Zăcământ uriaș de aur, peste 1.000 de tone estimate. Unde a fost descoperit

China anunță că sub câmpul aurifer Wangu, în provincia Hunan, se află un zăcământ îngropat care „ar putea” depăși 1.000 de tone de aur, cu circa 300 de tone deja „indicate” la adâncimi mai mici. Am scris și anterior despre acest zăcământ, iar între timp autoritățile din Hunan au publicat date noi care ridică estimarea spre pragul de peste 1.000 de tone. La cotațiile locale, estimarea brută se apropie de 600 de miliarde de yuani (aproximativ 84,2 miliarde $ sau  72,6 miliarde €). Cifrele aprind imaginația, dar vin la pachet cu prudență: astfel de resurse se schimbă pe măsură ce se forează, se descriu și se testează mai multe roci, iar știința din spatele lor mai are de lucru.

Important de înțeles este că vorbim despre o „primă trecere” geologică: peste 40 de vene aurifere au fost raportate în jurul adâncimii de 2.000 m, cu modele care proiectează mineralizația până la circa 3.000 m. Pe scurt, o intuiție geologică a devenit o țintă testabilă, nu o rezervă certă gata de exploatat.
Atribuire: cercetarea de teren și raportarea aparțin Biroului Geologic al Provinciei Hunan și Institutului Provincial de Geologie Hunan.

Ce înseamnă, de fapt, cifrele

„Gradul” minereului (câte grame de aur pe tonă de rocă, notat g/t) decide eficiența: cu cât media este mai mare, cu atât mai puțin steril trebuie extras pe uncia de metal. Comunicatul citat menționează o valoare maximă de eșantion în jur de 138 g/t la circa 2.000 m — o cifră impresionantă pentru un interval singular, dar care nu descrie media zăcământului. Medie, continuitate și grosime sunt triada care hotărăște dacă un corp mineral devine mină.

În această familie de zăcăminte (orogenice), gradele pot varia mult de la o venă la alta și chiar de la un metru la altul în aceeași venă. O sinteză USGS arată că multe astfel de depozite gravitează spre grade mai ridicate, cu jumătate dintre cele catalogate la sau peste ~16 g/t — un indiciu că „vârfurile” foarte bogate coexistă cu întinderi lungi de rocă mai săracă. De aici și nevoia de probe multe, disciplinate, înainte ca inginerii să poată desena un plan minier coerent.

Cum au ajuns geologii la această imagine

Echipele au înregistrat zeci de mii de picioare de carotă, au cartat structuri și au rulat modele 3D pentru a urmări la adâncime traiectoria venelor. „Multe carote forate au arătat aur vizibil”, spune Chen Rulin, specialist în prospectare în cadrul Biroului Geologic Hunan. Acesta a notat și valoarea maximă menționată mai sus.

Traducerea tehnică a acestor observații este dublă: aurul vizibil confirmă un sistem fertil, însă un vârf într-o felie de carotă nu „face” media. Inginerii vor căuta coridoare suficient de groase, suficient de continue și suficient de aproape de infrastructura existentă pentru a rambursa costurile de puțuri, ventilație, energie și apă.

Tehnicienii Institutului de Supraveghere și Monitorizare a Dezastrelor Geologice din provincia Hunan verifică mostre de rocă la câmpul de aur Wangu, din districtul Pingjiang, provincia Hunan, China centrală, 5 noiembrie 2024. (XinhuaSu Xiaozhou)

Adâncimea, costurile și pragurile economice

Adâncimea apasă pe toate pedalele costurilor: căldură de rocă, presiune a apei, ventilație, timpi mari de extracție. Gradele ridicate pot compensa, dar doar dacă sunt susținute pe lungimi exploatabile. De aceea, „continuitatea” contează la fel de mult ca „bogăția”.

Pe măsură ce costurile cresc, crește și „gradul de tăiere” (cutoff grade) — pragul minim care plătește mineritul și procesarea. Un proiect profund care ajunge în faza de proiectare își concentrează extracția pe zonele mai groase și mai bogate, lăsând în urmă pachetele marginale până când tehnologia sau prețurile schimbă aritmetica.

De ce are sens zona Hunan pe harta aurului

Câmpul Wangu se află în orogenul Jiangnan, o centură îndelungată unde fragmente vechi de scoarță s-au ciocnit, au alunecat și s-au forfecat. Aceste „cicatrici” au creat spații în care fluide fierbinți au circulat și au depus aurul când condițiile s-au schimbat. Lucrări evaluate colegial indică nord-estul provinciei Hunan drept cea mai importantă zonă auriferă din Jiangnan, cu resurse care depășeau 315 tone înaintea ultimelor anunțuri.

Studiile descriu exact mineralogia așteptată: vene de cuarț, șisturi alterate și brecii, cu alterări de perete tipice — sericitizare și carbonatare. Un articol din 2024 discută impulsuri de mineralizare suprapuse care explică de ce unele vene pot fi groase și persistente, iar poziționarea lângă granite mezozoice târzii și pe falii cu direcție NE oferă „șinele” structurale pe care geologii le folosesc în modelare pentru a ghici unde continuă coridoarele bogate.

Cum se compară cu alte „comori” ale lumii

Pentru ancorare de scară, mina South Deep din Africa de Sud are circa 27,998 milioane de uncii de rezerve probate și probabile — în jur de 870 de tone. Așadar, dacă estimarea pentru Wangu (peste 1.000 t „posibile”) se confirmă și se convertește în rezerve, vorbim despre o descoperire de talie mondială. Până atunci, comparația rămâne orientativă: „resursă” nu înseamnă „rezervă” și cifrele se vor ajusta odată cu noi foraje și analize.

Ce urmează pentru aurul din hunan

Matematica resurselor se va mișca pe măsură ce intră noi găuri, sosesc buletinele de analiză (assays) și se rafinează modelele. „Prima notă de plată” statistică poate crește sau scădea, iar media gradelor tinde să migreze spre centru când rocile dintre „benzi” bogate sunt eșantionate sistematic.

Investitorii și decidenții vor urmări conversia în rezerve: dacă forajele de la adâncime confirmă coridoare groase, conectate și la grade utile, proiectul avansează către proiectare minieră, avize și finanțare. Dacă intervalele bune se subțiază sau devin prea împrăștiate, planurile se vor restrânge la buzunarele cele mai consistente, într-un ritm mai conservator.

Indiferent de traiectoria finală, descoperirea bifează „vecinătatea” geologică corectă și urmează un manual structural familiar pentru Jiangnan. De aici înainte, știința trebuie să arate că acele coridoare bogate în aur sunt suficient de continue și de groase pentru a fi exploatate în siguranță și profitabil — pe ani, nu pe luni.