Dealul de la Coțofenești, locul unde a fost găsit coiful dacic, scanat cu tehnologia care a descoperit templele mayașe

Proiectul, demarat în vara acestui an

Mihai Dumitrache, directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Prahova, a precizat, pentru Libertatea că șantierul arheologic de la Coțofenești va fi deschis în vara acestui an.  Într-o primă fază a proiectului zona va fi scanată cu ajutorul unei sonde speciale, iar în funcție de rezultate vor începe și săpăturile clasice. Pe lângă arheologi, vor fi implicați în cercetare și studenți ai facultăților de istorie din țară.

Dumitrache a explicat că există indicii clare că pe dealul împădurit din satul Coțofenești, comuna Dumbrăvești, se află ruinele unei cetăți getice, dar până acum terenul nu a fost explorat amănunțit din lipsă de fonduri.

Interesul pentru reluarea săpăturilor arheologice la Coțofenești nu a apărut odată cu furtul coifului din muzeul olandez, susține Dumitrache. În urmă cu doi ani, la nivel național, a fost implementat un proiect finanțat cu fonduri europene, în care au fost implicate mai multe muzee de istorie din țară. 

Recomandări

Legenda Wall Street, după prăbușirea burselor: „Trump ne-a distrus ani de muncă în doar câteva ore. Trilioane de dolari șterse”

Finanțarea europeană a permis ca mai multe zone cu potențial arheologic să fie studiate cu ajutorul unei tehnologii moderne, scanare LiDAR din avion. În Prahova au fost explorate dealurile din zona Văii Teleajenului, inclusiv pădurile din satul Coțofenești, iar rezultatele sunt „spectaculoase”, existând dovezi clare ale intervenției umane asupra dealurilor aflate la granița dintre comunele Vărbilău și Dumbrăvești.

„Nu a existat nicio altă intenție până acum. Până nu s-a făcut această cercetare LiDAR acum aproximativ doi ani, nu s-a știut de existența acelei posibile zone locuite. Nu a existat nicio dovadă. A fost un proiect finanțat cu fonduri europene, în care au fost implicate mai multe muzee din țară, în timpul căruia s-au studiat și cercetat mai multe zone printre care a fost și aceasta. Gura Vitioarei și în general Valea Teleajenului, locuri cărora nu li s-a dat atenție așa cum ar fi trebuit până acum. 

Recomandări

Cum a fost declarat nevinovat un om de afaceri acuzat că a șantajat eMAG și un director al companiei: „Dacă îmi iau banii, fac contract de confidențialitate”

Într-adevăr descoperirile se pare că sunt spectaculoase. Rezultatul a fost pozitiv, acolo este intervenție umană. Partea de nord a dealului Coțofenești este terasată și se văd posibile urme ale unei cetăți, probabil o locuire getică. Nu putem stabili clar ce epocă este, dar ne raportăm la coiful care a fost găsit acolo (n.r. – datat în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr). Până nu intrăm efectiv în teren să căutăm și să găsim piese, nu putem confirma sută la sută din ce perioadă este cetatea”, a explicat Mihai Dumitrache, directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Prahova.

Ce este scanarea LiDAR

Tehnologia LiDAR, montată pe drone care survolează situri arheologice din zone greu accesibile, are rezultate remarcabile în acest domeniu şi aduce noi date extrem de importante pentru arheologi. Dealul de la Coțofenești, județul Prahova, se află la o altitudine de aproximativ 400 de metri, e o zonă împădurită, sălbatică, unde nu se poate ajunge decât cu mașini de teren sau pe jos. 

Tehnologia LiDAR, cu senzori optici, este utilizată în mod obișnuit pentru a realiza hărți de înaltă rezoluție, cu aplicații în topografie, geodezie, geomatică, arheologie, geografie, geologie, geomorfologie, seismologie, silvicultură, fizică atmosferică, ghidare cu laser.

„Cu ajutorul acestui dispozitiv de înaltă rezonanță se transmit imagini ale formelor de relief pure, de exemplu așa cum arată un deal fără niciun pic de vegetație. Astfel se vede efectiv dacă asupra respectivei forme de relief există intervenție umană sau pur și simplu natura a creat forma respectivă”, a explicat directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Prahova.

Tehnologia LiDAR a schimbat lumea arheologiei, sunt de părere istoricii. Elimină pur și simplu pași grei făcuți până acum doar mecanizat sau manual, până să fie depistată o locuire veche. 

Scanarea de tip LiDAR a dovedit că situl arheologic Angkor Wat din Cambodgia păstrează încă multe secrete neștiute. Cu ajutorul acestei tehnologii a fost descoperită o adevărată rețea de temple, bulevarde bine conservate și nedocumentate până în 2015-2018, un adevărat oraș pierdut care datează din perioada 1113 – 1150 și care se extinde cu mult dincolo de cunoscutul complex Angkor. 

În Danemarca, cu ajutorul imaginilor LiDar a fost descoperită o fortăreață perfect circulară. Aceasta este a cincea „fortăreață inel” care a fost descoperită în Danemarca începând cu anii 30. Construcția are un diametru de 144 de metri, cu 4 porți principale și drumuri pavate din lemn. Are peste o mie de ani vechime și a fost construită probabil de regele Harald Bluetooth Gormsson. Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra modului în care vikingii ar fi putut trăi în acea perioadă. 

Aceeași tehnologie a scos la suprafață ruine ale civilizației Maya, după o serie de explorări în Tikal, Guatemala, Angamuco, Mexico. Pur și simplu arheologii au fost uimiți să afle că ceea ce se știa până acum despre civilizația Maya s-ar putea schimba radical odată cu descoperirea unei adevărate rețele de orașe mayașe, comparabile ca dimensiuni cu Anglia medievală, ascunse sub jungla din zona Americii Centrale. 

Cercetări pe două hectare

În ceea ce privește cetatea getică posibil ascunsă sub pădurea de la Coțofenești, există temeri că ruinele au fost grav afectate de viitura puternică produsă în zonă în vara anului 2020, spune directorul Muzeului Național de Istorie Prahova. În plus, scoaterea cetății la suprafață, dacă ea există cu adevărat, va implica un efort financiar și uman excepțional.

„Zona este greu accesibilă, este suprafață mare de explorat, peste două hectare. Automat necesită o finanțare mai consistentă. De exemplu, dacă am săpa pe autostradă, acolo este în câmp, ușor accesibil, pe când aici logistica din start va fi mult superioară. Trebuie amenajat drum, trebuie mașini mai speciale, 4×4. În plus, când plouă, nu se poate urca decât pe jos”, spune Mihai Dumitrache.

Acesta a precizat că pe dealul de la Coțofenești, care interesează acum Muzeul de Istorie, au fost identificate o serie de gropi vizibil făcute prin intervenția umană, ceea ce poate duce la concluzia că în zonă au intervenit de-a lungul timpului căutătorii de comori neautorizați, care au săpat haotic și fără precauțiile necesare.

Căutătorii de comori au intervenit la Coțofenești

Totuși nu există informații că alte obiecte demne de tezaur să fi fost descoperite în zona respectivă.

„Nu avem nicio dovadă. Mai mult ca sigur că în zonă au fost oameni, căutători de comori care au săpat acolo, pentru că sunt anumite gropi care nu au o explicație, sunt clar făcute de mâna omului, dar informații că ar fi găsit și altceva nu avem. La noi în patrimoniu nu există nimic și nici în patrimoniul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan nu există nimic care să susțină legendele că și alte obiecte din aceeași perioadă cu coiful ar fi fost găsite la Coțofenești. Dacă au fost oameni acolo și au braconat, asta nu avem de unde să știm”, susține Dumitrache.

Primele și ultimele săpături arheologice făcute pe dealul de la Coțofenești, în Vârful Fundăturii, au fost organizate în 1929 de Ioan Andrieşescu, primul profesor de arheologie preistorică la Universitatea din București. Decizia de cercetare a locului a fost luată imediat după ce negustorul ploieștean, Ion Marinescu Moreanu, a adus la Muzeul Artelor din București o „cască din aur”, cumpărată de la familia copilului care o găsise întâmplător albia unui pârâu din Vărbilău.

Cercetări arheologice restrânse

Într-un studiu semnat de arheologii Cătălin I. Nicolae, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” și Alin Frînculeasa, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, sunt analizate informațiile descoperite într-un manuscris al profesorului Andrieșescu. În document sunt prezentate pe scurt cele mai multe cercetări arheologice din Prahova, inclusiv cele proprii de la Poiana Coţofeneşti. 

„Încă din 1927 se găsește dar este tăinuit un coif de aur la Coțofenești, depus la Muzeu în april 1929. În punctul „Fundătura-Drumul Schitului” a fost descoperit întâmplător în anul 1927 un coif de aur, datând din sec. IV-III î.Hr. Acesta va fi achiziţionat de către MNA de la un negustor din Ploieşti. În octombrie 1929, I. Andrieşescu realizează cercetări arheologice restrânse”, se arată în studiul citat.

De altfel, fotografii din epocă arată că la Coțofenești s-au făcut săpături arheologice rudimentare, fără ca un alt artefact să fie descoperit aici, iar zona nu s-a mai aflat în interesul istoricilor aproape o sută de ani.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Coiful din aur, recent furat din muzeul din Olanda, a fost clasat în patrimoniul cultural naţional mobil, în categoria juridică „Tezaur”, în anul 2004, printr-un Ordin al Ministrului Culturii și Cultelor, odată cu alte 110 obiecte de același calibru. Aflăm din descrierea coifului de paradă că este un obiect fragil, „lipit cu rășină și material textil”, are mici zgârietur, fisuri, și „ușoare exfolieri”.

Artefactul  a fost furat în timpul jafului organizat la muzeul Drents, în noaptea de vineri spre sâmbătă, 24-25 ianuarie, în orașul olandez Assen. Expoziția din Olanda a fost deschisă publicului în iulie 2024 și urma să se termine pe 26 ianuarie. Mai mulți suspecți au fost arestați în Olanda, dar până în prezent poliția nu a anunțat că tezaurul românesc a fost găsit.

Urmărește-ne pe Google News