Există însă certitudinile oferite de anul 2025: pentru majoritatea populației din sectorul privat (inclusiv o parte din sectorul public, cum ar fi profesorii), chiar muncind la fel sau mai mult – caz în care au putut avea majorări salariale cuprinse între zero și modeste, anul 2025 le-a adus scăderea puterii de cumpărare: salariul mediu net a crescut mai puțin decât inflația.
De parcă ar urmări constant doar represiunea financiară a populației în scopul alimentării profiturilor grupurilor de interese nelegitime din anticamerele puterii (precum hoții de TVA) sau ale celor legitime, permanent favorizate de „oamenii serioși” pe seama populației (precum capitalurile „vagaboande”), guvernul și Parlamentul României tocmai ne-au mai tras o smetie: majorarea impozitelor locale, de pe o zi pe alta, cu peste 70%. Este aceasta o majorare excesivă?
Propaganda „pentru tembeli” ne explică contrariul: majorarea impozitelor este sursa prosperității, dar și a viitorului luminos din 2026:
„România intră în anul 2026 cu încredere și optimism”, ne spune ministrul Finanțelor. Zice și Ilie Bolojan: „dacă respectăm cursul stabilit, 2026 are trebui să fie un an mai bun pentru toți cetățenii”.
Care este cursul stabilit – îmi scapă – pentru că România a intrat și în anul 2026 fără busolă (buget) și cu promisiunea de a lua banii din economia reală, prin impozite excesive.
„A încerca să împovărezi o națiune cu impozite pentru a o face mai prosperă este ca și cum un om ar sta într-o găleată și ar încerca să se ridice trăgând de mâner”, spunea Winston Churchill.
Poți face o țară mai bogată, sărăcind-o prin taxe?
În opinia mea, zicerea este mai actuală decât oricând privind ceea ce s-a întâmplat în ultimul an în România (în special în ultimele șase luni) și vizavi de cel mai nou episod al începutului de an: majorarea de impozite locale însoțită de haos și dispreț față de populație.
Zicerea lui Churchill înseamnă în esență că taxarea excesivă nu poate crea prosperitate, pentru că iei resurse chiar din sistemul pe care pretinzi că vrei să-l înflorești.
Și dacă taxezi excesiv, în fapt urmărești exact antonimul prosperității. Care este cel mai direct antonim al prosperității? Sărăcie. Ilie Sărăcie.
Societatea civilă
Am înțeles sentimentul de revoltă al actriței Manuela Hărăbor față de majorarea excesivă de impozite: „să nu vă bazați pe contribuția noastră”. Am înțeles, dar pot fi de acord?
La fel cum la momentul mitingurilor de președinte am luat act și exuberanța vedetei Andreea Raicu, care l-a îmbrățișat pe Nicușor Dan în drumul său de la Primărie la Președinție. Îmbrățișarea s-a produs la ultimul miting electoral al lui Nicușor, intitulat sugestiv „România în lumină”. Între timp, Nicușor a devenit Președinte iar lumina s-a scumpit cu 70%. Despre gaze, căldură și apă caldă, mai vorbim.
Am înțeles și pozițiile civice al lui Tudor Chirilă, nu atât din perspectiva exuberanței ci din cea de „wishful thinking” (deziderat și răul ce mai mic), evaluând după modul în care a consemnat, ca mulți dintre noi, „o luare în bot” vis-a-vis de exuberanța așteptărilor despre Klaus Iohannis, care ne-a promis „pas cu pas” că face o Românie „educată” și scapă țara de „ciuma roșie”.
Am înțeles și bucuria dar și așteptările artistului („eu fac parte din generația care a votat mereu răul cel mai mic”) pentru alegerea lui Nicușor, exprimate imediat după rezultatele turului doi, în 18 mai 2025.
De altfel, cu opt zile înainte, scriam aici în Libertatea: „Nu votul democrat al cetățenilor a băgat țara în haos, ci politica PSD-PNL”.
De aceea, și eu m-am bucurat, dar pentru motive mai economice: cum să nu te bucuri că alegerile au fost câștigate de cineva care a dat în scris că nu majorează TVA-ul, un om „antisistem” (nu ca „delulu” Georgescu sau Simion) și care ar putea să ne scape de „ciuma roșie”?
Revenind la Tudor Chirilă: „În primul rând e bine pentru părinți și copii, uite mamă unde poți să ajungi dacă înveți la mate. În al doilea rând este și victoria celor care au ieșit pentru Roșia Montana, pentru Colectiv, pentru Ordonanța 13, pentru legile justiției măcelărite în Parlament (…) șansa unei guri de aer proaspăt la DNA, SRI, SIE (nota mea, nu și la SPP), Curtea Constituțională și alte numiri pe care le poate face Președintele este reală, și poate să dea direcția unei Românii mai curate”.
- Pentru părinți a fost deja bine dacă nu privesc mizilicul de salarii scăzute în termeni reali.
- Mamele aflate în perioada de concediu de creștere a copilului, au timp să exerseze îndemnul „uite mamă”. Nu mai au aceiași bani, întrucât, de pe o zi pe alta, indemnizația a fost redusă de la 85% la 75% dintr-un plafon limitat. În plus, au fost și suprataxate cu 10% prin contribuția de asigurări sociale.
- Elevii realizează exact în acest moment unde pot ajunge „dacă învață la mate”, judecând după matematicianul „cu trei clase”, Ilie Bolojan, numit premier de matematicianul olimpic: pot fi chiar ei în poziția în care să taie bursele colegilor lor sau să înghețe alocațiile copiilor.
- Autorul Ordonanței 13, Sorin Grindeanu, a ajuns pe combinațiile de „interes național”, al treilea om în stat (Președinte al Camerei Deputaților), candidat unic la șefia câștigată a „ciumei roșii”, poziții din care continuă să decidă ce se întâmplă în coaliția de guvernare „binecuvântată” de Nicușor Dan, în interes național.
- „Gura de aer proaspăt” dorită la SRI și SIE, sugerează mai degrabă aceeași respirație urât mirositoare: SRI și SIE au aceiași șefi (sau lipsă de șefi), dar până când mai așteaptă Tudor gura de aer proaspăt, Nicușor Dan, cel căruia a venit „din pălărie” cu nume cel puțin „bizare” – gen Zbârcea-Lăzurcă, garantează „el”, Nicușor. El care a reintrodus protocoalele cu SRI în „combaterea corupției”, adică anapoda față de „gura de aer” dorită de societatea civilă.
- Despre SRI, SIE și Curtea Constituțională… ce să mai spun? Spun doar atât: caută încă „operatorul statal” care a pretextat „democrația” pe baza unor „dovezi flimsy” de la SRI, ca să îl facă pe Nicușor Dan președinte și pe Bolojan premierul reformist prin promovarea delincvenței financiare de stat.
De altfel, Tudor Chirilă a rămas vigilent și implicat, așa cum a promis, tăguindu-l pe Nicușor Dan că dacă nu face nu știu ce cu justiția „o să ajungem la concluzia că l-au împachetat securiștii”.
Ar fi interesant, dacă „vom ajunge” la concluzia asta, să „găsim” și răspunsul la întrebarea „când l-au împachetat”: înainte să ajungă Președinte? Sau e o chestie de acum câteva ore sau de zile?
Un alt apel: „Să nu vă bazați pe contribuția noastră”
De ceva timp văd apeluri pe net de revoltă împotriva majorării excesive de impozite, ca formă a delincvenței financiare de stat. Ele au oscilat între îndemnuri de bun simț „nu voi plăti nimic ca impozit local până la scadența 31 martie” și până la a face jocurile lui Bolojan.
În opinia mea, revolta la nervi verbalizată de Manuela Hărăbor este de înțeles. Dar care ar fi rezultatul?
„Acum câteva zile, când încă nu știam cifrele, vă spuneam că vă voi plăti în ultima zi înainte de scadență. Știți ceva? M-am răzgândit. La birul de 3.700 de lei, mai pun eu 220 de lei cât vor fi penalitățile și veți vedea banii în ultima zi lucrătoare a anului. Colectați până atunci de la fanii și susținătorii dumneavoastră”.
Ce înseamnă „să nu vă bazați pe contribuția noastră”, de la caz la caz.
Pentru cei pe care Ilie i-a sărăcit atât de mult încât impozitele excesive de pe-o zi le-au pus în plată o sumă intempestivă pe care nu o au nici măcar în fondul de urgență, înseamnă un strigăt de disperare.
Pentru cei care ar găsi totuși banii, la impozitul de 3.700 de lei plătit pe 31 decembrie 2026 (și nu integral sau prima tranșă până la 31 martie) înseamnă așa:
- Plata integrală până la 31 martie vine însoțită de o reducere de impozit anual de 10%. Adică de la 3.700 de lei în cazul menționat, la 3.330 de lei.
- Plata integrală la 31 decembrie înseamnă duble penalități de întârziere: pentru prima jumătate din impozitul datorat timp de nouă luni (penalitățile se aplică de la 31 martie) și alte penalități pentru neplata celei de-a doua tranșe pentru încă trei luni.
- Cu penalități de 0,01% pe zi și dobânzi de 0,02% pe zi, asta înseamnă cam 200 de lei dobânzi și penalități.
Față de situația plății integrale până la 31 martie (3.330 lei), asta înseamnă un total de 3.900 de lei, adică cu 17% mai mult.
Unde credeți că îl va durea pe Bolojan că „gherila” sau boicotul taxelor îi aduce de la contribuabil încasări cu 17% mai mari?
Îl va durea tot acolo unde îl durea pe Ciolacu de deficitul bugetar? Sau pe Grindeanu de „statul de drept”?
Buzunărirea populației captive și a contribuabililor corecți
De fapt, revolta perfect legitimă a Manuelei Hărăbor demonstrează ceea ce am scris mai sus și am identificat public de mult timp: politica de stat buzunărire a populației corecte și captive.
Nu-ți poți face casa să dispară dacă Bolojan îți majorează impozitul de pe o zi pe alta. Ești captiv. Nici mașina. Nu poți să nu mai cumperi de mâncare dacă Bolojan îți majorează TVA pentru alimente de la 5% la 11%. Ești captiv. Nu poți să nu mai aprinzi lumina în casă sau să nu mai încălzești locuința, daca Bolojan îți majorează TVA la 21%. Ești captiv. Nu poți să renunți nici la pensie nici la indemnizația de creștere a copilului, dacă Bolojan ți le supraimpozitează de pe-o zi pe alta.
În schimb, cei care fură trei lei din 10 datorați bugetului de stat ca TVA (și protejați prin majorarea taxelor pentru contribuabilii corecți), nepoții cu firme de raft, prietenii puși în sinecuri, nu reprezintă populație captivă.
Deci, dacă toți ne-am plăti taxele locale cu întârziere, boicotând buzunărirea făcută de „Ilie Sărăcie”, peste un an, ar jubila, cu încasări mai mari cu 17% decât prognoza. ANAF-ul, proaspăt repus în „câmpul tactic” al SRI de candidatul „anti-sistem” Nicușor Dan, și-ar da bonusuri și nu ar mai fi nevoie nici să mimeze o mai bună colectare. I-o asigură „influensării”.
Capitalurile „vagaboande”? Și ele.
Gaura temporară de încasări creată de „boicot” ar fi finanțată, ca și în prezent, la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană și s-ar duce și mai mult în datoria publică. Și la alte majorări de taxe din care vor continua să se înfrupte grupurile de interese din anticamerele puterii.
Neplata anticipată a taxelor și impozitelor (de către cei care pot) ajută la ceva bun? Sau îi va oferi lui Ilie Sărăcie, care dispune de ANAF, o pârghie și mai mare pentru sărăcirea populației?
Ca și concluzie, îmi exprim opinia fermă că activismul public e bun. Uneori te propulsează din membru marcant al societății civile în vicepremier în guvernul Ilie Sărăcie, că tot s-a găsit un loc după „demisia de onoare” a unui „șpăguitor de supraviețuire”, care reforma statul.
Dar câteodată, mai greșește și activismul public, pe ici pe colo. De aceea vă spun opinia mea: dacă situația financiară vă permite, plătiți impozitele locale pentru a beneficia de reducerea de 10%. Alternativa ar fi să îi dați cu flit lui Sărăcie Ilie, aruncându-i la final de an un plus de 17%.
Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media – filtrate rapid de un consumator compulsiv – Costi Rogozanu.
Urmărește cel mai nou VIDEO
