine primul brand introdus în Creative Hall of Fame. Distincția vine chiar în anul în care compania împlinește 50 de ani și, după cum relatează AppleInsider, nu premiază un produs anume, ci jumătate de secol de design, branding și publicitate. E una dintre rarele situații în care reclama primește aproape aceeași greutate istorică precum obiectul pe care încerca să-l vândă.
The One Club for Creativity acordă distincții oamenilor din publicitate și design încă din 1961, dar până acum Creative Hall of Fame fusese rezervat persoanelor. Pentru Apple a fost creată noua categorie Brand Hall of Fame, iar compania din Cupertino devine primul nume introdus în ea. Steve Jobs ajunsese deja individual în Creative Hall of Fame, postum, în 2012.
Un computer, un ciocan și 60 de secunde de Super Bowl
Alegerea Apple e greu de separat de reclama „1984”, difuzată la Super Bowl pentru lansarea Macintosh. Regizată de Ridley Scott, reclama aproape că nu arăta computerul. În schimb, avea un univers distopic inspirat de Orwell, o atletă cu un ciocan și Apple poziționat drept alternativa la uniformitate. Pentru o industrie care astăzi ne servește benchmark-uri și comparații cu 17 bare colorate, ideea de a lansa un computer fără să vorbești aproape deloc despre specificații pare din altă galaxie.
Macintosh avea să fie doar unul dintre capitolele unei istorii mult mai zbuciumate, pe care am trecut-o și noi în revistă când Apple împlinea 45 de ani. Au urmat plecarea lui Jobs, anii în care compania și-a pierdut direcția, revenirea sa și apoi perioada în care produsul și comunicarea au început din nou să vorbească aceeași limbă.
În anii ’90, „Think Different” n-a încercat să explice de ce un Mac avea un procesor mai bun decât PC-ul vecinului. Apple a pus în reclame figuri precum Albert Einstein, John Lennon sau Martin Luther King Jr. și a vândut o idee despre cine ar trebui să fie utilizatorul Apple. Deloc modestă abordarea, dar a funcționat.
Au venit apoi siluetele colorate cu iPod și căștile albe, campania „I’m a Mac, I’m a PC”, iar în era iPhone strategia s-a mutat spre produsul care își face singur reclama. „Shot on iPhone” a transformat fotografiile utilizatorilor în panouri publicitare uriașe și continuă după mai bine de un deceniu. Uneori rezultatul a fost spectaculos, alteori un panou Apple a devenit viral din motive pe care designerii probabil nu le trec în portofoliu.
Apple n-a vândut niciodată doar cutia de pe raft
The One Club include în argumentația sa nu doar reclamele, ci și designul produselor, ambalajelor și magazinelor. Tocmai aici Apple a fost neobișnuit de consecventă: experiența începe în reclamă, continuă în magazin și se termină la cutia albă în care cablul are până și el locul său calculat la milimetru.
Instituția amintește și campanii recente precum „Privacy, that’s iPhone”, filmele de accesibilitate „I Am the Greatest” și „I’m Not Remarkable”, spoturile de sărbători sau „Welcome Home” pentru HomePod. Apple și TBWA\Media Arts Lab au primit în 2026 și Penta Pencil, premiu acordat unei colaborări brand-agenție care a menținut un nivel ridicat de creativitate pe parcursul mai multor ani.
Asta nu înseamnă că fiecare reclamă Apple a fost genială și nici că marketingul poate transforma automat un produs slab într-un succes. Dar puține companii tech au reușit atât de des să facă publicul să-și amintească reclama la un computer sau telefon la zeci de ani după ce hardware-ul a devenit piesă de muzeu. Primul iPhone este probabil exemplul suprem: prezentarea din 2007 a rămas aproape la fel de celebră ca dispozitivul, iar 15 ani mai târziu încă puteam urmări cât de mult a schimbat acel produs Apple.
Apple va primi oficial distincția pe 16 septembrie 2026, la gala Creative Hall of Fame organizată în New York. Brand Hall of Fame nu va rămâne o categorie făcută exclusiv pentru Cupertino: The One Club spune că va evalua periodic arhiva sa de peste un secol pentru a găsi alte branduri cu o contribuție susținută la publicitate și design. Apple doar a primit locul 1 în listă. Un loc pe care, dacă ne uităm la „1984”, „Think Different” și „Shot on iPhone”, probabil îl pregătea de vreo 50 de ani.