Judecătorii admit că în pandemie au murit pacienți după ce au luat COVID din spitale. Ce daune pot primi rudele lor

În câteva cazuri, rudele celor decedați au dat în judecată spitalele şi au cerut daune. Pe portalul hotărârilor judecătoreşti din România există patru dosare de acest fel. Unul singur a ajuns, între timp, la finalul procesului. Libertatea vă dezvăluie toate aceste patru poveşti cutremurătoare, dar şi deciziile judecătorilor, în fiecare dintre ele.    

Suceava: Pacientul care a auzit discuțiile despre „care moare şi care trăieşte”

Ilie* era din Suceava şi avea 73 de ani. Pe 16 ianuarie 2021, împreună cu soția lui, bărbatul a mers la Spitalul Județean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou”. Se simțea foarte slăbit şi avea dureri intense la piciorul afectat de varice. Medicii au decis să-l interneze, şi atunci, conform protocolului, i s-a făcut şi un test PCR pentru COVID. Rezultatul lui a fost negativ. 

Pacientul a fost internat în secţia ATI noncovid, cu „suspiciune de sepsis (infecție severă în sânge – n.r.), cu punct de plecare digestiv”. Ulterior, starea lui de sănătate s-a îmbunătăţit, iar pe 25 ianuarie, medicul o informa pe soția lui Ilie că el şi-a revenit, că a fost transferat pe secţia de gastroenterologie şi că ar putea fi externat peste o săptămână. 

Înainte de a pleca din ATI, bărbatul a fost retestat pentru COVID, rezultatul fiind, din nou, negativ. După ce a ajuns pe secție, pentru că nu putea să-l viziteze în spital, din cauza pandemiei, soția lui l-a sunat zilnic. Iar el îi spunea la telefon că „se simte din ce în ce mai bine şi că începuse să mănânce câte puţin (supă, iaurt, banane, mandarine…) şi să bea ceaiuri”, le-a declarat femeia, judecătorilor.

Ilie mai avea de stat doar câteva zile în spital, când au apărut dificultățile de respirație. Pe 4 februarie, i s-a făcut o tomografie toracică şi atunci, conform documentelor medicale, s-a descoperit că avea la plămâni „leziuni extinse sugestive COVID 19 formă severă”. Testat din nou pentru COVID, a ieşit pozitiv şi a fost transferat imediat în secţia de boli infecţioase. Era internat în acel spital de 18 zile.

A doua zi după ce a aflat că are COVID, Ilie îi spunea soției sale, la telefon, că la vizita medicală, medicii şi asistentele discutau despre ,,care moare şi care trăieşte”, fără să le pese că pacienţii din salon aud tot. Bărbatul era vizibil afectat, pentru că „urma să fie sedat şi intubat şi el” şi spunea că „cine ajunge la intubare moare”, îşi amintea soția lui. 

În aceeaşi zi, ea a sunat la spital, cerând informații despre starea soţului. După lungi insistențe, medicul de gardă a venit la telefon şi i-a comunicat, spune ea, că plămânul „îi este «prins» în proporţie de 60%” şi „să-i aduc supă de pasăre cu morcov, pasate, ca să poată înghiţi”. Femeia şi-a sunat apoi soţul, ca să-l întrebe cum se simte şi de ce mai are nevoie, şi-atunci a auzit o asistentă cum ţipa la el: „Ai răbdare! Aşteaptă!”, iar el nu zicea nimic și începuse să plângă. 

De atunci, n-a mai putut vorbi cu el, iar a doua zi, într-o sâmbătă, pe 6 februarie 2021, la ora 6:30 dimineaţa, cineva din spital a sunat-o, ca s-o anunțe că soțul ei murise. 

Verdictul final al ÎCCJ: „Existenţa faptei ilicite a fost în mod judicios reținută”

În iulie 2021, văduva a cerut Tribunalului Suceava să constate că a fost prejudiciată, prin decesul soțului ei, care survenise în urma infectării cu COVID 19 în timpul internării, și a solicitat ca Spitalul Județean din Suceava să-i plătească 6.000 de lei – daune materiale şi 500.000 de euro – daune morale.

În cererea depusă la instanță, avocatul ei sublinia că în metodologia de supraveghere a COVID 19 se arăta că, „dacă infecţia apare în 14 zile după internarea în spital, este vorba despre un caz asociat asistenţei medicale”.

La proces, consilierul juridic care reprezenta spitalul a solicitat respingerea acțiunii, pentru că reclamanta „nu a dovedit că pacientul a luat din spital acel microb”, iar „pacientul avea diverse comorbidități care au concurat la cauza decesului”.

Dar în ianuarie 2022, Tribunalul Suceava a decis că este „dovedită culpa pârâtului în protejarea sănătăţii pacientului şi, prin urmare, nerespectarea obligaţiilor contractuale stabilite de dispoziţiile art. 644 din Legea nr. 95/2006”, „în condiţiile în care, ca urmare a infectării cu virusul Sars-Cov-2 (ce determină infecția respiratorie COVID-19 – n.r.) starea pacientului s-a degradat, cauzându-i stopul cardio-respirator”.

Instanța mai subliniază, în motivarea deciziei sale, că spitalul „avea obligaţia atât de a lua toate măsurile necesare pentru ameliorarea sau vindecarea afecţiunilor stabilite prin diagnostic, cât şi pentru evitarea oricăror infecţii, inclusiv cu Sars-Cov-2, al cărui caracter pandemic şi contagios este de notorietate”. 

Spitalul Județean Suceava a fost obligat să-i plătească soției pacientului decedat 610 de lei – daune materiale (dovedite cu chitanțe) şi 5.000 de euro – daune morale.

Sentința a fost atacată şi de văduvă, dar şi de spital, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel Suceava. Aici, s-a dispus o expertiză medico-legală care a stabilit că „data infectării pacientului cu virusul ce cauzează COVID 19 (…) a fost probabil în secția ATI”. În septembrie 2023, Curtea a respins apelurile, ca nefondate, iar împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat recurs.

Dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casație şi Justiție care, în luna mai a anului trecut, a menținut decizia inițială. „Existenţa faptei ilicite a fost în mod judicios reținută”, spun judecătorii de la ÎCCJ, în motivarea deciziei lor, invocând Legea  95/2006 care prevede că „spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nosocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor”.

Călăraşi: Bărbatul ocolit de medici, după ce s-a infectat cu COVID în spital 

Pe 16 septembrie 2021, Mihai* a mers la Spitalul Județean Călăraşi, cu dureri abdominale insuportabile. Diagnosticat cu colecistită acută cu obstrucţie, el a fost de acord să se interneze în regim de urgență, doar la insistențele fiicei sale. Testul pentru COVID, efectuat în acea zi, i-a ieşit negativ.

După patru zile de la internare, bărbatul a fost operat, fiindu-i scoasă vezica biliară (fierea – n.r.). „Evoluţie postoperatorie a fost favorabilă, dar în seara zilei de 27 septembrie 2021, pacientul a prezentat febră, motiv pentru care a fost testat pentru detecţie virus Sars-Cov-2. Testul a ieşit pozitiv”, precizau reprezentanții spitalului, la proces.

În aceeaşi zi, pacientului i s-a făcut şi o radiografie pulmonară, „care a arătat debutul simptomelor caracteristice infecţiei cu virusul Sars-CoV-2”. 

„Tata a fost testat luni”, declara fiica bărbatului, la proces. „Marţi m-a anunţat domnul doctor, la telefon, că tata a făcut temperatură, că a ieşit pozitiv la testul COVID şi că l-a anunţat şi pe medicul infecționist, care urma să vină.” Dar infecționistul a venit şi a consultat pacientul abia joi, pe 30 septembrie, la trei zile de la momentul diagnosticării cu COVID, conform documentelor medicale din spital. 

Fiica lui Mihai a vorbit la telefon şi cu acest medic, iar el, după cum le-a mărturisit judecătorilor, „mi-a zis: «am  fost, i-am administrat tratamentul» – mi-a spus ce, dar nu am reţinut denumirile medicamentelor – «acum, ori trăieşte, ori moare». Acestea au fost  cuvintele domnului doctor, pe care n-am putut să le uit.”

Tatăl ei, internat în spital, s-a stins pe picioare. La el, după cum explicau reprezentanții spitalului, „evoluția bolii nu a fost fulminantă, existând o degradare progresivă a funcției respiratorii”, şi, deşi „trebuia transferat la reanimare, pentru că acolo nu mai erau locuri, datorită stării pandemice, a rămas pe sală”. 

A rămas al nimănui. Medicul infecționist, audiat la proces, a explicat că n-a mai trecut pe la pacient, considerând că, dacă acesta nu era internat în reanimare, „medicul curant trebuia să mă cheme”. Iar medicul curant, la rându-ii a considerat că infecționistul „trebuia să treacă din oficiu, având în vedere că pacientul era pe sală, dar în regim specific reanimării”.

Pe 5 octombrie 2021, după o săptămână în care s-a luptat aproape singur cu boala, Mihai a murit. Pe certificatul de deces e trecută, la cauza morții, „insuficiența respiratorie acută, intervenită urmare infecţiei cu virusul Sars-CoV-2”.

Daune de 50.000 de euro, reduse de cinci ori în apel, din cauza jurisprudenţei 

După aproape doi ani, în iunie 2023, fiica pacientului decedat s-a adresat Tribunalului Călăraşi, solicitând 50.000 euro daune morale din partea Spitalului Județean.

La proces, unitatea medicală a cerut respingerea cererii reclamantei, pe motiv că ea „trebuie să demonstreze existenţa unei fapte ilicite, şi anume nerespectarea normelor de prevenire a infecţiei nosocomiale (…) şi legătura de cauzalitate dintre aceasta şi prejudiciul produs pacientului”.

Instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, iar în raportul întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Călăraşi s-a stabilit că, în acest caz, „contractarea infecției Sars-CoV-2 a avut loc pe durata spitalizării în SJU Călăraşi (…) și se încadrează în noțiunea de infecție asociată actului medical/infecție nosocomială”. 

În noiembrie 2024, Tribunalul a decis că spitalul e bun de plată, și din cauza infecției nosocomiale, dar şi pentru că nu a inițiat un protocol „care să prevadă că pacienții care nu mai pot internați la reanimare, deși aceasta se impune, (trebuie) să beneficieze de același regim. În lipsa acestui protocol, medicul infecționist a considerat că nu are obligația de a observa evoluția bolii, iar medicul curant a considerat că acesta avea obligația să se prezinte, fără a mai fi chemat. Această situație a dus la decesul pacientului”.

Spitalul Județean Călăraşi a fost obligat să-i plătească fiicei defunctului 50.000 euro – daune morale. Cei de la unitatea medicală au atacat decizia, invocând „caracterul excepțional al situației generate de pandemie, care a afectat întreaga lume, nu numai țara noastră”. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Bucureşti care, în luna mai a acestui an, a micșorat cuantumul despăgubirilor cuvenite, la 10.000 de euro.

„Fără a nega și fără a minimaliza suferințele intimatei-reclamante generate de pierderea unui părinte”, explică judecătorii în motivarea deciziei lor, „Curtea nu poate face abstracție de situația generată de pandemia cu Sars-Cov-2 și consecinţele acesteia, considerând astfel că suma de 50.000 euro este disproporționată prin raportare la situația de fapt expusă anterior și la orientarea jurisprudenţială către despăgubiri moderate, chiar pentru situaţii deosebit de grave, în care victimele au rămas cu sechele sau chiar infirmităţi pe care să le poarte un rest de viaţă sau pentru situaţii în care pierderea părintelui a survenit la vârste fragede/tinere ale copiilor, marcând într-un mod total diferit evoluţia lor ulterioară. Deși din perspectiva reclamantei, orice astfel de analiză şi comparaţie poate părea crudă şi absurdă, Curtea nu poate ignora jurisprudenţa anterioară în sensul menţionat.”

Luna trecută, Spitalul Județean Călăraşi a atacat şi această decizie, cu recurs. Dosarul nu fost încă înregistrat pe rolul ÎCCJ.

Bucureşti: Femeia care a venit la spital pentru o operație şi a plecat cu COVID 

Pe 10 martie 2021, Maria*, în vârstă de 81 de ani, a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar – Arseni, pe secția de neurochirurgie, pentru o intervenție chirurgicală la coloana vertebrală. Testul COVID, efectuat înaintea internării, i-a ieşit negativ, iar radiografia pulmonară din aceeaşi zi a indicat că n-avea probleme la plămâni.

Cu o lună înainte să vină la spital, Maria fusese vaccinată împotriva COVID cu a doua doză, deci avea schema completă.

Pe 15 martie, femeia a fost operată cu succes, spun reprezentanții spitalului. I s-a recomandat atunci să mai rămână în spital încă 11 zile, dar pe 24 martie, la cererea ei şi a celor două fiice, pacienta s-a externat pe propria răspundere. 

Seara, după ce a ajunsă acasă, starea ei s-a degradat: era apatică, avea temperatură, stări de slăbiciune, respirație greoaie și o saturație de oxigen de numai 62%. 

A doua zi, ea a fost internată la Spitalul Universitar de Urgență Elias, unde i-au fost făcute două teste COVID. Ambele au ieşit pozitive. Iar la radiografie, s-a constatat că plămânii ei erau afectați în proporție de 80%, fiind identificate „leziuni multifocale de tip condensări în «geam mat» (…). Ansamblul lezional descris prezintă un aspect tipic pentru infecția cu Sars CoV-2”. 

Starea de sănătate a pacientei a continuat să se înrăutățească până în ziua 7 aprilie 2021, când ea a intrat în stop cardiac şi a murit.

INML: „Nu se permite clasificarea COVID ca fiind o infecție nosocomială”

În octombrie 2021, fiicele pacientei au mers la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi au dat în judecată spitalul, cerând 100.000 de euro – daune morale şi 15.000 de lei – daune  materiale. „Starea în care care a ajuns mama se datorează exclusiv infecţiei contractate în spital, iar noi am fost obligate să o înmormântăm fără o slujbă creştinească în biserică, «îmbrăcată» într-un sac de plastic”, spun fiicele Mariei, în cererea de chemare în judecată.

La proces, avocatul spitalului a susținut că e posibil ca pacienta să fi fost infectată cu COVID înaintea internării, căci rezultatul testului „nu poate exclude o infecție preexistentă”, dar și că „eventuala infectare cu virusul Sars CoV-2 în spital nu se încadrează în criteriile de definire a infecției nosocomiale”.

În octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 4 a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se stabili „dacă defuncta a contractat virusul Sars-CoV-2 în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni sau anterior” și „dacă acesta are caracter intraspitalicesc”.

INML a finalizat raportul după un an. Concluzia a fost că „nu se exclude contractarea infecției Sars-Cov-2 pe perioada internării, dar nu se poate stabili cu certitudine, având în vedere contextul pandemic, agentul etiologic nou apărut cu mecanisme fiziopatologice complexe, incomplet cunoscute”.

Chiar dacă pacienta ar fi contractat virusul în spital, având în vedere circumstanțele pandemice, nu se permite clasificarea acesteia ca fiind o infecție nosocomială, virusul nefiind unul specific mediului spitalicesc, fiind contractat în context pandemic, iar măsurile implementate având rolul reducerii numărului infectărilor, fără a se putea elimina complet riscul de infectare cu acest virus.” – Raportul INML din dosarul 23222/4/2021

Având în vedere raportul INML, Judecătoria Sectorului 4 a dat câştig de cauză spitalului, motivând că fapta ilicită „există numai în situația în care s-ar stabili că pacienta a luat virusul din spital, şi nu dintr-o cauză externă, ce nu putea fi controlată de unitatea spitalicească”. 

Tribunalul Bucureşti: „Are caracterul unei infecţii nosocomiale, fiind asociată asistenţei medicale, cu sursă în spital”

Decizia a fost atacată de fiicele Mariei, iar dosarul a ajuns la Tribunalul Bucureşti, unde avocatul lor a arătat că, potrivit Ordinului Ministrului Sănătății 1.101/2016, definiţiile de caz utilizate pentru supravegherea infecţiilor asociate asistenţei medicale sunt cele prevăzute în Decizia 2012/506/UE în care, la punctul 2.37, este menționat şi Sindromul Respirator Acut Sever – SARS (Coronavirus-SARS, CoV-SARS). 

„Este cert că infecţia cu Sars-CoV-2 este considerată o infecţie nosocomială, atâta vreme cât a fost contractată în spital şi este prevăzută ca atare în actele normative care reglementează aceste tipuri de infecţii”, a explicat avocatul. 

În iunie anul acesta, Tribunalul Bucureşti le-a dat dreptate fiicelor pacientei. „Detecţia infecţiei cu Covid 19, în cazul mamei apelantelor-reclamante, a fost determinată pentru prima dată, prin teste de laborator, în a-16-a zi după internarea în Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni Bucureşti” şi, „prin urmare, rezultă că infecţia cu Covid 19 a fost contractată pe durata spitalizării acesteia”, „întrucât rata de incubaţie a virusului era între 2-14 zile la momentul infectării, aşa cum rezultă din protocoalele medicale ale Ministerului Sănătăţii, precum şi normele internaţionale ale OMS”, spune judecătorul, în motivarea deciziei sale.

Instanța a stabilit că, în acest caz, infecţia COVID are „caracterul unei infecţii nosocomiale, fiind asociată asistenţei medicale, cu sursă în spital, aspect de natură a atrage răspunderea civilă obiectivă a unităţii sanitare pârâte”. 

Spitalul Bagdasar-Arseni a fost obligat de instanță să le plătească fiicelor pacientei decedate 15.000 lei – despăgubiri materiale şi 7.000 de euro – despăgubiri morale. 

Unitatea medicală a atacat decizia cu recurs, iar luna aceasta, dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel Bucureşti. Până acum, nu a fost stabilit niciun termen de judecată. 

Cluj: Copilul care a supraviețuit unei operații pe creier şi a murit de COVID  

Este cel mai emoționant dintre cazuri şi, în acelaşi timp, cel mai revoltător. Căci, din cauza unor piedici de ordin procedural, instanțele n-au putut ajunge la un verdict.  

Pe 16 martie 2021, doi părinți dintr-o comună din Alba au mers cu copilul la Spitalul Județean din Cluj-Napoca. Matei, care urma să împlinească 3 ani peste câteva zile, se simțea rău: avea dureri de cap, vărsături şi nu mai putea înghiți mâncarea. Medicii i-au descoperit o tumoare la creier, l-au internat imediat şi l-au programat pentru operație. Testul PCR pentru COVID a ieşit negativ, şi pentru copil, dar şi pentru tatăl care a rămas cu el în spital.

A doua zi, pe 17 martie, Matei a intrat în operație, apoi a fost dus în rezerva ATI de la neurochirurgie. Acolo mai erau alți doi pacienţi, în vârstă, care ieşiseră şi ei negativ la textul COVID, atunci când s-au internat.

Operația lui Matei a decurs bine, după cum arăta RMN-ul efectuat ulterior. Tumoarea fusese scoasă aproape în totalitate (95%), iar „la 6 zile postoperator, (copilul) era capabil să se deplaseze singur prin salon” şi „i-a revenit pofta de mâncare, solicitând în mod repetat tatălui să-i dea de mâncare”, precizează medicul chirurg, în întâmpinarea depusă în instanță.   

Pe 28 martie, atunci când i-a îndepărtat firele de sutură, medicul nota în foaia de observație că Matei are o „evoluţie favorabilă”.

Între timp, însă, ceilalți doi pacienții din ATI fuseseră confirmați cu COVID. Iar băiețelul începuse şi el facă febră, avea dureri mari în piept şi în spate, starea lui de sănătate deteriorându-se, potrivit declarațiilor părinților lui, pentru observatornews.ro. 

În documentele medicale din acea perioadă, cei din spital notează, însă, că „starea neurologică şi generală a copilului se menţine bună, el fiind independent şi activ” şi „prezentând doar uşoare subfebrilităţi”.

Pe 1 aprilie, s-a decis ca Matei să fie transferat în Clinica Pediatrie 2 a spitalului. El a fost testat din nou pentru COVID, iar rezultatul a ieşit pozitiv. Era în a 16-a zi de internare în spital.

Conform protocolului epidemiologic, pe 2 aprilie pacientul a fost transferat la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca, unde a ajuns în stare foarte gravă, cu 70% afectare pulmonară, potrivit informațiilor publicate în presa locală. 

Pe 4 aprilie, medicul care l-a operat a fost anunțat, la telefon, că „pacientul s-a deteriorat respirator datorită infecţiei cu Covid 19 şi a fost transferat la Secţia ATI a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii din Cluj-Napoca”. Pe 5 aprilie, Matei a murit.

Grupul de Comunicare Strategică preciza atunci că acest deces „este analizat de cei de la clinică, pentru a stabili dacă infecția cu COVID-19 a influențat moartea acestui copil”.

O cerere incomplet formulată a suspendat procesul, care apoi s-a stins

În iulie 2021, la trei luni după ce-şi îngropaseră copilul, părinții lui Matei au depus o cerere la Judecătoria Aiud, solicitând să se constate că băiețelul lor a murit din culpa medicală a neurochirurgului şi a mai multor cadre medicale de la Spitalului Județean din Cluj-Napoca. „Decesul copilului putea fi evitat”, dacă aceştia „ar fi manifestat mai multă diligenţă”, se arată în motivarea cererii de chemare în judecată.

Părinții au cerut ca medicul şi spitalul să fie obligați la plata a 150.000 de lei – daune morale.

În noiembrie 2021, Judecătoria Aiud a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, deoarece, „pretinsul act de malpraxis reclamat a avut loc la Spitalul Clinic Județean de Urgență” de aici, ceea ce atrage competența teritorială.

La primul termen de la Cluj-Napoca, în martie 2022, judecătorul le-a solicitat părinților lui Matei, dar mai ales avocatului acestora, să precizeze în scris care este, în concret, fapta ilicită imputată fiecăruia dintre pârâți. 

Timp de trei luni, instanța a aşteptat  precizările scrise. Ele nu au venit, și atunci, s-a decis suspendarea judecării cauzei, căci instanţa „nu este obligată şi nu este îndreptăţită să determine conduita imputată fiecăruia dintre pârâţi, o astfel de obligaţie revenind exclusiv reclamanţilor”. 

Avocatul părinților a cerut repunerea cauzei pe rol, dar la următorul termen, din septembrie 2022, tot el a solicitat amânarea,  motivând că nu se poate prezenta la proces  în acea zi, deoarece va susține un examen de admitere pentru cursurile doctorale. 

Instanța a respins repunerea pe rol, iar în aprilie 2023, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de părinții lui Matei, „din cauza lipsei de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului”. Părinții au fost obligaţi să-i plătească medicului 10.000 lei, cheltuieli de judecată.

Decizia a fost atacată, iar dosarul a ajuns la Tribunalul Cluj care, în iunie 2023, a admis recursul şi a casat sentința. Însă dosarul n-a mai repus pe rol judecătoriei. 

Câți dintre pacienții infectați cu COVID în spitale au murit din cauza asta

În perioada 2020 – 2023, conform rapoartelor anuale ale Centrului Național de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), s-au înregistrat 24.527 de cazuri în care pacienții au luat COVID din spitalele în care se aflau internați pentru tratarea altor afecțiuni.  

● în 2020, din totalul de 23.208 de infecții asociate asistenței medicale raportate de către spitalele din România, 3.620 (15,6%) au avut etiologie (cauză) COVID-19.

● în 2021, din cele 30.162 de infecții nosocomiale raportate, 5.128 (17%) au avut etiologie COVID-19.

● în 2022, din 40.515 de infecții nosocomiale raportate, 10.250 (25,3%) au avut etiologie COVID-19.

● în 2023, din cele 40.359 de infecții nosocomiale raportate de spitale, 5.529 (13,7%) au avut etiologie COVID-19.

Numărul pacienților infectați cu COVID ar putea fi mult mai mare, în realitate, căci infecțiile nosocomiale sunt subraportate în România. Incidența cazurilor comunicate de spitalele de la noi e sub 1,5%, cu mult mai mică decât incidența la nivel european, care este estimată la 4,1%, respectiv, la 6,5% dintre pacienții externați, conform studiilor derulate de ECDC (Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor), în anii 2016-2017 și, respectiv, 2022-2023.

Nu există niciun fel de date oficiale despre numărul pacienților care au decedat, după ce s-au infectat cu COVID în spitale. Dar, potrivit analizelor realizate de CNSCBT, în anii 2020 și 2021, „în cadrul epidemiei de COVID-19 care a evoluat pe teritoriul României ca parte a pandemiei”, rata de fatalitate generală era de 3,3%; în 2022 – 0,58%, iar în 2023 – 1%. 

Calculele matematice ne arată că, din cei peste 24.000 de pacienți care au luat COVID din spitale, mai mult de 400 au murit, din cauza acestei boli. 

Dar numărul deceselor ar putea fi cu mult mai mare, pentru că, în aceste cazuri, oamenii infectați erau deja bolnavi, aveau „comorbidități”, deci un risc crescut de a face o formă mai gravă a bolii şi, implicit, de a muri. 

* Nu este numele real al pacienților.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE