Despre dubioasa intervenție a BNR pentru devalorizarea leului. S-a terminat ceaiul de tei?

Evident, întrebarea adresată de un cititor Libertatea făcea referire la deprecierea masivă a leului față de euro. Într-o singură zi, cursul leului s-a devalorizat pe piața interbancară, acolo unde continuă tranzacțiile și după ce BNR comunică la ora 13.00, chiar până la 5,1 lei pentru un euro. Wow! 

O depreciere de 2,25% într-o singură zi, nu poate fi făcută decât dacă BNR și-a dorit asta: prin acțiuni sau prin inacțiuni, cu efectul de a băga panica în români, de a ne majora inflația (prin scumpirea bunurilor importate), de a aduce o parte importantă din populație într-o stare de deprivare materială și socială mai mare decât cea de față. Cu alte cuvinte, să bage spaima în populație, într-un moment critic din punct de vedere politic. Prin urmare, dacă BNR ar juca politic, ar lăsa cursul să se deprecieze masiv, într-o singură zi, după ce ani întregi a apărat cursuri de neapărat. Să joace BNR politic?

Ar fi cu atât mai surprinzător cu cât, decorația acordată de Băsescu (Petrov) lui Mugur Isărescu (Manole) pentru rolul pe care l-a jucat în criza din 2008-2012, încă nu a fost retrasă, iar decoratul lui Băsescu tocmai îi subliniase proaspătului instalat interimar Bolojan, în 17 februarie 2025 „angajamentul BNR de a contribui la asigurarea stabilității macroeconomice, prin gestionarea adecvată a riscurilor existente, prin gestionarea adecvată a riscurilor existente, în limita atribuțiilor băncii centrale”.

Recomandări

George Simion recunoaște că nu a vrut niciodată să ofere case la 35.000 de euro: „Au fost o formă de marketing, de promovare”

Ce l-a făcut pe Isărescu ca după alegeri, să nu mai mimeze că gestionează ,„adecvat” riscurile?

Opinia mea o cunoașteți: am formulat-o cu subiect și predicat încă din aprilie 2020, argumentând „de ce obligațiile Consiliului de Administrație BNR condus de Mugur Isărescu, primează în fața intereselor economiei naționale, inclusiv în criză”.

Argumentam atunci, în 2020, că Isărescu ține dobânzile la cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană, în criză, în interesul acționarilor privați ai băncilor comerciale, cu efecte dezastruoase pentru noi, pe termen lung, pentru că decapitalizează economia.

Dacă vreți, argumentele mele au fost confirmate la virgulă. Merită să revedeți graficul din Libertatea, publicat în ianuarie 2025, care arată cum au crescut profiturile băncilor comerciale, din 2020 până în 2024, pe fondul dobânzilor din ce în ce mai multe și mai mari plătite de la buget. De ce?

Eu am formulat un posibil răspuns în Libertatea, în februarie 2025, atunci când am arătat că „Țarul politicii monetare le promite dobânzi înalte și cursul cum au stabilit”. 

Am criticat deseori că domnul Isărescu pare să fie ambasadorul „capitalurilor vagaboande” pe care le protejează pentru a închide poziții financiare în România, pe profit. 

Recomandări

George Simion forțează varianta Călin Georgescu premier. Insistă până la alegerile anticipate, chiar dacă provoacă instabilitate: „Pot dizolva Parlamentul”

Pentru asta, Isărescu nu a ezitat să apere în trecut, cu miliarde de euro lunar din rezerva valutară, un curs de 5 lei pentru un Euro care nu putea fi apărat, trebuia lăsat liber, ca leul să se deprecieze, și apoi, să se aprecieze, dacă condițiile de piață făceau posibil acest lucru. 

Priviți ce s-a întâmplat în Polonia: zlotul s-a depreciat de la  4,4 zloți pentru un Euro în pandemie, până  aproape 4,8 zloți în Octombrie 2022, după care s-a întărit și astăzi este la 4,28 zloți pentru un euro. 

E drept că Guvernatorul Glapinski nu a fost turnător la securitatea poloneză (ci membru Solidaritatea), după cum e drept și că în urmă cu o lună a anunțat că va reduce dobânzile. Total diferit de „al nostru”, care în urmă cu o lună a anunțat că va menține dobânzile ridicate. Cum să nu îl iubească „capitalurile vagaboande” pe al nostru?

De ce s-a depreciat leul, atât de repede, atât de mult și mai ales acum?

În opinia mea, pentru că domnul Isărescu nu se poate erija în ambasador credibil al profiturilor „capitalurilor vagaboande” decât dacă este susținut politic. 

Altfel, nimeni nu dă doi bani pe el, la fel cum nici securitatea dinainte de 1989 nu dădea (pare că nu a reușit să fie vreodată ofițer, ci să rămână la stadiul de Manole). 

Recomandări

Fabuloasele averi ale șefilor de la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Unul dintre vicepreședinți a semnat un angajament cu Securitatea

În plus, Securitatea îl punea să facă „jocuri informative”  pe lângă ambasadele NATO, gen să pretindă că are hepatită: „Ai fost Bulă la școală azi? Am fost, doar că școala nu mai era acolo, se dărâmase”. Prin urmare, leul s-a depreciat pentru că Mugur Isărescu a vrut să se deprecieze acum, și, în opinia mea, în cel mai important moment, intervențiile pe curs, mimate. De ce? Ca să joace politic. Și să continue, politic, să fie „ambasadorul capitalurilor vagaboande”.

Acțiunile și inacțiunile BNR pentru deprecierea masivă a leului, după primul tur de prezidențiale

Pentru mine este clar: dacă BNR dorea să susțină leul să nu sară la cursul la 5,1, o putea face. 

Acțiunile în sensul unei pante mai domoale de depreciere ar fi însemnat intervenții pe curs. Isărescu a făcut-o de foarte multe ori atunci când cursul tindea să se ducă peste 5 lei, în beneficiul acelor capitaluri. De ce nu a făcut-o exact acum, adecvat, când ar fi fost necesar? Opinia mea, pentru că îi convine să se deprecieze leul, acum.

Graficul de mai jos arată exact cu a acționat BNR, în data de 6 mai (când cursul a oscilat între 4,997 lei pentru un euro și 5,1 lei pentru un euro):

Interpretarea mea: Isărescu a lăsat cursul până  spre ora 12 să se deprecieze masiv, până la aproape 5,1 lei pentru un euro, mimând o intervenție în jurul orei 12. Capitalurile, văzând în mimarea BNR faptul că Isărescu vrea de fapt un curs cât mai mare („banca centrală slăbește controlul”), au continuat să urce cursul spre 5,1 lei aproape de ora 13. Moment în care BNR a intervenit, oferind unor favorizați ai sorții, care au marcat profituri de 2% în câteva ore (peste 700% anualizat), motive să mai speculeze o dată pe curs. Alte câteva ore, alte randamente anualizate de sute de procente. Vechile metehne.

Pare complicat, dar în esență, fiecare în parte ar trebui să își formuleze o explicație, având în vedere că BNR poate influența cursul prin intervenții pe piața valutară, în trei modalități:

• Prin intervenții directe pe piața valutară (vânzând euro pentru a reteza deprecierea);
• Prin intervenții indirecte pe piața valutară (sunând trezorieri ai anumitor bănci comerciale răsfățate să le sugereze ce nivel de curs ar vrea BNR, iar acești anumiți trezorieri fac profit);
• Dormind liniștit în condiții de psihoză, pe care le alimentează astfel și lăsând cursul să se deprecieze.

La acest moment eu nu am toate informațiile necesare, dacă și pe care arbitrajiști din băncile comerciale i-a sunat BNR, ca să lase cursul să se deprecieze, sau poate chiar să îl deprecieze. Sau dacă le-a sugerat ce și cum. În trecut, a făcut-o.

Dar, în opinia mea, acțiunile și inacțiunile băncii domnului Isărescu din 6 mai 2025 (zi istorică), vin în sprijinul psihozei ideii că George Simion e văzut rău de piețele internaționale. Adică o bancă națională care joacă politic.

În sprijinul acestei opinii aduc argumentul că luni, 5 mai, în prima zi de după ce toată lumea a știut că Simion a câștigat primul tur de la prezidențiale, piețele au reacționat moderat, dobânzile au urcat ușor de la 7,87% la 8% pe an, iar Bursa de Valori București (BVB) a scăzut cu doar 2,7% (și piețele internaționale au scăzut luni). 

Or, din punctul meu de vedere, BVB a ajuns să fie o bursă de bacșișuri mici, care are mai puțină adâncime dar destul de mulți epoleți, și unde mulți „capitaliștii de cumetrie” pot duce cu sume extrem de mici, în sus sau în jos, temporar, prețul acțiunilor. Or, luni, leul nu s-a depreciat. 

De cotațiile pe bursă, pe românul de rând îl doare undeva, că nu are interese iar piața e prea puțin adâncă. Probabil că populației îi pasă prea puțin și despre „yield-urile” bondurilor românești, pentru că pare prea departe momentul conștientizării la cât de mult a ajuns datoria publică.

Dar când e vorba de euro-leu și de rate mai mari, facturi mai mari, scumpiri ale bunurilor din import (deprecierea leului), se schimbă situația.

Leul a fost înghețat timp de doi ani față de euro, la 5 lei. Mai puțin pe 6 mai

În aceste condiții, și eventual dacă vreun oficios de la BNR, plătit cu salarii mari și participații la profit, ar ieși să spună că „e normal ca piețele să reacționeze așa, când aud de naționalizare” pot să îmi formez o opinie?

Pot să îmi formez opinia că năravurile lui Manole din 1997 (criza CDR) nu s-au estompat? 

Pot să îmi formez opinia că mințirea populației la criza din 2008-2012, tot nărav al lui Manole, nu s-a estompat, atâta timp cât atunci spunea că „România nu are nevoie de FMI”? 

Sau când, în urmă cu nu foarte mul timp, spunea să nu ne îngrijorăm de prețuri, datorie publică, dobânzi, curs, ci să mai bem câte un „ceai de tei”? Pare că l-a băut el pe tot.

În opinia mea, năravurile lui Manole, fost meditator gratis la economie al lui Marcel Ciolacu, nu s-au estompat. Ceea ce demonstrează încă o dată actorilor serioși internaționali, în opinia mea, că votul popular este mai mult decât adaptat realităților interne. 

De ce altfel ar fi vrut BNR, prin acțiuni și inacțiuni, să ducă cursul la 5,1 lei pentru un euro, exact acum, și după ce piețelor internaționale luni toată ziua nu le-a păsat că în turul doi au intrat un fost șef de galerie și un actual șef de primărie?

Așa cum arată graficul de mai jos, Isărescu a ținut timp de doi ani cursul la aproape 5 lei pentru un euro, în opinia mea, în beneficiul acționarilor privați ai băncilor comerciale. De ce tocmai în ziua asta, l-a lăsat să se deprecieze?

Foto: Hepta

Urmărește în fiecare zi seria de materiale dedicate finalei prezidențiale – „Nicușor Dan vs George Simion”! 

Urmărește-ne pe Google News