După mijlocul lunii mai, când florile s-au scuturat și fructele încep să prindă formă, bunicii aplică un tratament tradițional care și-a dovedit eficiența de-a lungul generațiilor. Este vorba despre o combinație între zeama bordeleză și un insecticid natural din plante, care previne bolile și dăunătorii cei mai periculoși. Rezultatul? Pomii rodesc atât de bine, încât uneori crengile abia mai suportă greutatea roadelor.
Ce tratamente aplicau bunicii merilor și perilor după 15 mai
Tradiția pomiculturii la sat este strâns legată de folosirea zemei bordeleze, un amestec de sulfat de cupru și var stins, folosit de zeci de ani pentru protecția plantelor.
După ce florile merilor și perilor s-au trecut și fructele încep să se lege, bunicii nu așteaptă să apară problemele – ei intervin preventiv. Zeama bordeleză formează o peliculă fină pe frunze și fructe, care blochează dezvoltarea bolilor fungice, precum:
- Monilioza, cunoscută și sub numele de ”putregaiul fructelor”
- Făinarea, care afectează frunzele și lăstarii
- Alte ciuperci care pot compromite recolta
Aplicarea se face dimineața devreme sau seara, pentru a evita evaporarea rapidă și arsurile provocate de soare. După ploi, tratamentul trebuie repetat.
Insecticid natural din urzică și pelin
Pentru combaterea dăunătorilor, bunicii nu se grăbesc să apeleze la substanțe chimice agresive. În schimb, folosesc infuzii concentrate de urzică sau pelin, cunoscute pentru efectele lor repelente și insecticide.
Aceste plante alungă dăunători precum:
- Păduchele din San Jose
- Viermii fructelor (molia mărului)
Tratamentul natural este blând cu mediul, dar eficient pentru a menține pomii sănătoși. În plus, se poate aplica în combinație cu zeama bordeleză, economisind timp și efort.
O stropire la 10-14 zile pentru o recoltă bogată
Ritmul stropirilor este esențial pentru sănătatea pomilor, iar respectarea intervalului de 10-14 zile, în funcție de capriciile vremii, poate face diferența între o recolta bogată și una afectată de boli sau dăunători. Dacă plouă, tratamentul se reia cu promptitudine, deoarece precipitațiile pot spăla substanțele aplicate, slăbind protecția pomilor.
De aceea, bunicii, cu ochii mereu pe cer și pe pomii lor, știu că fiecare zi aduce noi provocări, dar și oportunități de a salva recolta. Rezultatul acestor îngrijiri constante, de o precizie desăvârșită, nu întârzie să apară. Pomii se umplu de roade din belșug, iar crengile, copleșite de greutatea fructelor coapte, se apleacă ușor, dând viață unei imagini idilice, tipice satului românesc.
Aceste imagini nu sunt doar o dovadă a muncii neobosite, ci și a unui legături adânci între om și pământ, un legământ ce se perpetuează de-a lungul generațiilor. Această tehnică simplă, dar extrem de eficientă, ne învață lecții valoroase despre cum tradiția poate colabora armonios cu sustenabilitatea.
Cu răbdare și respect pentru natură, pomii devin nu doar o sursă de hrană, ci și o mărturie a unei relații echilibrate între om și mediul înconjurător, care poate duce la o recoltă pe măsura eforturilor depuse.
