Salutare tuturor! Am făcut o ediție specială, de urgență, în mijlocul vacanței parlamentare, pentru că despre prosumatori se vorbește enorm în perioada asta și, sincer, vorbim mult și ne pricepem puțin. Așa că am adunat oameni care chiar știu subiectul, pe trei paliere diferite: un parlamentar cu inițiative în domeniu, un om care a stat patru ani în fruntea Ministerului Energiei și un activist care reprezintă prosumatorii. Eu am rămas în rolul de client final, ăla care plătește cioburile sparte la sfârșit. Doar că, surpriză, am aflat în pregătirea discuției că nu eram singurul prosumator din încăpere.
Cine a stat la masă
Cristina Prună, deputată de București la al treilea mandat, vicepreședintă a Comisiei pentru industrie și servicii, economist de profesie, propusă ministru al Energiei în 2021. Palmares scurt, dar la obiect: TVA redus la panouri fotovoltaice și pompe de căldură, plus legea care scutește de taxe și tarife de rețea folosirea bateriilor pentru stocare, adică exact dubla taxare despre care ne plângeam. A trecut până la urmă prin ordonanță de urgență, mai târziu decât ne-am fi dorit, dar e în vigoare. Pe 17 august a ieșit public împotriva condiționării noilor prosumatori de baterii, pentru că înseamnă mai multă birocrație și costuri suplimentare.
Virgil Popescu, deputat PNL între 2016 și 2024, ministru al Energiei din noiembrie 2019 până în iunie 2023, foarte longeviv pentru o țară ca România, acum europarlamentar și raportor pe pachetul de rețele electrice. Și el prosumator, deci frate de suferință. Și Dan Pîrșan, președintele Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie, o organizație de doi ani care a ajuns deja la 2.000 de membri plătitori, adică cel mai mare ONG cu cotizanți din țara asta. E foarte greu să aduni români care să plătească o cotizație, iar cifra asta spune ceva.
De ce e curentul scump, pe scurt
Prima concluzie a discuției: curentul n-a fost niciodată cu adevărat ieftin, a fost doar compensat sau subvenționat. Schema de plafonare-compensare ne-a costat 37,5 miliarde de lei și, pe lângă bani, a fabricat și ea niște băieți deștepți. Acum trăim într-o Europă fracturată energetic, fără interconectare reală între vest și est. Între Austria și Slovacia pur și simplu nu există legătură, iar între Austria și Ungaria e aproape inexistentă. Energia ieftină din nord nu ajunge la noi. Peste asta, Ucraina a devenit din exportator importator de energie, alimentată exact din zona noastră de frontieră. Așa că nu vecinii ne păcălesc la curent, cum se tot repetă la televizor, ci lipsa producției într-o piață prost conectată.
Iar producție nu pui peste noapte. Nuclearul durează zece ani, gazul trei-patru, hidro cinci-șase. Singurul lucru care se montează repede sunt panourile fotovoltaice și bateriile. De asta ne uităm toți în direcția asta.
Băieții deștepți și locurile de parcare din rețea
L-am întrebat direct pe fostul ministru cum arată un băiat deștept. Răspunsul: cineva care exploatează portițele din legislația existentă. Exemplu concret, fără nume: firma care a fost mult timp singura capacitate de stocare pe baterii din România și care, evident, impunea prețul pe piața de echilibrare, cea mai bănoasă piață de energie din țară.
Dan Pîrșan a pus degetul pe altă rană: chiar dacă mâine vin miliarde de la investitori privați, n-avem unde să le conectăm. Locurile de parcare din rețea, adică avizele tehnice de racordare, sunt deja luate sau antamate, pe o infrastructură Transelectrica învechită. Nu e doar o opinie de activist. Premierul Ilie Bolojan a spus fix același lucru, că sunt mult prea multe avize de racordare raportat la capacitatea reală a rețelei. Iar Virgil Popescu a recunoscut că, atunci când a vrut ca ministerul să știe cui se dau ATR-urile, i s-a răspuns că atentează la independența ANRE. Modificarea legislativă n-a trecut.
Ce cer prosumatorii, concret
Nu subvenții. Reguli. Trei lucruri au ieșit clar din discuție.
Unu, TVA redus sau zero la baterii. Cristina Prună are deja inițiativa depusă, cu raport de respingere la Comisia de Industrii, dar spune că acum se poate merge chiar la zero. Argumentul lui Pîrșan e cinic de simplu: germanul plătește 0% TVA pe baterii, sisteme fotovoltaice și montaj din 2023, britanicul 0%, olandezul 5%, belgianul 6%. Din vreo 20 și ceva de țări europene, aproape 17 plătesc între 4 și 6%. Impactul bugetar pentru sisteme de până în 27 kW ar fi 120 de milioane de euro pe an, iar statul recuperează indirect din taxe, accize și salarii.
Doi, scutirea de TVA pentru energia luată din rețea ca s-o stochezi acasă și extinderea definiției de prosumator la cei care au doar baterie, fără fotovoltaice. Sunt oameni la bloc care vor exact asta. Inițiativa vine în toamnă și, din ce spune deputata, e transpartinică.
Trei, stimulente ca prosumatorii să vândă seara, la prețul de seară. Dacă am fi plătiți corect în vârful de consum, nu mai are nimeni nevoie de nicio subvenție ca să-și pună baterii. De altfel 97% dintre prosumatorii care se instalează acum își pun și baterii, fără să-i oblige nimeni. Am povestit pe larg cum arată gruparea micilor producători într-o centrală electrică virtuală, care e exact mecanismul prin care energia asta ajunge să fie vândută la ora potrivită.
Dispecerizarea: informare sau buton de oprit
Aici a fost cea mai tare tensiune din discuție și merită lămurită, pentru că se amestecă intenționat două lucruri. Distribuitorul știe deja, prin contorul inteligent de la poartă, la fiecare 15 minute, cât injectează fiecare prosumator. Asta e informare și există deja. Dispecerizarea înseamnă cu totul altceva: să intre cineva în invertorul meu sau al lui Pîrșan și să spună tu nu produci acum. Declarația premierului a fost verbatim că nu ar mai trebui permis să instalezi fotovoltaice și să injectezi fără stocare asigurată, iar bateriile și invertoarele să intre într-o formulă de dispecerizare.
Problema e că nimeni dintre noi nu injectează mai mult decât scrie în certificatul primit de la distribuitor. Iar dacă tot vorbim despre cine ar trebui oprit când soarele bate gratis la amiază, întrebarea mea rămâne deschisă: de ce să consumăm ziua apă pe care n-o avem și gaz care e scump, în loc să lăsăm hidro și termo să lucreze tura a treia? Prosumatorii sunt vreo 4.000 de MW capacitate instalată, iar seara, când se descarcă bateriile, suntem sub radar. Poate fi un input benefic, dacă cineva vrea să-l vadă.
Legea prosumatorului și viitoarele comunități de energie
Legea 160, adică legea prosumatorului, aduce trei lucruri: decontare lunară, compensare pe mai multe locuri de consum și compensare cu gaze. A avut cel mai groaznic parcurs posibil, ținută un an și jumătate la Comisia de Industrii, contestată la Curtea Constituțională inclusiv printr-un punct de vedere al Guvernului. Virgil Popescu e critic pe partea de gaz, care după el n-are ce căuta acolo, și pe faptul că legea, așa cum e scrisă, încurajează în continuare folosirea rețelei pe post de baterie gigant. Dan Pîrșan a anunțat că normele ANRE de aplicare vor fi atacate în contencios administrativ dacă spiritul legii e răstălmăcit în favoarea companiilor din energie.
Dar adevăratul babau pentru furnizori și distribuitori vin comunitățile de energie, adică asocierea noastră ca să ne vindem între noi curentul mai ieftin decât furnizorul. Legea există, RED III e transpus, mingea e la ANRE pentru reglementările secundare. Care întârzie. Nu e greu de ghicit de ce: apare un jucător nou care pune presiune pe preț, iar distribuitorul care ia 35 de bani pe kWh vrea aceiași bani și când energia parcurge 500 de metri de rețea locală.
Unde ne ducem până în 2030
Virgil Popescu e optimist și spune că România va avea mai multă producție decât poate consuma, tocmai din cauza boom-ului de regenerabil cu stocare din PNRR și Fondul de Modernizare. Cristina Prună vede momentul ăsta ca pe anii 2000, când România a pariat pe IT cu niște facilități fiscale, și crede că prin ajustări mici putem atrage hyperscaleri și centre de date. Dan Pîrșan pariază pe bateriile pe sodiu, la jumătate din prețul de acum, și pe un sistem descentralizat în care furnizorii vor trebui să-și recalibreze business-ul.
Eu am jucat rolul pesimistului pe termen scurt. În Statele Unite se produc acum de două ori mai multe cipuri de AI decât capacități de producție de energie, iar americanii se vor duce oriunde găsesc curent și internet. Cererea asta e motivul pentru care curentul se scumpește din cauza inteligenței artificiale și cineva profită de treaba asta. Ca prețul să scadă, trebuie să producem atât de mult încât să depășim o cerere care oricum va exploda. Și mai e ceva ce ne scapă: dacă electricitatea se mai ieftinește puțin, românii vor vota din nou cu buzunarul și își vor lua mașini electrice. Cei mai mulți care își încarcă mașina o fac deja din propriile fotovoltaice. În Canada, încărcarea la supercharger costă un leu pe kWh, iar benzina doi dolari canadieni pe litru. Cum ar zice DJ Khaled, e un no-brainer.
Prosumatorii nu sunt problema
Motivul pentru care insist atât pe subiectul ăsta e că mi se pare cea mai importantă bătălie a generației noastre, cea pentru independența energetică. I-am zis suveranism energetic ca să atragă atenția, iar domnul Popescu a zis că sună bine, deci o ștampilăm. Invitația către oricine din Guvernul României și mai ales din ANRE rămâne deschisă, considerați-o un fel de invitație pin. Nu ne dorim conflictul ăsta. Prosumatorii nu sunt problema, prosumatorii sunt parte din soluție. Nu singura, dar o parte. Mulțumiri Cristinei Prună, domnului Popescu și domnului Pîrșan pentru timp și pentru informații, iar vouă, dacă v-a fost de folos, un like, un share și un subscribe. Până data viitoare, să vă fie numai bine!