Manuscrisele medievale, păstrate timp de secole în biblioteci și arhive europene, oferă acum cercetătorilor mai mult decât informații despre cultură, religie sau limbaj. Analize recente arată că aceste documente, realizate din piele de animal, pot funcționa și ca arhive biologice, capabile să păstreze urme genetice ale unor boli care afectau animalele în urmă cu mii de ani.
În Evul Mediu, pergamentul era principalul suport de scriere pentru textele importante. Acesta era obținut din piele de oaie, capră sau vită, prelucrată pentru a deveni suficient de netedă și rezistentă pentru scris. Tocmai această origine animală a transformat paginile unor manuscrise celebre într-o sursă neașteptată de informații pentru geneticieni, virologi și istorici.
Potrivit Euronews, o echipă internațională de cercetători a identificat în pergamente vechi ADN aparținând virusului variolei ovine, o boală extrem de contagioasă care afectează oile și poate provoca febră, leziuni cutanate și chiar moartea animalelor. Descoperirea oferă o perspectivă rară asupra evoluției bolilor animale și asupra modului în care acestea au circulat în trecut.
ADN extras din manuscrise istorice celebre
Cercetarea a fost coordonată de specialiști de la University College Dublin și a reunit experți din mai multe domenii, de la genetică și virologie până la istorie și conservarea patrimoniului. Oamenii de știință au reușit să extragă ADN direct din pergamentul folosit la realizarea documentelor, fără a distruge manuscrisele analizate.
Printre lucrările studiate se numără Evangheliarul din York, un manuscris vechi de peste o mie de ani și unul dintre cele mai importante exemple de artă iluminată din perioada anglo-saxonă târzie. Cercetătorii au analizat și texte mai vechi, inclusiv Glosarul Corpus de la Colegiul Corpus Christi din Cambridge, considerat unul dintre primele dicționare englezești.
Louis L’Hôte, autorul principal al studiului, a explicat că identificarea ADN-ului vechi al agenților patogeni a schimbat profund felul în care sunt înțelese bolile infecțioase din trecut. Noutatea acestui studiu constă în faptul că pergamentul se dovedește capabil să păstreze nu doar urme ale animalului din care a fost produs, ci și ale virusurilor care l-au infectat.
O boală cu o istorie de peste 3700 de ani
Studiul, publicat în revista Science Advances, arată că, în unele cazuri, mai multe pagini din același manuscris conțineau ADN al virusului variolei ovine. Această constatare sugerează că pieile proveneau de la animale infectate, folosite ulterior pentru producerea pergamentului.
Prin combinarea datelor genetice extrase din manuscrise cu probe mai vechi, obținute din dinți de oaie din Epoca Bronzului, cercetătorii au stabilit că virusul amenință efectivele de animale de cel puțin 3700 de ani. Spre deosebire de variola umană, genomul variolei ovine pare să fi rămas remarcabil de stabil de-a lungul mileniilor.
Variola ovină produce și astăzi pierderi economice importante, afectând producția de lapte și calitatea lânii. Totuși, cercetătorii subliniază că nu există dovezi că virusul ar putea infecta oamenii. În schimb, înțelegerea evoluției sale genetice ar putea ajuta la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de control al bolii în viitor.
Sursa: Mediafax