În ciuda eforturilor de tranziție energetică și a investițiilor în surse regenerabile, cărbunele continuă să alimenteze o parte din producția de energie în România. Totuși, potrivit liderilor sindicali și experților în energie, sfârșitul acestui ciclu este tot mai aproape. „Ăsta cred că va fi ultimul an în care se va mai produce energie pe cărbune”, avertizează Nicu Bunoaica, președintele Sindicatului Solidaritatea 2013 din cadrul Complexului Energetic Oltenia (CEO).
Sfârșitul unei epoci industriale
Declinul energiei pe bază de cărbune nu este o noutate, dar în 2025 se profilează ca un punct de cotitură, mai ales în contextul presiunilor europene privind decarbonizarea. Conform Euractiv, în 2024, consumul de cărbune pentru producția de electricitate în Uniunea Europeană a atins cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. Țări precum Germania, Polonia și România au fost nevoite să ajusteze drastic planurile privind menținerea centralelor pe lignit, sub presiunea Green Deal-ului european.
La nivel național, Complexul Energetic Oltenia – unul dintre pilonii tradiționali ai producției pe bază de lignit – se confruntă cu o cerere tot mai redusă și costuri tot mai mari. „Se va reduce drastic personalul, și e foarte probabil să fim trimiși în șomaj tehnic”, avertizează Bunoaica. Deși există voci care susțin o posibilă extindere a activității până în 2030, sindicalistul consideră aceste scenarii nerealiste: „Își fac iluzii oamenii ăștia! De unde știe el, i-a spus Burduja? 2030 înseamnă grâu, porumb.”
Europa se îndepărtează de lignit
Datele centralizate de think-tank-ul Ember Climate indică o scădere de peste 25% a energiei produse din cărbune în Europa în doar doi ani. În 2023, centralele pe cărbune din UE au generat doar 12% din totalul energiei electrice, față de 19% în 2021. În 2024, acest procent a continuat să scadă sub pragul de 10%, în timp ce ponderea surselor regenerabile – în special solar și eolian – a depășit pentru prima dată 40%.
Germania, cea mai mare economie europeană, a anunțat planuri accelerate de închidere a minelor de cărbune și a centralelor aferente. În România, tranziția este parțial blocată de dificultățile în implementarea proiectelor alternative – precum fotovoltaice sau centrale pe gaz – și de întârzieri în atragerea fondurilor europene.
Ce urmează pentru angajații din energie?
Problema tranziției nu este doar una tehnologică, ci și socială. Mii de angajați din Gorj, Hunedoara și alte județe cu tradiție în extracția de cărbune se tem că vor rămâne fără sprijin. Deși există fonduri dedicate reconversiei și recalificării profesionale, sindicatele acuză lipsa unei strategii clare și a unei comunicări transparente din partea guvernului.
Pe termen scurt, CEO se confruntă cu scăderea cererii și presiunea de a închide treptat unitățile rămase. Potrivit lui Jan Popescu, liderul Sindicatului Mine Energie Oltenia, se speră la o prelungire a activității până în 2030, dar lipsa de investiții în tehnologii nepoluante face acest scenariu puțin probabil.
România și viitorul fără cărbune
Deși România mai are încă centrale funcționale pe cărbune, acestea sunt tot mai ineficiente și incompatibile cu țintele de mediu impuse de UE. În același timp, tranziția către surse curate rămâne lentă, blocată de proceduri greoaie și infrastructură precară.
Totuși, cu sau fără un plan detaliat, tendința este clară: cărbunele este pe cale de dispariție din mixul energetic românesc. Anul 2025 ar putea fi, într-adevăr, ultimul în care o casă din România va mai fi încălzită sau iluminată cu electricitate provenită din lignit.
